1,138 matches
-
SORICELULUI ALB Familia șoriceilor Stuart își avea locuința la marginea unui lan de porumb. Totul se petrecea într-o armonie perfectă căci toate erau așa cum își doreau. Hambarul era plin cu boabe încit să le ajungă pe un an întreg, șoriceii cei micuți erau sănătoși și creșteau văzând cu ochii. Blana lor catifelată, ochii mici și negri ca niște mărgelușe te făceau să stai tot timpul în preajma lor și să-i privești. Zilele treceau una după alta și pe măsura ce
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
erau sănătoși și creșteau văzând cu ochii. Blana lor catifelată, ochii mici și negri ca niște mărgelușe te făceau să stai tot timpul în preajma lor și să-i privești. Zilele treceau una după alta și pe măsura ce timpul trecea șoriceii creșteau și erau tot mai năzbâtioși. Dar mirare, culoarea blăniței unui șoricel nu era la fel ca a celorlalți, ci era albă. Datorită acestui fapt nici părinții și nici frații nu se mai jucau cu șoricelul cu blănița albă, nu
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
și negri ca niște mărgelușe te făceau să stai tot timpul în preajma lor și să-i privești. Zilele treceau una după alta și pe măsura ce timpul trecea șoriceii creșteau și erau tot mai năzbâtioși. Dar mirare, culoarea blăniței unui șoricel nu era la fel ca a celorlalți, ci era albă. Datorită acestui fapt nici părinții și nici frații nu se mai jucau cu șoricelul cu blănița albă, nu îl mai băgau în seamă. Stătea mai mult singur și se simțea
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
măsura ce timpul trecea șoriceii creșteau și erau tot mai năzbâtioși. Dar mirare, culoarea blăniței unui șoricel nu era la fel ca a celorlalți, ci era albă. Datorită acestui fapt nici părinții și nici frații nu se mai jucau cu șoricelul cu blănița albă, nu îl mai băgau în seamă. Stătea mai mult singur și se simțea părăsit de toți. Nu mică i-a fost mirarea când a vrut să intre în casă într-o seară și a găsit ușa încuiată
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
a vrut să intre în casă într-o seară și a găsit ușa încuiată. Degeaba a bătut la ușă, i-a implorat pe părinți și pe frați să-i dea drumul înăuntru. - Ce mă fac? Ce mă fac? se gândea șoricelul. O să vină zile ploioase și reci, eu unde o să stau? Cu inima frântă de durere a plecat în căutarea unui adăpost. A mers mult, a mers puțin nici el nu știe. S-a trezit când soarele era sus pe cer
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
Ce să fie? A venit iarna așa de repede? Visez? A închis ochii căutând să se dezmeticească. Un glas blând se auzea lânga el. - Trezeștete, trezește-te, ai dormit destul. E timpul să mergi la masă. Când a deschis ochii șoricelul alb el a văzut lângă el un motan alb ca un bulgăre de zăpadă. Nu-ți fac nimic, vreau doar să te ajut și să fim prieteni. Am stat tot timpul lângă tine cât ai dormit și în somn ți-
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
vreau doar să te ajut și să fim prieteni. Am stat tot timpul lângă tine cât ai dormit și în somn ți-ai spus povestea vieții tale. Hai cu mine în casă să te prezint și celorlalți frați ai mei. Șoricelul nu știa ce să credă. Își luă inima în dinți și porni după motanul alb căci tot nu avea altceva mai bun de făcut. Când a intrat în casă a făcut cunoștință cu familia pisicească. Nu-i venea a crede
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
căci tot nu avea altceva mai bun de făcut. Când a intrat în casă a făcut cunoștință cu familia pisicească. Nu-i venea a crede că deși pisicile aveau blănița în culori cât mai variate se împăcau așa de bine. Șoricelul alb s-a integrat foarte ușor în noua familie și nui venea a crede că pisicile străine de neamul șiau deschis brațele și l-au primit cu atâta căldură în familia lor. MOTANUL TOM Așa cum îi este obiceiul, Motanul Tom
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr-un tunel. Din cînd În cînd vîntul le sufla cîte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fîșÎit, ca un șoricel. Și ce-aveau să-i spună mamei - de bună seamă că se gîndeau și la asta -, cum să-i ascundă că le pierise entuziasmul? Cum să nu-și dezamăgească mama, care-n dimineața aceea le petrecuse cu lacrimi În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
