7,108 matches
-
Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele tale prin buzele ei mă vor atinge. Roșcata, duh întrupat într-o herghelie de cai slobozi care au rupt oiștea Carului Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
meargă cu o furtună de mână? Pașii simetrici, parcă înșirați de-a lungul unei axe invizibile, parcă desenați la câțiva centimetri deasupra ierbii. Îi era frică să nu strivească alți pași: Poate pe aici a trecut Dumnezeu. Vorbea poticnit, în șoaptă, în gând. Se credea auzit, ascultat, înțeles. Vorbea ca și cum ar fi înșirat mărgele pe o sfoară, peste care, mai apoi, călugării ar fi înnodat rugăciuni. Zâmbea cât să descrețească măști de duminică: Ochii închiși, dragilor, ochii închiși... Pentru voi, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare a liniștii. Șoapta deschide oglinda ca pe un mormânt: pășești dincolo, un râu de pucioasă urcă în inimă, inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe, noapte și ziuă, deopotrivă. Șoapta, mai mult decât o sfidare a liniștii. Șoapta deschide oglinda ca pe un mormânt: pășești dincolo, un râu de pucioasă urcă în inimă, inundă creierul, mâlește sufletul; pășești dincoace, o furtună de zgomote spintecă pașii. Nici o diferență între două tăceri, indiferent unde se întâmplă. Bă, dacă scoți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câteva ore, fetele se schimbau în pijamale, se pieptănau, se maimuțăreau în oglindă, iar după stingere, două scoteau de sub pernă câte o cărticică din care citeau la lumina nopții. Câteva raze de lună coborau peste cearșafuri. Rugăciunea se întâmpla în șoaptă, pereții aveau ochi și urechi. Auzi, dragă, notezi tot și când vă întoarceți vreau informațiile: cine spune bancuri, cine face yoga, cine merge la biserică, cine citește cărți popești, cine instigă la neascultare, cine fumează, cine bârfește profesorii, cine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era scos din joc. A doua zi o lua de la capăt. Era vineri. Toată noaptea a exersat pașii în gând, îi știa pe de rost: Unu, doi, unu: Aici, atenție, inimă! Doi, unu, doi: Ochii nu se ating nici cu șoapta! Doi, unu, doi: Plutește peste umeri, cerul suferă de lombosciatică! Unu, doi, unu: Nu păși în tâmplă, riști să tulburi negânditul! Doi, unu, doi: Ai grijă, buzele șotronului se descompun în icoană! Este atât de simplu, sigur mi se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
austeră, despre o pâine frântă în vin, despre un rămas bun. Pe cine să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci până se făceau țăndări; norii cu burțile pline de schije își rupeau apele deasupra schitului, ploua cu amar peste amarul fiecăruia. Părinții Gherasim și Ilarion sfredeleau cu briceagul o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o flacără Îndelung Înăbușită și s-a răspîndit cu iuțeala focului purtat de vînt prin șire de paie uscate. Era o Împrejurare În care seceta bolșevică ajuta pălălaia să se Întindă. Într-o săptămînă, aproape Întreaga țară vorbea, În șoaptă ce-i drept, nu ca Înainte de război prin toate ziarele, de un nou Maglavit. Pișcăranii s-au Înghesuit cu toții În biserica lor Încă din acea sfîntă zi a Schimbării la Față. La fel și-n zilele următoare, plecau acasă după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
încălzește. Iubirea te leagă de toți și toate. Iubirea face pod de lumină până la Dumnezeu și odată ce poți pleca în inima LUI, celelalte plecări sunt doar rătăcire. Vitraliul ...Copilul se trezi brusc, zgâlțâit de umăr și chemat pe nume. În șoaptă. În același timp, o mână-i astupa gura, să nu strige. Deschise îngrozit ochii și-i mai veni inima la loc, când, în lumina lunii care intra pe fereastră, recunoscu chipul mamei! Îi făcea semn să nu țipe, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nici pentru ei, nici pentru alții, ba mai și împuiau capul oamenilor cu lucruri care... sigur că erau fără folos odată ce nu se vindeau, nu se cumpărau și nu aduceau bani nimănui. Înainte de a muri, străbunicul i-a spus în șoaptă că undeva, la capătul pământului, a mai scăpat, cine știe cum, prin ce minune, unul din cei vechi care știe să vorbească Tatălui din Cer și că, dac-o fi și-o fi, să se ducă la el, după ajutor. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
