939 matches
-
materialelor din care sunt confecționate broderiile le dau o frumusețe aparte: la epitafe se folosește ca fond catifea albastră sau vișinie, pe care sunt cusute cu fir de aur, de argint și de mătase personajele, conturul acestora fiind marcat de șiraguri de perle, așa cum este lucrată o nebederniță, reprezentând Adormirea Maicii Domnului. Remarcabile sunt compozițiile de pe dvera din 1484, care reprezintă Înălțarea, din 1500, reprezentând Răstignirea în portretele lui Ștefan cel Mare și ale doamnei Maria în colțurile de jos, sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Unele mantii aveau mâneci, altele fără mâneci, lăsând să se vadă mânecile iilor, din pânză fină, înflorate cu fir de aur și de mătase. Iia de tradiție bizantină va dăinui până în zilele noastre. Se purtau gulere cu blană de sobol, șiraguri de mărgăritare (secolul al XVI-lea va fi secolul mărgăritarelor) sau cu pietre scumpe și cercei lungi și grei. Erau și podoabe mai modeste, unele dintre ele fiind descoperite în cimitirul din fața cetății de scaun de la Suceava. Erau produse ale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
blestema” (Peceneaga - Tulcea). „Dreapta și îndemânarea vădesc puritate și favoarea divină”, învestirea cu puteri civilizatoare exercitate din unghiul magic anihilează puterile fiarei și permite contactul cu aceasta: „Pe cerb mi-l lua,/ La spate, din dreapta./ Și cu el pleca/ Prin șirag de sate” (Peceneaga - Tulcea). Motivul sacrificiului constructor apare adeseori ca indicație a animalului mitic însuși. Mai mult chiar, într-o colindă din Titești, Vâlcea, fala cerbului devine sugestia propriei imolări: „Cine pe lume se aflară/ Ca pe min’ să mă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că ne comportăm ca-n Orwell, rescriem trecutul numai cu faptele care ne convin, care ne favorizează. Așadar: e adevărat că Marin Sorescu a pariat pe mine, e adevărat că am venit după el la conducerea revistei "Ramuri", dar din șiragul de întâmplări ai sărit peste momentul despărțirii de Marin Sorescu, care n-a fost, din păcate, o despărțire pașnică. Regret că s-a întâmplat, nu eu am declanșat mica nebunie provincială, regret că nu am avut înțelepciunea să evit conflictul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ușa mea Străine Și să-ți deschid ai tot bătut Să intri și la mine. Dar glasul lumii am ascultat Și Te-am lăsat afară Lumea zice c-ai venit Să ne faci viața amară De atunci trecut-au anii șirag Pe viața-mi amărâtă Tu tot ai plâns, străine drag La poarta zăvorâtă Târziu Te-am auzit din nou Chemarea Ta duioasă: Aud și-acum al ei ecou: O, lasă-mă În casă! Mă lasă-n suflet să străbat... Cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
subl. ns.). Episcopia Hușilor, vestită prin vechimea și prin tradiția ei culturală, era considerată de vizitatorul cărturar ca „o oază din arhaica viață de demult”. Descrie Episcopia, cu zidurile ei groase, înconjurată de grădini întinse („covorul ierbii dese”) și de șiragul de chilii vechi. După unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, orașul s-a înviorat. Prutul se putea trece mai ușor. Liceul și Școala Normală din oraș serveau drept „instituții de însuflețire națională”. Impresiile de călătorie ale învățatului ieșean se încheiau cu optimism
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată. Acea grindin-oțelită înspre Dunăre o mână, Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română. Pe măsură ce acesta
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
aproape de tine, hipnotizată, ca și tine, de luciul drept al șoselei și de copacii reglementar Înșiruiți. și tot ea trebuie să te scuture din această piroteală, uneori fatală, răspunzând la ocheadele tale furișe cu un surâs larg și iluminat de șiragul dinților ei albi și mărunți. Primejdiile Întâmpinate cu automobilul, În nopți pe ploi și pe șosele desfundate - cum fu cea dintre Stejarul și Silistra, prin Acbunar, 100 de kilometri fără țipenie de om - ne-au con cedat, ne-au octroaiat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
