950 matches
-
Philip, dar, dată fiind situația... A, apropo Sam, sculpturile tale sunt minunate. — Mulțumesc, zisei eu, cu modestie. Deci, cum găsiți un nou director artistic? Îmi închipui că nu puneți un anunț în ziarul Guardian, nu? — A, nu! zise Margery, puțin șocată. Deși nu-i lipsea simțul umorului, nu prea putea percepe decât sensul literal al unei afirmații. Subînțelesurile și ironia treceau pe lângă ea și dispăreau prin perete, ca într-un tablou de Magritte. — Se abordează candidații potriviți și vedem, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că eram nedumerită. Din nou, alesese să pronunțe acea parte afirmației care se lega de ea sau de piesă. — Doar că e un pic supărată, după cum spui tu. Sunt sigură că va fi mai atentă. Și ea a fost destul de șocată. —Cum ți se par toate astea? zisei eu, după ce hotărâsem că singura soluție era să fiu directă. Până la urmă, tu o știai. Pe Shirley Lowell. Erai prietenă cu ea, nu? Mi-aduc aminte că așa ai spus la repetiție. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reacționând cu forță. Părea pur și simplu consternată. Ce a spus Helen? întrebă ea, nevenindu-i să creadă. Am făcut un gest amplu cu brațele în lateral, cu palmele în sus. Chiar asta, zău. — Nu știu ce să spun, comentă Hazel, tot șocată. Helen a spus că eu - adică știu că bârfește, dar asta pur și simplu n-are noimă. Mă privea țintă, de parcă încerca să citească pe chipul meu o explicație pentru acea afirmație uimitoare; mi-a trecut prin minte că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eret sh’ani osah l’chem et zeh. Ebraică, tipărită. Mi-e teamă că nu pot... Înseamnă „îmi pare atât de rău că vă fac asta tuturor“. —Corect. — Nu corect. Greșit! — Nu înțeleg. Astea-s baliverne. Maggie se trase înapoi, șocată pur și simplu de tăria vocii lui. Ăsta e ca să ne facă pe noi să credem că mama s-a sinucis. N-ar fi făcut în vecii vecilor așa ceva. Niciodată. Maggie își dorea să se afle din nou în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cea mai îngrozitoare imagine era aceea a unor copii, vii, dar care se plimbau fără țintă, de fapt mergeau împiedicat. Ca niște stafii. Văzuseră cele mai groaznice lucruri, cum fuseseră uciși părinții lor, mamele violate. Și erau pur și simplu șocați. După asta, m-am gândit că dacă aș putea face ceva, orice, să scurtez un război chiar și cu o zi, atunci ar merita. Uri nu spuse nimic, se uită doar fix în ochii ei. —De aia nu am suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eu din nou cumpărăturile o vreme. Între timp, cred că ar trebui să fac ceva în legătură cu felul cum arăt: m-am zărit într-o oglindă de pe peretele sălii de gimnastică de la școala pe care o inspectez și am fost destul de șocată. Credeam că știu exact cum arăt - în fond, mă holbez în oglinda aia de la baie în fiecare dimineață și seară când mă machiez, mă demachiez și mă pieptăn. Dar era ceva legat de felul în care stăteam sau - nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un paracetamol, a continuat. E-aici sau... — La naiba! a spus tata și s-a-ntors repede, cu un aer destul de șocat. S-a avântat spre masă și s-a repezit ca și cum ar fi fost gata să-i înșface punga din mână. La naiba, Judy! Nu-i acolo, n-am... Asta văd și eu, a zis mama. Ai uitat, sunt sigură, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trebui să fac nimic și că vorbim mai târziu. Așa că plecarea lui din seara aia n-ar fi trebuit să fie neașteptată, dacă stau acum să mă gândesc mai bine. Dar a fost - și eu, și Ben am fost foarte șocați. M-am simțit din nou ca o fetiță - nu, nu-i bine; m-am simțit oribil de adultă, dar mi-am amintit cum era când fusesem mică și de asta a fost atât de trist și de înspăimântător. Pentru că tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se-ntâmplă? am zis. Trebuie să facem ceva, nu-i așa? Sau să spunem ceva? Tu știi că și-a luat liber de la serviciu? — Cum? Tata? a zis Ben, iar eu am fost ușurată să văd că nu eram singura șocată. — Mda - n-aveam de gând să-ți zic până nu vorbeam mai mult cu mama despre asta sau măcar până nu-i zic lui tata. Părea un pic neloial, cumva, pentru că nu sunt sigură că ar vrea să știm. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lui Ben, ci și grupului ei de prieteni apropiați - telefoanele mobile și e-mailurile au de dat socoteală pentru multe. —Sally - îmi pare rău. Cred că va trebui să iei tot ce spun acum la modul temporar: cred că sunt mai șocată decât arăt. Da, sigur că tatăl tău și cu mine avem problemele noastre, să știi că o căsătorie nu e o treabă așa simplă cum pare. —Hai, mamă, termină, nu sunt proastă. Știu foarte bine cum stau lucrurile. