1,089 matches
-
în stilul său, cu luciri metalice, în maniera sa care ajunsese să fie cunoscută și prețuită de milioane de cititori. N-a vrut să mai iasă la pescuit. N-a vrut să mai iasă în larg. Avea dureri insuportabile, de la șira spinării (căzuse cu avionul pe care și-l pilota singur în 54) și avea o fractură care atingea probabil măduva. A acceptat să i se i facă edectroșoc. Durerea a încetat, dar și-a pierdut memoria. S-a sinucis cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vreun dezastru. Pierderea a tot ceea ce era prețios pentru ea. Credință, a spus Helena încă râzând. Cui îi pasă de ea ? Fața e încă acolo. Cu obrajii mai supți. Ochii sunt ca pietrele. Alice a simțit un fior rece pe șira spinării. S-a gândit la bunica ei. Către sfârșit, fața lui Norma Meyer părea să se dezintegreze, să se absoarbă. Toată fața, cu excepția ochilor. Vestea sinuciderii ei a fost anunțată în toate ziarele. Nu era deci normal ca îngerul păzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zis el indicând un punct înspre sud. Vezi cum îi iese voma pe gură ? Danny și Charlie au izbucnit în râs, iar Mike s-a băgat la loc în sacul de dormit și și-a pus mâinile sub cap. Sub șira spinării avea o piatră, numai că Danny s-a cuibărit lângă el, așa că bărbatul nu s-ar mai fi mișcat pentru nimic în lume. Ce ziceți de Țâțele lu’ Barbara ? a intervenit Charlie. Acolo. Mike s-a uitat la haloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apucă el să strige. — Am auzit-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam să mă ndrume Dumnezeu cum să pătrund În biserică. Noutatea a izbucnit ca o flacără Îndelung Înăbușită și s-a răspîndit cu iuțeala focului purtat de vînt prin șire de paie uscate. Era o Împrejurare În care seceta bolșevică ajuta pălălaia să se Întindă. Într-o săptămînă, aproape Întreaga țară vorbea, În șoaptă ce-i drept, nu ca Înainte de război prin toate ziarele, de un nou Maglavit. Pișcăranii s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
totul. Mama rămâne cu necunoscutul, îmi face semne insistente, nerăbdătoare, plictisite de încăpățânarea mea de a o privi, de a o „spiona“... să înaintez, să înaintez... Zăpada a crescut, fiecare pas e un efort imens, transpirația se scurge rece pe șira spinării, din subsuori... mă dor încheieturile, în gâtul uscat mă zgârâie ceva, când respir adânc... Mă scufund în zăpadă. Mă lupt să nu mă acopere nămeții. În fine, sunt aproape de liftul de la marginea aeroportului, de-abia mai respir de oboseală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Mary Wigman. Tu nu știai să gătești, eu ți-am demonstrat cât de ieftin și de bine se potrivește carnea dintre costițele de berbec cu lintea, producând un gust deosebit și ce ușor se desprinde carnea de hering prăjit de pe șira spinării. Și când am pierdut ultimul tramvai și am vrut să rămân la tine peste noapte, am sperat amândoi că gazda ta, zdrahoanca aia înspăimântătoare, nu avea să observe nimic. Prietenii noștri comuni: Ulli și Herta Härter, cu care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grijă și ne îndemnau să stăm cât mai mulți copii împreună. I se spunea domnu` Bobu și avea susținere undeva, foarte sus, de aceea nu se temea de nimeni și de nimic. Numele lui ne trecea un fior rece pe șira spinării. Când am început școala, am cunoscut unele dintre victimele lui.Copile cu chip de înger, captive într-o lume a umbrelor și a neputinței.Unii copii le șicanau, adresându-le cuvinte dure, auzite prin familie. Fratele meu ocrotea una
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mare, care se cheamă Bacalao. Așa mi-a spus mie cineva. Nu știu dacă e sută la sută adevărat. Deci. Bacaladilla e un fel de dimi nutiv pentru Bacalao. E foarte bun și se mănâncă cu tot cu coadă. Prăjit. Atenție la șira spinării. Eu te sfătuiesc să o scoți de la bun început și după aia să rumegi în voie. Asta bineînțeles dacă ajungi în Spa nia și vii până la Aguadulce și te-ntâlnești cu mine la taverna aia de pe malul mării. Cel
