2,554 matches
-
lungă de câteva luni, ceea ce denotă existența unor etape multiple în patogeneză. În plus, deși toate celulele acestor animale conțin transgena MMTV/myc, o singură tumoră a apărut într-una dintre cele zece glande mamare ale animalelor transgenice. Astfel, la șoarece, transgena MMTV/myc pare a fi necesară, dar nu și suficientă în dezvoltarea carcinomului mamar. În acest model, exprimarea oncogenei myc pare a fi doar o treaptă în calea multistadială a carcinogenezei. Modelul șoarecilor transgenici a fost utilizat pentru analiza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nu și suficientă în dezvoltarea carcinomului mamar. În acest model, exprimarea oncogenei myc pare a fi doar o treaptă în calea multistadială a carcinogenezei. Modelul șoarecilor transgenici a fost utilizat pentru analiza translocației c-myc la loci imunoglobulinici. Tot astfel, modelul șoarecelui transgenic a fost utilizat pentru a demonstra direct cooperarea dintre oncogene, in vivo. Rezultatele obținute prin utilizarea acestui model au încurajat studiile pe embrioni sau în populații celulare stem bine conturate, prin utilizarea vectorilor retrovirali. Experiențele au demonstrat clar că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a oferit un sistem fezabil în care activarea oncogenelor, în special a celor din familia ras, poate fi legată direct de inițierea neoplaziei. În anul 1983, Allan Balmain și colaboratorii au dovedit că în cazul carcinoamelor tegumentare induse chimic la șoarece, are loc activarea oncogenelor rasH. De altfel, activarea ras este detectată nu numai în carcinoamele maligne, dar și în papiloame tegumentare benigne, ceea ce înseamnă că activarea rasH reprezintă un eveniment timpuriu care apare în leziuni premaligne, înainte de progresia lor spre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
transducției semnalului (Fesik, 2000). Ligandul pentru FAS (FAS L) are un domeniu de aminoacizi hidrofili la mijloc și un segment carboxi-terminal la exterior. Regiunea extracelulară are 150 aminoacizi, fiind similară cu regiunile omoloage ale membrilor familiei TNF. La om și șoarece acest ligand este codificat de o genă de pe cromozomul unu, având cinci exoni. FAS L este o proteină transmembranară de tip II, cu greutatea de 40kDa (Suda și colab., 1997). Calea apoptotică inițiată de interacțiunea FAS-FAS L are următoarele etape
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
TNFR1. Proteina FADD are două forme fosforilate, care au fost descoperite independent și care au fost denumite CAP1 și CAP2. FADD este fosforilat selectiv la nivelul unui singur aminoacid: serină 194, din capătul său carboxi-terminal. Această poziție este conservată la șoarece și la om. FADD este o proteină de 23kDa formată din 208 aminoacizi și conține un domeniu al morții carboxi-terminal omolog domeniului morții din APO-1 și din receptorul TNF de tip I (Chinnaiyan și colab., 1995). La om, gena Fadd
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de auto-asamblare. DD este localizat intracelular, în timp ce DED și CARD se găsesc în proteinele adaptoare, precum FADD și procaspaze. Între diferitele domenii ale morții există o identitate de omologie de secvență de ~20%. Această regiune este înalt conservată la om, șoarece și șobolan și corespunde resturilor 1-95. Toate cele trei module de semnalizare (DD, DED și CARD) conțin un centru conservat de aminoacizi hidrofobi. Cele patru familii prezintă structuri similare, alcătuite dintr-un mănunchi hexahelical antiparalel, fapt ce indică filogenia evolutivă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la câteva megabaze (Buiting și colab., 1995). Acest fenomen a fost definit „epigenotype spreading”. Până în prezent au fost identificate o serie de IC-uri, cel mai cunoscut element fiind cel de la nivelul clusterului ortolog situat la nivelul cromozomului 7, la șoarece și la nivelul cromozomului 11p15.5, la om. Acest cluster prezintă două centre de control al imprintingului desemnate H19 DMR și Kcnq1ot1 DMR. (Maher și Reik, 2000; Reik și Walter, 2001). Aceste gene amprentate sunt bogate în insule CpG; la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și la nivelul cromozomului 11p15.5, la om. Acest cluster prezintă două centre de control al imprintingului desemnate H19 DMR și Kcnq1ot1 DMR. (Maher și Reik, 2000; Reik și Walter, 2001). Aceste gene amprentate sunt bogate în insule CpG; la șoarece, peste 88% dintre genele amprentate prezintă insule CpG (Paulsen și colab., 2000). De asemenea, în cadrul insulelor CpG sau Imunogenetică și Oncogenetică 491 în vecinătatea acestora pot fi prezente unele repetiții dinucleotidice directe, având rol potențial în conferirea și menținerea stării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
