1,670 matches
-
intrat Într-o famile persecutată, cu dosar prost. Dosar era cuvântul magic, care tot revenea În discuția noastră. Gărdulețul de leandri roz, albi, roșii, tăind autostrada umbrită În aceleași două benzi oțelii care se răsucesc În spate, ondulându-se, ca șuvițele de șpan. Culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile albe și contorsionate ale măslinilor bătrâni ieșind din pământul roșu, casele cu ziduri groase și ferestre minuscule, pentru ca Întunericul dinăuntru să păstreze răcoarea. Și umbra care coboară peste ele. — Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ascundă plăcerea. Era frumoasă așa cum își strânsese părul, chiar foarte frumoasă. Mai lipsea totuși ceva. Neliniștea, impactul unui element de surpriză. Discret, desigur, dar esențial. Și, când Mariam veni lângă el, o sărută, apoi îi desprinse cu două degete o șuviță și i-o trase ușor. Da, cu acel zbeng pe obraz era într-adevăr pe gustul lui. Printr-un joc fericit al întâmplării, unchiul își depășea doar cu câțiva ani nepotul. Iancu marca întotdeauna acest lucru folosind, atunci când se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deodată privirea lui Mariam. Soția prințului avea o expresie înțelegătoare, ca și cum tocmai i-ar fi citit gândurile. Făcu un gest prin care îi indică locul de alături. Era ceva fragil și deopotrivă puternic în alcătuirea acelei femei, cu o singură șuviță rebelă pe liniștea castă a obrazului. Un cârcel de viță sălbatică pe o tulpină de viță nobilă. Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la rădăcina părului, cu un sfârâit sinistru. ― Toinette!... Vreau să știu de când a ajuns omul meu servitorul tău. Julien lucrează numai pentru consulatul francez. De câte ori este nevoie să-ți repet asta? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cât o cristelniță. Altele aduceau și întindeau fel de fel de bucate pe ștergarele întinse peste rogojini și covoare. Când cele două femei ieșiră din ascunzătoarea lor, Nicolae le zări primul. Înaintau ca într-un dans, cu mantiile fluturând, cu șuvițele de păr despletite și umede. Râdeau și vorbeau. Aveau aura luminoasă, intangibilă și sălbatică a unor nimfe. Nicolae uită de foame, uită de icrele și măslinele dulci de Tesalia, de sarmalele cu mămăligă fierbinte, de curcanul umplut cu castane servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zâmbeau sub voaluri pastelate de cadâne. Obrajii lui Stimo, secretarul marelui dragoman Dimitrie Moruzi, răsăreau rumeni din barba inelată a lui Darius, regele perșilor. Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea unei șuvițe de păr îi mângâia ba obrazul, ba fruntea și îl făcea tot mai conștient de prezența ei și de setea lui tot mai nesățioasă de fericire. Simțea că era genul de femeie care i-ar fi putut debloca toate resorturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
niște cizme soldățești. Alături erau Paolina și Elisa, surorile tânărului Napoleon. Încă de pe atunci Marioritza avea o mare influență asupra lui. Tendința de a se face temut și ascultat, instinctul de dominare cedau în fața ei. Cu părul fluturând mereu în șuvițe rebele pe frunte, cu privirea unui leopard tânăr, deosebit de agil, gata să atace, cu obrazul palid ușor înclinat spre ea, se lansa într-o convorbire pasionantă. Îi acorda o încredere totală, se deschidea, îi împărtășea speranța că va ajunge, cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el nu-i acordă nici o atenție. Ascuns în spatele stâncilor, privea fascinat spre perechea din poiană. Urmărea prin pulberea cascadei cele două trupuri goale, arzătoare, strâns încolăcite; sânii femeii ridicate ca o coloană în brațele bărbatului. Simțea pe propria lui piele șuvițele lor ude, răsucite ca niște liane. Și, ori de câte ori femeia deschidea ochii, îl străfulgerau imagini dintr-un paradis verde-albăstrui. Dante Negro uitase pentru ce venise. Trăia intens fiecare