400 de ani ciorba servită în boluri metalice asemănătoare cu cele utilizate în armata română. Patronii turci sunt amabili, porțiile uriașe, nostalgia clienților, maximă. Magazine: Magazinele balkano-central-europene. Murături, castraveți, varză acră ca la Oborul bucureștean. Contribuția polono-ungură se manifestă prin șiraguri de cârnați afumați și șunci expuse savant, astfel încât să atragă magnetic privirile potențialilor clienți. Șliboviță, vodci diverse, bere "etnică", vinuri puzderie. Marca sârbească "Țarul Lazăr" (eticheta masivă, cu chipul-icoană al țarului martir pus la treabă de către marketing) este însoțit de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
măr din Bulgaria și cam atât. Practicam trocul. Cum maică-mea nu mai avea nevoie de bijuterii pe care să le asorteze la două-trei capoate de finet la care se redusese mândrețea sa de garderobă, am început să-i tai șiragurile de mărgele și să le împrăștii boabă cu boabă pe la cunoștințe, în schimbul unor favoruri. De la Sanda împrumutam haine duminica, când ieșeam la Gradina Botanică cu toate fetele de ștabi din clasă. Ne înțelegeam extrem de bine, erau prietenele mele adevărate, însă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
alun sau de brad ce se numeau răboaje. Chiar Octavian Goga, poetul nostru de la Rășinari într-una din cele ma frumoase poezii ale sale, «Casa noastră» ne vorbește despre aceasta: Înfipt în meșter grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. Șiragul lui de crestături Se uită-atât de trist la noi! Mă duce mintea-n alte vremi, Cu slova binecuvântată....... Pentru realizarea unui asemenea computer, se lua un bețigaș lătăreț și se cresta pe mijloc de la un capăt până aproape de celălălalt
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
întrebări brancardierii, medicul de pe salvare, au început să se dea telefoane disperate. O infirmieră a agățat, în trecere, o tăviță cu pensete și acestea s-au împrăștiat pe jos, sărind în toate direc țiile, asemeni unor perle eliberate din strînsoarea șiragului. Doctorul Bob Kenan, cel care avea să înscrie o nouă pagină glorioasă în istoria chirurgiei, s-a retras pe un fotoliu dintr-o anexă, obosit de larma care se crease și, bineînțeles, de operațiile pe care le mai făcuse pînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în liniște, pe cînd eu, încă treaz, visînd la ce-o să-mi aducă Moș Crăciun, scoteam din cînd în cînd capul de sub plapumă și, la lumina palidă a candelei aprinsă sub icoane, mă uitam la oala de pe plită și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun". Mama pregătea mîncare multă, din carne fragedă de porc, iar tata, așezat la gura sobei, prăjea pe cărbunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fiecare părticică a corpului, și eu mă trezesc făcând același lucru. Pare să aibă vreo patruzeci și ceva de ani, fardul impecabil îi pune în evidență ochii căprui strălucitori, are pomeții ascuțiți, iar zâmbetul larg îi expune cu generozitate un șirag de dinți perfecți. Aerul ei entuziast e contagios, însă ochii mă examinează necruțător. Face un pas înapoi, pentru a observa mai bine și celelalte detalii ale trupului meu. — Atât de tânără și de proaspătă. Draga mea, vei fi o mireasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă clopote mari și mici. În mîini au cîrje iar În bandulieră au un șirag de cioare moarte”. După ce a tăiat Întreg textul de mai sus, năstrușnicul tov. Ion Andrei l-a Înlocuit cu savanta compoziție: „Evreii În număr de 3-4. Poartă măști (caracteristice spectacolelor tradiționale). Se Încing cu un brîu și În mîini au
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
față au măști cu Înfățișare de farisei. În mîini duc coșuri sparte”. Celor de la „Vălăretul” Ianei li se reproșase Înfățișarea aceluiași „jidan” care, pe lângă faptul generalizat pe județ că „...poartă un pardesiu vechi, rupt și murdar”, nu-i lipsește nici „...șiragul de ciori moarte din jurul gîtului, pe care vrea să le vîndă”. Pentru ca imaginea personajului să fi și mai hazlie, meșterii populari din comuna bârlădeană Îi mai atașaseră și „...un gheb”. Pus pe salvat onoarea tuturor minoritarilor, cenzorul Andrei, i-a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