toate astea nu e suficient de bun pentru el. Domnul aici de față fuge și se cațără în copac. Nu e deloc recunoscător pentru tot ce s-a făcut pentru el. Fata începu să strănute scoțând zgomote ascuțite, ca de șoricel. Nu-i mai faceți vânt cu creanga aia murdară, strigă cineva. Probabil că tot praful i-a intrat în nas. — Praf sau nu, e un semn rău-prevestitor, spuse un alt adept. Pinky o disprețuia pe femeia asta de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ea într-acolo, dar umbra mișca acum din nou înapoi . . . Tot pe la bucătărie venea! ... Nu se arăta însă nimeni și aceeași umbră se agita neorânduit, când oprită pe loc, când pitulată, când lunecând repede. Cine știe ce luptă a babei cu vreun șoricel sau păianjen. în orice caz, nu părea a se ocupa de ea. Mini avea acolo, în plină zi, o ciudată impresie de mister. jocul acela de umbre era încă mai bizar în plină lumină. Prin storuri, umbra se vedea acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
personaj le-o adresează imediat extratereștrilor abătuți pe Pământ. Într-adevăr: pe cine să contezi în adeverirea acestei filiații (dincolo de războiul mitic dintre Sith și Jediă dacă nu pe niște tipi veniți din altă galaxie? Revenind la Ratatouille, istoria unui șoricel care se zbate să-și afirme talentul (geniulă gastronomic, filmul trebuie neapărat văzut. Este absolut delicios, de la un capăt la altul, și a nu-i aloca aproape două ore din existența ta ar fi o eroare impardonabilă. Lumea șoarecilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și alimente congelate, în logica globalizării. Pe acest front de luptă își face apariția noul combatant, micuțul sensibil, inteligent și - înainte de toate - talentat, pentru care gătitul este o artă, la fel ca și degustarea, la fel ca și îngurgitarea. Fiindcă șoricelul nu se poate face văzut fără a stârni, imediat, un val de aversiune omenească, el se ascunde sub boneta unui tânăr stângaci, dirijându-l prin... trageri de păr. Cuplul dă rezultate formidabile, faima restaurantului începe să se refacă. Reduta încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
mediocritate. În schimb, temutul critic se declară înfrânt. Mâncând un Ratatouille ca la mama lui, el vrea să-l cunoască pe bucătarul care a realizat o asemenea minune. Și, cunoscându-l, nu are nici o problemă în a-l numi pe șoricel cel mai mare bucătar din Franța. Chiar dacă, pentru asta, își va pierde rubrica. Artistul și criticul, triumful și recunoașterea talentului, într-un film nemaipomenit. VERBA WOLANd Despre inspirație și despre adevărul din cărți Ruxandra CESEREANU Mai este necesară inspirația astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
pe ,,ș’’ în coadă. Văd un ,,s’’ cu o codiță Ce a pus-o drept sub el. Ăsta-i ,,ș’’? O șopârliță; Șarpe-o fi c-un clopoțel? Știu că-i prins pe o șăpcuță, C-un șiret; și-un șoricel, Ce pândește-o pisicuță, Are ,,ș’’. E șmecher el? Găinușa-l are-n gușă; Șoimu-l știe; e-n păpușă Ori în șură, după ușă, Și la pește sau mănușă. Ești copil isteț și-ai minte; Poți ușor să afli dacă
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
sigur pe picioare, iar pentru o clipă n-a mai știut dacă nu cumva era chiar el cel care se leagănă, și nu copacii. Pisica roșcată cu pete albe, care Își petrecea ziua-ntreagă alergând pe acoperișul de iarbă după șoricei și șopârle, a Început să se târască Încetișor, nesigură, de parcă Îmbătrânise dintr-odată, până când, Într-o dimineață, Adam a găsit-o moartă pe nisip, cu gâtul strâmb, răsucit spre cer. Apoi a fost Întâmplarea de la oraș. Un bătrân venise pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el când a spus asta, așa că și-a ținut gura, n-a mai vorbit despre asta. Acum Însă Își amintește de clipa când i-a văzut pentru prima oară adevărata culoare, ceva Între cenușiu și castaniu, o mare ca un șoricel. Acum Își amintește că a văzut-o o