moment, de parcă ar fi fost direct implicat în acea dezlănțuire a împerecherii. Medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu te mai obosești să cotrobăi. ― Ce? Ce spui? ― Da, dragul meu! Am făcut-o! ― Nu înțeleg! ― Dar este mai mult decât evident. ― În dormitorul nostru? urlă Ledoulx. După o pauză în care se auzi doar fâșâitul pieptenelui trecut prin șuvițele de păr, veni și răspunsul, pe un ton lejer, de salon. ― Dar unde, dragul meu? Toinette se răsuci cu fața spre el și îl privi oarecum de sus, deși continua să stea jos. Degeaba ai fost înnobilat prin decret imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
retrăgea în camera alăturată. Harabalele cu mărfuri veneau și plecau întruna. Prin ușa întredeschisă, pictorul îl vedea semnând actele primite, citind și scriind scrisori atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare aproape feciorelnică. Când ploua, rămâneau în odaie și servitorul le umplea cupele cu Amarul de Tupliash, preferatul prințului, un vin armenesc cu gust de mirt. Și pictorul îl asculta vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
momentul jenant al primului contact. Cursese prea mult timp, se petrecuseră o groază de evenimente de când nu se mai văzuseră. Împăratul se schimbase. Gâtul i se îngroșase. Capul i se micșorase. Părul rărit și tuns scurt păstra doar o mică șuviță rebelă pe frunte. Numai hotărârea din priviri rămăsese la fel de îndârjită. ― Ai vești despre băiatul meu? L-ai văzut? Dragă marchize, mergeți să vă culcați! Ați trăncănit destul! Plecăm într-o jumătate de oră. Napoleon vorbea fără să i se adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mânuță. Nick a căzut în genunchi pe covorul pe care el și Caitlin îl cumpăraseră doar cu câteva săptămâni înainte - un covor cu imprimeu cu stele de mare și corali. Temător, bărbatul a întins mâna ca să dea la o parte șuvițele de pe fața lui Caitlin, dar imediat s-a tras înapoi. Femeia era rece ca gheața. — Doamne Dumnezeule! Vai, Doamne! Abținându-se să nu vomite din cauza fricii, Nick a întors capul căutând telefonul. A format imediat 999. —O ambulanță! Repede! Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăsta, se gândea că punctualitatea e o virtute, numai că, din păcate, rareori ai cu cine s-o împărtășești. Apoi Fiona a ridicat privirea. Alison intrase în cafenea și se uita agitată către celelalte mese. Arăta splendid. Părul șaten cu șuvițe decolorate de soare, tuns în stil bob, încadra fața bronzată, de culoarea mierii, cu pistrui mulți pe nasul imposibil de mic. Aici sunt! Fiona i-a făcut cu mâna și i-a zâmbit larg. —Mă bucur foarte tare că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mod oficial. — Observ că nu mai avem membrii noi, a spus ea zâmbind. Totuși, n-a trecut decât o săptămână de la precedenta întâlnire. Era cât pe-aci să mai vină o persoană. Julia și-a dat părul pe spate, astfel încât șuvițele să stea drepte și cuminți pe fiecare umăr. —Zilele trecute am mai cunoscut o soție de-a doua la sala de sport. — Da? Fiona a sorbit din vin și a închis ochii ca să savureze gustul minunat. Și i-ai povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o pe Susan și-a strâns-o la piept, mângâindu-i umărul stâng. Nu te supăra. N-am știut că treaba asta înseamnă așa de mult pentru tine. Apoi Nick a făcut o pauză și a dat pe spate o șuviță de păr care i se lipise lui Susan de obrazul umed. — Dar situația se rezumă la faptul că tu vrei un copil, iar eu nu. Și-atunci ce putem face? — Realizez că e o situație dificilă, și-a tras ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zile, a spus bărbatul amărât, repetând ceea ce cu toții știau deja. Nu e bine, nu e deloc bine. Asta e ceea ce ți-a spus doctorul? l-a întrebat Julia îngrijorată, mângâind părul lui Susan și dându-i la o parte o șuviță rătăcită pe obraz. Nu chiar atât de direct, nu. Toți mă aburesc zicându-mi că e încă devreme. Știu