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și a operei. Care eveniment și care operă, se pomeni, Întrebând, oarecum buimac, Olovinaru. A evenimentului prilejuit de majoratul meu și a operei săvârșite de tine. A uciderii guguluilor mei. Ultimele cuvinte făcură, ca, lui Olovinaru, să-i treacă, prin șira spinării, ca un curent electric, ori, ca un șuvoi subțire, dar, extrem de pronunțat, de gheață. Înghiți. Porțile se deschiseră, mașina lunecă În curte, În urma ei, porțile reveniră la loc, dinaintea garajului, la intrarea În acesta, de asemenea, ușa se deschise
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tânărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gâtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de hac! Lasă numai să mă-mbrac Și-ți ajut să urci în pom, Câine vorbitor și om, S-o dăm jos din pom și cracă, Apoi - tava Și-n tarbacă, De trei ori de capul scării Să-i frângem șira spinării! Nalt, curat sub corn de rai, Dezlega-vom: cir-li-lai, Cir-li-lai Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig; Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Râs al pietrelor de-a dura Pe trei trepte de mărgean! ÎNCHEIERE Stinsă liniștirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
norocos", îi spun închinând paharul. "I am, yes, sunt un norocos". O spune cu o ușoară tristețe. Cei de la masă vorbesc toți deodată, mănâncă, beau și bârfesc. O femeie îl înalță pe Ceușescu în slăvi, mi se face frig pe șira spinării, îl întreb pe Jozsi cine este femeia aceasta, el îmi răspunde "este nevastă de fost activist de partid, au dus-o bine până la căderea lui Ceaușescu, atât de bine încât nenorocitul a fugit cu alta în Canada, dar tot
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Dunăre. Era detașat pentru câteva luni în capitala Ungariei. Stătea foarte puțin în țară. Călătoriile lui erau stranii și neașteptate. Absențele lui o dureau tot mai tare, erau mai devastatoare ca durerea de dinți, simțea un fel de sfâșiere în șira spinării. Se știa o ființă rațională, își controla perfect viața, dar cu Alex pășise pe un teren mlăștinos. Trăia cu amintirea atingerilor lui cum trăiești cu nevoia de aer. Parcă toate frustrările vieții ei se răvășiseră în această dragoste fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de dincolo de gardul de sârmă ca și cum ar fi legați cu fire nevăzute care nu o lasă să plece, se așează în genunchi lângă gard, ciulește urechile, aude zgomotele care se furișează spre ei, frica începe să i se strecoare pe șira spinării, simte umbre în jurul lor, umbre care se mișcă precaute, simte un miros rău, simte o presiune a aerului care vine spre ea, un fel de aer violent, se ridică, întinde mâna, cel de după gard o duce la buze, ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un sigiliu de teamă greu explicabilă i se apasă în suflet: Bântuie dărâmăturile astea fel de fel de pierde-vară, ținându-se de netrebnicii din cele mai mari, gata oricând să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Unu’ era țigan și unu’ era român. Și le dădea bani. Era informatori, cum se spune. Și, până să plecăm, ca să vadă că are și ei de câștigat, le-a dat și lor un cal și-o căruță. Calul avea șira scoasă de-o palmă afară. Nu era bun de nimic, numărai coastili. Am mers cu el acolo, le-am pus mai mult de zece buturugi d-alea, tupane, și n-a mai putut. Îi ținea la curent cu toate: „Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și dacă dai înapoi ești terminat. Vei fi un nimeni. Te vor bate și-ți vor lua tot ce ai. Ai priceput. Ai cuțit?