1,581 matches
-
țipă Matei, ăsta era misterul, va să zică! Moscu o ștergea prin culoar! Pe cinste! Și, lăsând jocul baltă, se duse ia Cioc și-i spuse toată tărășenia! ― Cum? se-nfurie Cioc. Asta e lipsă de sportivitate! Și punând fluierul la gură, șuieră mai strident ca niciodată. Jucătorii rămaseră pe loc, așa cum se găseau. Se auzi glasul lui Cioc, imperativ la culme: ― Moscu, la mijloc! Moscu veni în fața lui foarte mirat și-l întrebă cu naivitate: ― De ce, don' profesor? Dar Cioc o ținea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de trupul soțului ei. Hai, Murguleț... nu mă lăsa acum... Încă puțin... Calul necheză, ca și cum ar fi Înțeles că trebuie să alerge mai repede. Dar zăpada era groasă, iar goana cailor era grea. Erau cu toții obosiți. Iar săgețile continuau să șuiere. Alți cai se auziră pornind pe urmele lor. Poiana nu se mai sfârșea. - Hai, Murguleț... spuse din nou, cu glasul Înecat de lacrimi. Scoate-ne din valea asta a morții... Alți cai căzură, loviți de săgeți. Erina vedea liziera pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
piept și una În coapsa dreaptă. Tânărul se rostogoli În iarbă fără să Înțeleagă, Încă, ce se Întâmplă. Lângă el căzură alți luptători, unii cu pieptul străpuns de săgeți, alții răniți ușor. Ultimii Încercau să se ridice, dar noi săgeți șuierară prin aer, doborându-i. Apoi, cele două limbi de șarpe ale călăreților Încercuiră grupul moldovenilor. * - Dumnezeule... șopti voievodul, alb la față. E o baie de sânge acolo... Pietro Îi Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
conversație care trecu prin mintea lui Mini când Lina anunțase pe Lică. Se auzea în antreu timbrul sonor, dar nemuzical al lui Nory și un alt gungurit de turturea, probabil doamna Eliza. Trubadurul era afon ca de obicei și totuși șuierase el pe-acolo și era pricina probabilă a trilurilor feminine. ,, Are să rămână tot după ușă?" se întreba Mini, și rămase mirată când îl văzu intrând. Părea curios că e fratele doamnei Hallipa. Nici o asemănare! Mini nu băgase de seamă prezentarea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Smoala în Dealul Spirei, pe când era plutonier activ. Subțirel, sprinten, Mini parcă îl vedea cu o nuielușă tachinând peste garduri domnișoarele cartierului. Lică Trubadurul șoptea din când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era felul lui de a vorbi. Eliza râdea delicat, ducând la gură, dar fără să o apropie prea mult, o batistă brodată fin. Ce fel de eleganță era cea a doamnei Eliza, care nu putea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și se trezește cu o palmă peste față. Ma-ji îl cheamă pe Balraj, care vine tușind ca un elefant bolnav și-l imobilizează pe Pran cu brațul său puternic. Când protestează, Balraj îi înfige o mână în gât și Ma-Ji șuieră, pe un ton cu totul diferit de cel pe care i se adresase până atunci: stai liniștit, prostule mic. Pran începe să suspecteze că cerșetorul a mai făcut încă o glumă cu el. Curând, îi dau drumul, doar pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege de pat și să-l biciuiască. Face asta cu o curea de piele, tușind și răsuflând greu, șuierând ca un asmatic. Se pare c-o face atât din plăcere cât și din datorie și se achită de sarcina asta metodic, fără să se grăbească, ca un om bogat care savurează un platou de mâncăruri gustoase. Pran țipă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chinezească. Vrea ca băiatul să-i fie trimis la reședința britanică. Clădirea în care se află reședința, este foarte bine păzită. Nu mai are timp să-și facă planuri. Cam fără chef, Khwaja-sara îl înghesuie în una din mașinile nababului, șuierându-i să facă orice i-ar cere maiorul, apoi să-i raporteze. De data asta, nu se vor face fotografii. Reședința