dezvoltare a organismului. Aceste caracteristici îngreunează identificarea și confirmarea de noi gene amprentate. Utilizarea analogiei dintre genele cartate pe modele murine și genele umane a fost grevată de o serie de erori, existând o discordanță între datele de predicție de la șoarece și cele de la om. Astfel, în timp ce unele gene sunt amprentate atât la om cât și la șoarece, totuși există o serie de gene ortoloage (amprentate doar la șoarece), de exemplu Igf2r, Cd8I, Tssc4 etc. (Morison și colab., 2005), iar altele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cartate pe modele murine și genele umane a fost grevată de o serie de erori, existând o discordanță între datele de predicție de la șoarece și cele de la om. Astfel, în timp ce unele gene sunt amprentate atât la om cât și la șoarece, totuși există o serie de gene ortoloage (amprentate doar la șoarece), de exemplu Igf2r, Cd8I, Tssc4 etc. (Morison și colab., 2005), iar altele doar la om, de exemplu DLX5 (Kimura și colab., 2004). Prin aplicarea metodelor de analiză bioinformatică Luedi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o serie de erori, existând o discordanță între datele de predicție de la șoarece și cele de la om. Astfel, în timp ce unele gene sunt amprentate atât la om cât și la șoarece, totuși există o serie de gene ortoloage (amprentate doar la șoarece), de exemplu Igf2r, Cd8I, Tssc4 etc. (Morison și colab., 2005), iar altele doar la om, de exemplu DLX5 (Kimura și colab., 2004). Prin aplicarea metodelor de analiză bioinformatică Luedi și colaboratorii (2007) au dezvoltat o metodă computațională pentru predicția genelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Clonarea pozițională a fost tehnica utilizată pentru identificarea genelor amprentate din clusterii localizați în cromozomii 11 și 15 în pozițiile 11p15.5 și 15q11-q13. Tehnici precum hibridizarea substractivă, utilizând ADNc au fost folosite pentru identificarea de noi gene amprentate la șoarece: Peg1/Mest, localizată în cromozomul 6, Peg3, localizată în cromozomul 7 sau Peg5/Nnat, localizată în cromozomul 2 (Falls și colab., 1999). Identificarea genelor amprentate Grf1 și U2afl-rs1 s-a realizat prin metoda denumită restriction landmark genome screening sau RLGS
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
PATTERN-UL TEMPORAL DE REPLICARE AL GENELOR AMPRENTATE Majoritatea studiilor realizate pe gene amprentate au indicat faptul că imprinting-ul genetic implică și elemente de control regional. Astfel, analiza pattern-ului temporal de replicare a genelor amprentate H19 și Igf2 de la șoarece, a demonstrat că alelele paterne se replică mai devreme decât cele materne, în cadrul fiecărui ciclu celular (Kitsberg și colab., 1993). Rezultatele sugerează faptul că există o legătură strânsă între imprinting-ul genetic și compartimentarea fizică a regiunilor cromozomale amprentate. Aceste date
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
poate interveni în imprinting-ul genetic (Carlson și colab., 1992). Regiunea IGF2-H19 a reprezentat un bun exemplu în ceea ce privește studiul metilării și imprintingului genetic. Genele H19 și IGF2 aparțin unui cluster de gene amprentate, cu organizare și expresie monoalelică bine conservate la șoarece și om. La șoarece, acest cluster este situat în partea distală a cromozomului 7, în timp ce la om este amplasat în regiunea 11p15.5. În ambele cazuri, alela paternă inactivă a genei H19 este metilată, iar alela maternă activă este nemetilată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genetic (Carlson și colab., 1992). Regiunea IGF2-H19 a reprezentat un bun exemplu în ceea ce privește studiul metilării și imprintingului genetic. Genele H19 și IGF2 aparțin unui cluster de gene amprentate, cu organizare și expresie monoalelică bine conservate la șoarece și om. La șoarece, acest cluster este situat în partea distală a cromozomului 7, în timp ce la om este amplasat în regiunea 11p15.5. În ambele cazuri, alela paternă inactivă a genei H19 este metilată, iar alela maternă activă este nemetilată (Bartolomei și colab., 1993
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
in vivo, a genei hormonului uman de creștere a fost urmată de expresia acestuia la animalele „bombardate”. De fapt, o asemenea „casetă” este o „armă genetică” reprezentată de particule de aur tapetate cu ADN, cu care se bombardează tegumentul de șoarece prin tehnica numită „biolistică” sau „pistol genetic”. Animalele inoculate au produs hormon uman de creștere, în cantitate detectabilă, dar totodată și anticorpi specifici. Autorii au denumit acest experiment procedeu de imunizare genetică, descriind capacitatea genelor inoculate de a fi individual