“ m-a întrebat. N-am nimic, i-am răspuns simțind cum mă trec fiori reci pe șira spinării. Sub patul meu se află o revistă și în revistă este un șiș, mi-a spus el. Șișul era un fel de cuțit artizanal, cu o lamă atât de lungă încât putea străpunge un om. După ce plec, du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fost martori la fapta noastră. Așa că, după ce diacul va scrie și vă va citi cele înscrise, aștept părerea domniilor voastre... Îl văd pe vodă îndreptându-și privirera către locul unde mă aflu eu, ghemuit la măsuța de scris. Simt fiori pe șira spinării... Diac! se aude vocea puternică a domnului. În clipa aceea am simțit că sala tronului a devenit prea mică și nu am aer deajuns. Îmi încordez totuși voința și, țâșnind în picioare, răspund: Poruncește, măria ta! Scrie ce îți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de instrumente nichelate pe-o măsuță, într-o ordine desăvârșită, tot felul de sticluțe și cutiuțe cu alifii-prafuri-boieli-eteruri... Îl însemnasem cu carioca, unde naiba e pancreasul?, nu mai țin minte, am un fel de forceps, am tras, l-am desfăcut, șira spinării se clătina ca un cablu mai gros, acum trosnește, mi-au rămas picioarele... Tot mai vorbește, tâmpitul, așa că-i tai limba. Ochii i se scurg ca gălbenușul de ou de gâscă. Și încă nu-s mulțumit, tot îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se pune pata... - Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea stomacul de durere și ți se tăiau picioarele? te miri singură. Din cauza lui ți se scutura corpul în spasme pornite parcă din șira spinării, te frângeai din senin și te sprijineai de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru ăsta nu puteai scăpa zile în șir de febră? Atingerea lui întâmplătoare făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la gândul că acum nu aș mai fi gelos pe nici un bărbat și atunci mi-am adus aminte de femeia de la telefon datorită căreia intrasem În posesia drogurilor. În momentul acela am simțit o sudoare rece scurgându-mi-se pe șira spinării. Oare pentru ce Îmi dăduse femeia aceste droguri? Nu puteam deloc să dormim. Deja câteva raze de soare Începuseră să pătrundă În cameră și noi tot Încercam să ne atingem cu limba și să ne Înlănțuim trupurile. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când Își cumpărase trandafiri, cu prima zi când se umilise În schimbul unor bani, ba nu, din ziua În care devenise conștientă, prima oară În viața ei, de acel impuls dulce și amar care o străbătea pornind dinspre pulpe, trecând pe șira spinării, pe ceafă, urcând spre tâmple, din ziua În care realizase că izvorul acelui fior plăcut se afla În relația dintre două ființe umane, Keiko Kataoka nu Încetase să creadă că va Întâlni un bărbat care Îi va putea satisface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fost nebun... Când am terminat, s-a lăsat o tăcere grea. Nici unul n-a comentat în vreun fel vorbele mele. Rând pe rând, invocând diverse pretexte, au plecat toți. După ce-am închis ușa, am simțit un fior rece pe șira spinării. Știam că acum rămăsesem absolut singur. Puteam ă mor liniștit. N-avea să mă mai deranjeze nimeni. Și, într-adevăr, așa a fost. Mai mult, și pe stradă lucrurile s-au schimbat. Până atunci, lumea se uitase la mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adormim decât cu greu și doar pentru două, trei ceasuri. Căldura era înăbușitoare. Mă trezeam în mijlocul nopții și dădeam ocol gării ca să nu mai simt presiunea îngrozitoare a sângelui în artere. Dacă stam întins pe bancă, îmi simțeam pulsul în șira spinării și nu-mi mai puteam stăpâni panica. Într-o noapte cu lună plină și cer bolnav, ars de febră, aplecîndu-mă deasupra fântânii am avut impresia că nu mai văd nimic. O gaură mare, oarbă, în pământ, ca o orbită
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]