dată. O singură dată. 29 Când Adam s-a trezit, Z nu mai era acolo. De cum a Întins mâna, pe jumătate adormit, spre locul unde fusese, a știut că n-o s-o mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aceasta? Împăratul: Marele Dregător? Nu știi cine este Marele Dregător? Cotoșman: Habar n-am! Împăratul: (Amuzat de neștiința lui Cotoșman) Auziți, auziți lume, persoana aceasta nu știe cine e Marele Dregător. Pe șoarecii mei, dacă te cred!... Cotoșman: Aveți și șoricei pe aici? Împăratul: Ce șoricei drăguță? Am ditai șoricioii! Mișună împărăția de șoricărime!... Cotoșman: Îmi pare rău din suflet că misiunea mea oficială mă împiedică să mă ocup de aceste dulci ființe! Ah, ce apă-mi lasă gura!... Împăratul: Știi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
știi cine este Marele Dregător? Cotoșman: Habar n-am! Împăratul: (Amuzat de neștiința lui Cotoșman) Auziți, auziți lume, persoana aceasta nu știe cine e Marele Dregător. Pe șoarecii mei, dacă te cred!... Cotoșman: Aveți și șoricei pe aici? Împăratul: Ce șoricei drăguță? Am ditai șoricioii! Mișună împărăția de șoricărime!... Cotoșman: Îmi pare rău din suflet că misiunea mea oficială mă împiedică să mă ocup de aceste dulci ființe! Ah, ce apă-mi lasă gura!... Împăratul: Știi, care va să zică, dumneata n-ai auzit
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Hai, vrei să mă prefac în cal? Cotoșman: Păi, ce, calul e mic? Uriașul: Atunci spune tu în ce vrei să mă prefac! Cotoșman: Prefă-te în șoarece, dacă poți...Dar nu poți! Uriașul: Prost ești mă...(dispare, apare un șoricel) Cotoșman: (sare și pune laba pe el)Vin la mama, Uriașule, să te-nvăț eu să te mă mai mănânci și altă dată! (Îl bagă în gură) (căzându-i în genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o sută de lei nici nu știai ce să-ți cumperi. Mașa Își umpluse ghizdanul cu tot felul de biscuiți, napolitane și bomboane. Le ronțăia seara, Înainte de culcare, cu plapuma trasă peste cap, ca să n-o vadă nici bunica, nici șoriceii ce săpaseră adevărate galerii sub patul ei. Își cumpărase din oraș și un stilou. Un astfel de instrument de scris, la Brodina, nu avea decât domnul Serapion, directorul școlii, căruia copiii, nu se știe de ce, Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Rățușca Un rățoi mai năzdrăvan Făcea baie într-un lighean, Vărsa apă peste tot Cu al său aprig înot. Când trecu un șoricel Îl udă pe mititel: -Hei rățușcă năzdrăvană Dute-n lacul din poiană, Acolo poți înota Fără a mă mai uda! Dar rățoiul curios A sărit în iarbă jos, Privindu-l pe șoricel Spuse: -Uită-te la el! Eu sunt mare înotător, Aici
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
tot Cu al său aprig înot. Când trecu un șoricel Îl udă pe mititel: -Hei rățușcă năzdrăvană Dute-n lacul din poiană, Acolo poți înota Fără a mă mai uda! Dar rățoiul curios A sărit în iarbă jos, Privindu-l pe șoricel Spuse: -Uită-te la el! Eu sunt mare înotător, Aici mă antrenez de zor Făcând salturi în piscină. Crezi că eu am fost de vină C-ai trecut tu pe aici?! Vezi...ia seamă la pisici! Și rățoiul năzdrăvan A sărit
R??u?ca by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83583_a_84908]
-
uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul le sufla câte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fâșâit, ca un șoricel. Și ce‑aveau să‑i spună mamei - de bună seamă că se gândeau și la asta -, cum să‑i ascundă că le pierise entuziasmul? Cum să nu‑și dezamăgească mama, care‑n dimineața aceea le petrecuse cu lacrimi În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
într-un scurt și inexplicabil leșin, ca o secundă de ațipeală a unui personaj istovit. Fără a-și pierde o clipă superba-i siguranță de felină, care stă la pândă în preajma unor brazde de iarbă, unde se ascunde tremurul unui șoricel înfometat, Melanie se pretă la un joc atât de viclean și de riscant în aparență, încât, mult timp după aceea, Vladimir o păstră în amintire, stocând-o sub formă de episod antologic. Hai să ne culcăm, zise Melanie. E trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]