păru greu: cenușiu și lung, numai piatră, piatră și praf; și foame... și sete... oare drumul spre Împărăția Lui să fie chiar ăsta?! Chiar așa?! Cine știe... Și Lui îi fusese sete și a cerut să bea... Așa spunea, în șoaptă, maică-mea, când vorbea cu nevasta lui Cleopa... În șoaptă, ca să n-auzim noi... Dinspre oraș se ridica soarele. Puteam să mă întorc și nimeni n-ar fi aflat nimic, niciodată. Da' eu știam ce Soare caut, așa că aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și foame... și sete... oare drumul spre Împărăția Lui să fie chiar ăsta?! Chiar așa?! Cine știe... Și Lui îi fusese sete și a cerut să bea... Așa spunea, în șoaptă, maică-mea, când vorbea cu nevasta lui Cleopa... În șoaptă, ca să n-auzim noi... Dinspre oraș se ridica soarele. Puteam să mă întorc și nimeni n-ar fi aflat nimic, niciodată. Da' eu știam ce Soare caut, așa că aveam să merg mai departe. Dacă și Lui i-a fost sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dumneavoastră. ― Vă aștept, domnule profesor... După ce a Închis telefonul, secretara a intrat la director. A Închis ușa și și-a Împreunat mâinile pe sâni, apăsându-i puternic: ― Of! Mă faceți să mor de inimă, domnule director - a vorbit ea În șoaptă. ― De ce? ― Uitați că vorbiți la telefon... Și Încă prin centrală... care are „urechi”... De n-o fi având și cine știe ce drăcovenie de Înregistrat vorbele... ― Iartă-mă că Îți creez stări tensionale fără să ai vreo vină... ― Și de câte ori mi-ați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul, chemând la el pe infirmiera din apropiere. ― Te rog să-l inviți la mine pe nenea Mitru. ― Îndată, domnule profesor. Abia ce au făcut doi pași spre cabinetul profesorului, și brancardierul s-a prezentat. Profesorul i-a spus În șoaptă ce are de făcut... ― Am Înțeles, domnule profesor - a răspuns omul. ― Aș fi mers eu, dar nu știu unde stă Petrică. ― Dacă e să vorbim de locuri, atunci hai să intrăm În cabinet, că prea ne-am oprit În drum, ca cele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Din interior ieșea un militar - după câte se vedea - gradat. L-am lăsat să facă câțiva pași, pentru a ne convinge că este singur... Nu avea Însoțitori. Un salt de pisică al lui Undiță l-a dus În spatele „celovecului”. La șoapta În rusește: „Nici o mișcare și nici o vorbă!”, Însoțită de țeava automatului Înfiptă Între coaste, rusul a ridicat mâinile. „Mai este cineva Înăuntru?” - a Întrebat Undiță. „Nu” - a răspuns gradatul rus. „Dacă ai mințit, nu-ți mai vezi copiii! Să intrăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca vreun pic?... ― Cine era? - a Întrebat Despina șoptit. ― Pe om Îl ai În fața ta, Despi - a răspuns Petrică, tot În șoaptă... Toți și-au Îndreptat privirea spre tata Toader. ― De ce nu ai trimis pe cineva dintre cei de sub comanda ta? - a Întrebat Nicu. ― Apoi acolo nu era vreme de pierdut. Și În cine să ai nădejde mai mare decât În tine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fie și o coloană de tancuri. Altfel nu se explică această Îngrămădire de zgomot de motoare” - a presupus Păpădie. „Atunci, să ne grăbim, că altfel rămânem fără caimac, băiete” - l-am Îndemnat eu. ― Mare coraj! - a vorbit, mai mult În șoaptă, mama Maranda. ― Noi, Însă, am lungit pasul cu grijă, să nu facem zgomot... La o vreme, ni s-a părut că locul devine mai luminos... Scăpasem de malurile Înalte. Din nou, Păpădie ridică mâna. Semn de atenție! „Ce mai