el. De altfel Haim îl cunoștea bine, adesea Costache îi transporta cu căruța marfă pe la târgurile din Plopana, Puiești și Negrești și-l aproviziona cu făină albă de calitate adusă de la Vaslui. îi trecu prin minte o întîmplare, când transporta șiraguri de covrigi iar căruța s-a răsturnat în preajma lacului Macovei. A fost nevoit atunci să pescuiască covrigii din apă și a așteptat până ce s-au uscat la soare și abia atunci a înhămat caii și și-a continuat drumul. Urcând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ovalul feții cu bărbia ascuțită îi trădează voința și mândria; ochii negri, când reci, când umezi, fierbinți, misterioși ca apele adânci; deasupra lor, străjuiește o frunte lată, înaltă. Pe cap, poartă coroana imperială cu vulturul bicefal bizantin, din care coboară șiraguri de perle și diamante. Doamna Maria ia ulcica pe care i-o întinde Ștefan, își moaie buzele în ea, o ridică și grăiește: Și vouă, sănătate! Trăiască Slăvita noastră Doamnă!! Lângă tronul Doamnei, stă Sora, chiar sora Domnului, și, alături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
e un înotător neîntrecut. Și Dunărea o trecea înot. Știu, la turci, spune Ștefan prompt, neîndurător. Voichița, rănită, pleacă ochii și tace. Adică... adică, pe celălalt mal și înapoi, desigur, o drege el. Voichița îl iartă și chicotește, dezvelind un șirag de dințișori ca perlele între cele două gropițe din obraji și un zâmbet fermecător. Sunt o zvăpăiată! Nu?!... Ce gândește Măria ta despre Voichița? Gândesc că ești o zână... O zână... Nu cumva ești chiar o zână adevărată? Pasă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mea, Străine, Și să-Ți deschid ai tot bătut Să intri și la mine, Dar glasul lumii-am ascultat Și Te-am lăsat afară Că lumea zice c-ai venit Să ne faci viața amară. De atunci trecut-au ani șirag Pe viața-mi amarata, Tu! tot ai plâns, Străine drag, La poarta zăvorâta. Târziu Ți-am auzit din nou Chemarea Ta duioasa; Aud și-acum al ei ecou: „O, lasă-Mă în casa! Mă lasă-n suflet să străbat Cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mă aflu încă lângă ea urmând să o las în urmă îndepărtându-mă de tensiunea radiantă a durerii sale. După tranzitarea acestor momente sunt înclinat să cred că starea de resemnare ar fi experiența sufletească individuală ce închide un asemenea șirag de evenimente personale. Dar privind în preajma cimitirului, unde prietenul își deplânge înmormântarea celui drag, sesizez prezența sobră a templului. De asemenea, observ că, cel mai adesea, după ce s-a așezat în incinta templului, orbul își întinde mâna implorator spre fluctuațiile
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prăbușit în demență este supusă unui proces asemănător. Eul său este spart și fragmentat, disipat în cioburi de conștiință, în insule convulsive de psihic destrămat. Însă, spre deosebire de fracțiunile fostei statuiete, aceste frânturi se mențin într-o legătură reciprocă precum un șirag de perle așezate secvențial pe un fir comun. Fără acest fir nu ar mai exista un ego fie el și profund disipat. Răsfirarea conștiinței cucerite de către demență prezintă aspectul unei pulverizări ce nu renunță la un fundal comun particolelor proiectate
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
-n port de sat. De împărat! Trei pași la stânga linișor Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâini și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind Și bat pământul tropotind În tact ușor. Și popi, șirag, cădelnițând, Ceteau ectenii de comând - Și clopote, și plâns și vai Și-oștenii-n șir, și pas de cai Și sfetnici și feciori de crai Și nat de rând. Și clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Și-adînc din bubuitul frânt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se înece în văzduh. În volumul întîi metaforele sunt dozate cu sobrietate și apar aproape numai ca sublinieri ale vitalității. Zahărul de gheață se prezintă ca "cețoasele diamante înșirate pe sfoară", din cantalupul tăiat "ca dintr-o besactea orientală" curg "șiraguri blonde și roșcate", zmeul ținut de doi țărani e "arestat", sfoara lui "curge spre cer", iar cerul toarce înăbușit, trenul la orizont e "un punct negru, dușmănos ca o gaură de revolver încărcat", clanța ușii trântite descarcă un foc de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
geamuri, Ești trist de toată întristarea din cer, din miriști, de pe ramuri... Cum ritmic picură din strașini și moare focul în cămin, Ca niște șiruri lungi de umbre, lin, amintirile revin, Ți se perindă-ncet prin minte comoara vremilor apuse, Șiragul lacrimilor scumpe și-al fericirilor răpuse... Apar în raza amintirii și se preschimbă cu încetul... Încet ia pana lui docilă și... Iată-l inspirat poetul. EMANOIL BUCUȚA Adevăratul intimist în înțelesul propriu al cuvântului este Emanoil Bucuța, care-și cântă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]