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întrebam când o să pot să-mi bag în gură ceva dulce fără să observe Warren sau nebuna aia de doamna Peters. Azi am fost veselă și-am zis la clienți bună dimineața și din astea. Unii din ei erau chiar șocați că înainte nu le ziceam nimic. Am râs de asta. Pe bune, Charlie arată cam nefericit în ultima vreme. Zice că nu-l deranjează că l-au dat afară, da’ nu mi se pare normal pentru un bărbat să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-mi fac griji pentru el acuma - s-a terminat din punctu’ meu de vedere și cred că și din punctu’ lui de vedere. S-a terminat, pentru amândoi. Warren a suportat bine când i-am zis. Normal, arăta un pic șocat, fiindcă sinceră să fiu nuș’ câte-și mai amintește el din seara aia. Adică - era destul de treaz să i se scoale, deci nu se poate zice că n-a vrut sau ceva. Niciodată n-am înțeles cum s-a aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar cu jumătate de oră mai devreme și dacă aveau să mă lase în pace sau dacă aveau să-mi încerce din nou bunăvoința. Apoi mi-am dat seama. Din cauză că mă tot întrebasem se declanșase, iar eu m-am oprit șocată când mi-am dat seama de ceva extraordinar și înfricoșător. Eu fusesem cea care îl recunoscuse. Și nu acum, ci atunci când ieșisem. Fără să-mi fi dat seama, văzusem părțile separat și compusesem imaginea, doar pentru ca apoi conștiința mea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stat Împreună deasupra plapumei, mestecând câte un croasant de la brutăria Balthazar, unde făcusem eu comandă. Pe la 8 fără un sfert, mi-a sunat telefonul mobil. Am răspuns. —Bună, Sylvie. Sunt Sophia. Ce mai faci? — Oh. Bună, am zis, un pic șocată. —Pot vorbi cu Hunter? E foarte urgent, iar telefonul lui trebuie că e Închis, că nu am putut să-l contactez. Șovăind, i-am dat telefonul lui Hunter. Dintr-odată, balonașul de bine s-a risipit, iar Îndoiala din noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ce anume? am Întrebat. —L-a prins pe Christopher În pat cu fosta ei colegă de cameră de la facultate. Cel puțin ăsta e zvonul răspândit pe aici de președinta Baby Buggy, Valerie Gervalt, zise Tinsley. — Nu se poate! am exclamat, șocată. —Existau toate semnele. Era cât se poate de evaziv În legătură cu toate deplasările alea În interes de serviciu, iar toanta de Marci nu și-a făcut niciodată probleme În legătură cu ele. Plus că a mai găsit și un sertar Încuiat la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din senin la birou pe la prânz, mi-a părut atât de amețită, de parcă vorbeam cu un narcoman. Știi... cumva... unde... este... Christopher? bîigui Marci. Vocea Îi suna de parcă nici nu s-ar fi trezit. — Păi tu nu știi? am Întrebat, șocată. Nu... ezită vocea scăzută. L-am dat afară și s-a cărat... de tot. Era de toată jena. Marci vorbea ca și cum ar fi fost cineva dintr-un soap opera, filmat timp de o viață Întreagă pentru TV. —Marci, e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și de nenorocirea În care eram. M-am uitat lung la telefonul din mâna mea. Acum mă copleșiseră Îndoielile. Hunter păruse sincer șocat. Și deloc vinovat. Dar, În mod sigur, bărbații vinovați Își cultivă În voce tonuri de nevinovăție, mi-am spus În sinea mea. Și apoi, Lauren Îmi spusese ceva groaznic despre bărbați care se poartă cu și mai multă afecțiune față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
place să îmbătrânesc, zice el. Așa se mai duc din grijile vieții.“ Am sărutat-o pe Joyce pe obraz și i-am șoptit: — Fraierul ăla habar n-are ce spune. Și, pentru prima dată în seara aceea, draga mea, încă șocată și nefericită, a râs la rândul ei. La zece minute după ce Joyce a emis râsul acela, propria mea viață s-a apropiat de sfârșit. Stăteam pe canapea și ne uitam la film și, brusc, am simțit o durere în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că ai fost iubit de-o dansatoare din ansamblu. Când toți izbucniră În râs, roși. Ah, fetele astea! spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
uitându-se cu ochi mari la perete. Am rămas cât mai tăcut posibil, numărând în gând secundele de tăcere: o oaie... două oi... trei oi... patru oi... ci... Bum. Ian dispăru într-un salt roșcat de energie năvalnică, iar eu, șocat, m-am făcut ghem. Un alt bum. Un trosnet. Un bufnet. Un bum. Un alt trosnet. Instinctele mi se treziră și îmi răspândiră în tot trupul un val de substanțe chimice, amorțindu-mi vârfurile degetelor, buzele și urechile. Stomacul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tremurând și strângându-și genunchii. Cât mai e până să-mi iau pastilele? Ascultați, am spus, îmi cer scuze că întreb. Dacă e prea mult să discutăm despre toate astea... Cât mai e până să-mi iau pastilele alea afurisite? Șocat, am dus automat mâna la buzunar și am scos mobilul. — Șapte minute, am spus. N-am vrut să vă supăr. Îmi pare rău. El nu răspunse în nici un fel, stătu doar acolo, uitându-se la mâinile sale de pe genunchi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
face nevăzuți. Secretul e simplu: îi topește. Chiar dacă sunt bancnote de hârtie și pe acelea le topește rapid. Așa că eu nu mă tem în veci, că hoții îmi vor fura banii. Vremea fanarioților second-hand Mulți se simt, ca tot românu', șocați dacă uneori cineva, cumva, devine puțin mai aspru cu cei de la putere și mai ales cu prea enervantul nostru președinte. Deși în sinea lor, dau perfectă dreptate celui cu atacul, dar ei se tem ca șoriceii ca nu cumva să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Sartre. În sala de lectură intră o tipă creață, vopsită negru, haine negre, lălâi, pantofi cu talpa cât cărămida, ochii încondeiați cu negru și plină de coșuri. Ducea un braț de cărți, așa că ușa se trânti în urma ei, iar ea, șocată, scăpă toată bibliografia pe jos. Am sărit să o ajut și mi-am dat seama că, deși ochii imenși, albaștri, i se învârteau ca o morișcă în cap, era drăguță, provocatoare. Doar că era slabă ca o sârmă de întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]