este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nici nu mi-am dat seama când Păpădie i-a pus pumnalul la beregată și automatul În coaste. „Vaniaaa...” a mai reușit să rostească rusul, ca și cum ar fi fost ștrangulat. „Unde-s cei trei ostași?” - l-a Întrebat Păpădie În șoaptă. „Vot tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că o birjă se afla În preajmă. Nenea Mitru a intrat cu privirea ațintită către Nicu. ― Mulțumesc, nene Mitrule - a fost răspunsul acestuia... ― Tati, cum se face de nenea Mitru e atât e prezent În toate? - a Întrebat Despina În șoaptă. ― Întrebarea ta e firească, Despi - a răspuns cu același ton Nicu. Trebuie să știi Însă că În lumea asta există oameni ale căror suflete sunt pe aceeași lungime de undă... Când am ajuns asistent al dragului profesor Zenit, l-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trudit, saracu’. O muncit atâta! Trebui’ să să hodineascî - și-a spus părerea mama Maranda... ― Așa-i, fata moșului. Îi pisti măsurî di vlăguit - a Încuviințat tata Toader... Vasile Ilucă 15 nov. 2011 ― 6 aug. 2012 De același autor 1Iași... șoapta din ziduri, album ghid, Ed. Eurocart, Iași 1998; 2Iași... istorie și spirit, album ghid, Ed. Helios, Iași 2000; 3Hoinar În jurul Iașului, album ghid, Ed. Trinitas, Iași 2001; 4Iași... drumeț În jurul cetății, album ghid, Ed. Helios, Iași 2002; 5Tristeți Învinse, proză
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
împreună cu camaradul său din munții Muscelului și până la București, se lăsase furat de somn și tresări puternic și din tot trupul când simți mâna celuilalt scuturându-l de umăr. Hai, Cornele, îl îndemnă Fănel Trifu, având grijă să vorbească în șoaptă, deși prin preajmă nu se zărea nici țipenie de om. Destul timp am pierdut pe aici. E timpul s-o luăm din loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se aplecă peste masă spre ginerele său, cu un aer grav și misterios. Eu, ginere, mi-am făcut niște socoteli..., se apucă el să-i destăinuiască lucrul care se pare că-i stătuse pe inimă și pe limbă, glăsuind în șoaptă, de parcă prin preajmă un dușman nevăzut ar fi stat să-i asculte. Uite cum vine tărășenia... Eu mă gândesc mă bate gândul, de! să cumpăr așa, vreo șase pogoane bune de pământ p-aci și să-l trec pe numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de copii, și-i căută insistent privirea: Atunci spune-mi că nu mă-nșel când cred că ceea ce este între noi se numește iubire. Sau poate că mă înșel?... Nu te-nșeli, dragule, se auzi răspunsul ei, rostit aproape în șoaptă, dar sigur, fără ezitare. Atunci, conchise el, înseamnă că avem dreptul să știm mai multe unul despre altul!... Este ciudat, nu crezi, că după atâta vreme tu nu mi-ai spus mai nimic despre tine, de parcă ai fi o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vă chem. Da, o să fac un duș și apoi o să mă odihnesc în camera de gardă. Am început să resimt cele peste 30 de ore de când sunt pe picioare... Două siluete albe care se mișcă la căpătâiul ei și schimbă șoapte între ele sunt ultimele imagini pe care le înregistrează conștientul Dorei înainte de a se detașa din nou de lumea noastră. Are din nou senzația că este înveșmântată într-o cămașă răcoroasă care, de data aceasta, nu mai plutește în universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este bine pus de-o parte. Va coborî mâine în oraș să vadă dacă fotograful le poate mări și face mai clare. Își recheamă amintiri... Era deja la vârsta înțelegerii, avea opt ani când tata se întorsese din prizonierat. Auzise șoaptele celor mari : drumul de întoarcere fusese lung, plin de pericole și peripeții. Intuise bucuria însoțită de îngrijorare a mamei sale pentru bărbatul scheletic și nervos care se întorsese totuși întreg din cumplitul carnaj al războiului. Un nume îi revine Dorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]