englezului se află la oarecare distanță, în afara orașului Fatehpur. Așa cum se cuvine unui reprezentant de vază al coroanei, maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gus? — Cred că discută cu americanul. Tipul cu aparatul de filmat. Charlie înclină distrată din cap și dispare. — Gus? Gus! — Charlie? — Ce faci aici? — Sunt peste tot, Charlie. Peste tot. Charlie îl ignoră. Adesea bălmăjește tot felul de inepții. — Gus, șuieră ea, taci și ascultă-mă. Este vorba despre femeia aia, Braddock. Am găsit-o în dormitorul nostru, unde, cu nerușinare se servea dintr-una din micile mele cutii din Cașmir. Știi, acele papier mâché pe care le-am primit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pocnetul dopurilor de șampanie. Charlie Privett-Clampe, mulțumită de raza de lună care luminează albia râului și de vederea neobstrucționată a prăzii, nu vrea ca șansele să-i fie reduse de mișcarea din copacul învecinat. Ce fac acolo, țin o petrecere? Șuieră un sshh! ca la teatru, dar observând că nu are efect, revine asupra puștii, așezându-se într-o poziție comodă, încercând pe cât posibil s-o ignore pe Minty, care cochetă fiind, își perie părul. În afară de petrecăreții din copacul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în spatele lui. Ceva de acolo îl urmărește. Maiorul Privett-Clampe strânge pușca în mâini și se gândește la Cei Patru Sute și la Valea Morții. Dacă se ajunge la asta, el nu se va eschiva. Va merge înainte. Chiar trebuie să zumzăi? șuieră Charlie către Minty, nemaisuportând. — Da, cred că este de preferat. — Dacă nu vrei să împuști un tigru, ar trebui să ai măcar considerație față de ceilalți, care se află aici exact pentru asta. Minty oftează, dând afară cu dramatism aerul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Garnier se apropie. S-a dat cu parfum sufocant, cu miros de portocale. Bobby își arcuiește spinarea atingând barul, în încercarea de a se depărta cât mai mult. Simte că nu mai are aer. — Ești un tip rău, îi spune șuierând. Deja ești foarte rău. — Deja? Ea exclamă: — Ești foarte tânăr! Cu țigara în mână, îi mângâie obrazul, foarte aproape de ochi, îi zâmbește și parcă ar vrea să-i spună mai mult, când apare un bărbat care o bate pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oripilat de toți cei impliați și de incidentul cu bicicletele. Cu o strângere de inimă, își dă seama că trebuie să pară afectat și-și face loc prin mulțime s-o ajute. — Cred că ți se pare teribil de amuzant, șuieră ea furioasă. Foarte sincer, bolborosește el, n-am fost implicat și mi se pare îngrozitor. Crede-mă. Nu eu am... — O, înțeleg, surâde ea batjocoritor. Presupun că ai fost îndemnat să... — Dar, Astarte... Pe ea n-o interesează explicațiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de gemeni... producătorul pare impresionat. Simțind succesul, Levine continuă, înclinând din cap la vederea lui Jonathan. Deodată, apare ca o săgeată Star, aproape dărâmând un chelner, care duce o tavă cu niște pahare goale, înalte. — Slavă Domnului c-ai venit! șuieră. Este mortal aici. Selwyn vrea să citească o elegie și a invitat o mulțime de critici și editori, lume. Sau este o eulogie? Oricum, abia așteaptă să te cunoască, așa că vii cu mine. Unde-ți este băutura? Jonathan nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tu-mi străjui Prezența lui ieri și a lui azi Și ochii mi-i plingi, ca să cazi în palma lui mîine ce-o dărui Și-un clopot tu cauți să fii Să-l legi, ca osîndă, la gît Și-mi șuieri, cu regula cît Pe umăr ce reazim tu știi Otravă și pară tu jărui Pustiu și doar tu să găsesc Și-n țara lui dor și iubesc Să știu că-s învins ... și să stărui Colț de primăvară Ninge cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