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Cold Spring Harbor, s-a definit utilizarea tehnologiei de imunizare ADN pentru generarea răspunsului imun protector, in vivo. Margaret Liu, de la Merck, și colaboratorii săi de la Vical, au raportat inducerea răspunsului imun anti- virus gripal A, după inocularea intramusculară a șoarecelui cu ADN plasmidial înalt purificat, în care au fost incluse genele codificatoare ale proteinei virale influenza A. După trei inoculări, în decurs de șase săptămâni, utilizând doze a 100µg de ADN plasmidial, s-a indus un răspuns imun umoral specific
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genetic pentru a introduce plasmide cu gene virale în celule, in vivo. Doze de ADN de ordinul nanogramelor, depuse pe particule de aur, cu care se împușcă tegumentul animalului, induc răspunsul imun umoral și celular, protector față de infecția virală a șoarecelui. Weiner (1998) a raportat că injectarea directă de plasmide care conțin genele codificatoare ale proteinelor regiunii centrale, gena rev și gena învelișului HIV-1, a indus răspunsul imun umoral și celular specific anti-HIV. Prin utilizarea unor metode variate de introducere a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
protector. Într-o abordare diferită, o altă cale indirectă de stimulare a unui răspuns imun la nivelul situsului tumoral a fost realizată prin transfecția genelor CMH I alogenice în tumori. Plautz și colaboratorii (1993) au evidențiat stimularea răspunsului imun la șoarece prin transferul genelor CMH I alogenice în tumori slab imunogenice de tip adenocarcinom CT 26. Experimentul a demonstrat că injecția intratumorală a unei gene recombinante H-2KS, în tumori CT 26 de la șoarecele BALB/c (H-2Kd), a generat limfocite splenice cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
colaboratorii (1993) au evidențiat stimularea răspunsului imun la șoarece prin transferul genelor CMH I alogenice în tumori slab imunogenice de tip adenocarcinom CT 26. Experimentul a demonstrat că injecția intratumorală a unei gene recombinante H-2KS, în tumori CT 26 de la șoarecele BALB/c (H-2Kd), a generat limfocite splenice cu activitate litică față de țintele CT 26. În plus, la șoarecii presensibilizați cu celule tumorale care exprimă H-2KS, dimensiunea tumorii a scăzut după vaccinarea cu ADN care codifică H-2KS. Investigațiile au evidențiat posibilitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
profesorului Jan Wilnut. Foarte puține lucruri se cunoșteau atunci despre factorii care induc o asemenea reprogramare. Cercetările recente, efectuate de savanții japonezi Kazutoshi Takahashi și Shinya Yamanaka (2006) au demonstrat posibilitatea diferențierii de celule stem pluripotente din celule embrionare de șoarece sau chiar din fibroblaste adulte, prin introducerea în ele a patru factori genetici simbolizați Oct , Sox2, c-Myc și Klf4 și păstrarea acestor celule transgenizate în culturi celulare specifice celulelor stem embrionare, constatându-se că nu era nevoie de prezența factorului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
subcutanată a acestor celule iPS la șoarecii nuzi a fost urmată de apariția unor tumori ce conțineau o varietate de țesuturi din toate cele trei straturi germinale. Prin injectarea celulelor iPS în blastociste, acestea au contribuit la dezvoltarea embrionară a șoarecelui. Aceste cercetări au o valoare enormă în strădania identificării de soluții pentru transplantul de țesuturi și de organe (clonare terapeutică), deoarece ele demonstrează posibilitatea virtuală a obținerii de celule stem pluripotente direct din culturi de celule adulte prelevate de la oricare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
numeroase alte gene care sunt exprimate în mod specific în celulele ES. Takahashi și Yamanaka (2006) au examinat dacă acești factori ar putea induce pluripotența în celulele somatice, obținând celule pluripotente induse (iPS) direct din culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în mod specific în celulele ES. Takahashi și Yamanaka (2006) au examinat dacă acești factori ar putea induce pluripotența în celulele somatice, obținând celule pluripotente induse (iPS) direct din culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei patru factori au fost selectați dintr-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
induse (iPS) direct din culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei patru factori au fost selectați dintr-o gamă largă de 24 asemenea factori exprimați în celulele stem embrionare. Autorii au utilizat formele active ale b-cateninei, c-Myc și Stat 3 desemnate S33Y-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]