găsi în acel loc, unde iubirile se simt între ele supuse. Vom rămâne înlăuntrul trăirilor simple să pășim peste stavilele de întuneric, cu urme-n țărână și ochii-n stele, pe sub arborii înveliți cu aramă bătută în coastele pădurii. Vântul șuieră-n urechile căprioarelor cântecul tău, pe note înalte, și păsările ascultă. Rugă Doamne, limpezește-mi ochii, spală-mi privirea, așază-mă cu fața la chipul tău, picură-mi lacrima pe rugăciune! Ascultă-mi căința inimii, plânge-mi suferința curată și primește-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
da seama ce gust are. Muzicienii își acordau instrumentele. La început, sunetul era ciudat și sumbru, ca o jelanie. Apoi s-a transformat în zgomotul făcut de un cal care este bătut. Apoi, sparte și gâtuite, notele sunau precum vântul șuierând prin câmpiile mongole. Opera începu. Actorii intrară îmbrăcați în rochii de femeie cu modele florale alb cu albastru. Muzicienii își loveau tuburile de bambus cu bețele, în timp ce actorii cântau și se loveau peste coapse. Bang! Bang! Bang! mi-am reamintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poți face ceva? Mi-a devenit imposibil să dorm. Da, am băut. Cum altfel să scap de coșmaruri? Cum adică ținea de mine? Urmează o pauză, după care se aude un zgomot de porțelan care se sparge. Vântul de nord șuieră pe la ferestre. După o lungă tăcere, îl aud pe Hsien Feng suflându-și nasul. Se aude apoi un târșâit de picioare. Zăresc umbra Majestății Sale, care s-a apropiat de pat și trage pătura de pe capul meu. Se așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
l-a Întins. Am băut, i l-am dat Înapoi și am vrut să-mi văd de drum. M-a prins de mânecă și mi-a șoptit ceva la ureche. L-a Început n-am Înțeles, apoi am deslușit ce șuiera el acolo: „Cinci lei!”. Moneda de cinci lei ieșise de mult din circulație; i-am dat una de cinci sute - că de când cu inflația asta... A plecat mormăind Încântat, așa mi s-a părut. Atât pentru azi. Cu toată amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adevărate Îndura atunci când, cu o ucigătoare nerăbdare, aștepta ca Ghiță să schimbe bobinele, În huiduielile și Înjurăturile spectatorilor. Nemulțumiții făceau o gălăgie care aproape spărgea urechile și care devenise ea Însăși, până la urmă, o distracție, căci fiecare se străduia să șuiere cât mai ascuțit cu putință ori să urle În așa fel Încât să acopere, măcar pentru o clipă, vuietul Îngrozitor făcut de ceilalți. Pe Ghiță nu-l atingeau nici pe departe, ba chiar Îl bucurau huiduielile și, când era nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de paiantă cu o singură odaie. Îi spuseră de ce veniseră, deși el Își dăduse seama și singur. Politicos și amabil, se arătă și uimit până peste poate: „Cum, domnule, de ce nu le trimit la școală?! Păi hai să vedeți de ce!”. Șuieră scurt cu două degete și strigă ca la armată: „Fă! Ia ieșiți la interval și alinierea!”. Cele cinci fete se buluciră pe ușa ce avea saci de plastic În loc de geamuri și se rânduiră după Înălțime. Iamandi luă din nou cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult, se acoperi din nou cu pătura, își îngropă fața în pernă și încercă să adoarmă la loc. Era ceață sau ploaie? Zgomotul valurilor de pe lac sau vântul suflând peste Muntele Hiei? Toată noaptea, vântul de la munte nu încetă să șuiere pe sub streșinile casei. Deși nu pătrundea în casă, lumânarea de lângă perna lui Mitsuhide pâlpâia ca și cum ar fi fost zgâlțâită de un spirit rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea coiful. Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându-le ca pe un semnal, cei treizeci de oameni îl invocară pe Hachiman, zeul războiului, și se repeziră în calea inamicilor. Împărțindu-se în trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]