că nu vor decât să fie drăguți, dar mie mi se pare că a trecut o viață. Nick s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ei - dacă s-ar fi îmbrăcat cu o pereche bine croită de jenși și cu un tricou. Flexându-și gâtul înțepenit, Julia s-a uitat la ceas. Mai avea cinci minute până când să fie eliberată de sub casca care-i încălzea noile șuvițe până la nuanța perfectă. Ce ciudat, și-a spus Julia. Cât de ridicol de mult ne chinuim ca să obținem acea frumusețe „naturală“! Iat-o și pe ea: capul îl avea acoperit cu două duzini de folii de aluminiu, oja proaspăt aplicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
poate să și-o țină. Eu mi-am închiriat un apartament cochet și nu vreau decât o mică sumă de bani - atât cât să mi-ajungă vreo doi ani, până mă pun, din nou, pe picioare. Julia a suflat o șuviță de păr care-i aterizaze în ochi. —O să-mi deschid propria agenție de PR. O să închiriez firmelor personal temporar pentru evenimente de amploare. Cunosc domeniul ăsta ca pe propriul meu buzunar, așa că mi se pare că e decizia cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea electrizate, Înfoiată, cu șuvițe și Înecată În spumă fixativă, Felice arăta ca o figurantă din Dinastia, care reușise cu brio să-și Înceapă o nouă carieră după Încheierea serialului. Chipul Îi era fardat În Întregime, iar pe buze avea un zâmbet luminos. Contrastul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un albastru limpede. Probabil că spusese deja de atâtea ori istoria asta, Încât acum se putea detașa. Sau poate că așa arăta ea de obicei, chiar și atunci când o Încercau emoții puternice. Din coada Împletită-spic nu se desprinsese nici măcar o șuviță de păr auriu, În ciuda brizei. Se părea că are mai totul sub control. — În unele privințe, Derek e foarte slab. Ar face orice ca să nu-și complice viața. Lou m-a sfătuit să lupt pentru el și s-o alung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ai venit! M-am răsucit și-am văzut-o pe Felice Bortshe năpustindu-se spre mine. Era Îmbrăcată Într-un costum alb cu dungi negre, iar coafura jur că era aceeași de săptămâna trecută, până În cele mai mici detalii ale șuvițelor brun-roșcate. Era clar că Felice era genul de persoană care putea purta haine albe fără să le murdărească. Pe de altă parte, eu nu trebuie decât să-mi pun un pulover alb și să șed nemișcată Într-un fotoliu, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deși par a consuma În permanență cantități uriașe de mâncăruri prăjite. Tenul lui Pegg, plin de pete și alb ca varul, sugera că aceasta era Într-adevăr dieta sa favorită. Avea una din acele pieptănături care se desfăceau În două șuvițe de-o parte și de alta a cărării pe mijloc, lăsând-o foarte vizibilă În dreptul frunții, ca o amintire a unui trecut glorios. Cum restul din părul lui Pegg era de o nuanță dezgustătoare de castaniu-roșcat, era de neconceput ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iar masca pictată și Întinsă artificial pe chipul ei contrastă cu firea prietenoasă. Părul Îi era la fel de Înfoiat ca la petrecere. La o inspecție mai atentă, Îți dădeai seama că nu era, de fapt, atât de des, dar că fiecare șuviță era menținută În suspensie față de vecinele sale cu ajutorul unui fixativ, care o țintuia În poziție cu eficiența cleiului. Mă Întrebam cum naiba se descurca noaptea, căci singura soluție de a Îndepărta fixativul părea a fi un solvent industrial. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pășind spre mine. Ce-ai zice să ieșim undeva Împreună, În seara asta? Nu-mi place să „vânez“ pe teritoriul unui prieten, dar dacă el tot nu are nici o șansă... Stătea foarte aproape de mine. Degajat, fără grabă, Îmi ridică o șuviță de păr, zâmbindu-mi cu Încredere desăvârșită. — N-am uitat seara aceea, după ce-am plecat de la club, Sam, Îmi spuse. Ești nemaipomenită. Și știi cum merge treaba, nu? Își plimbă degetul pe obrazul meu. — Doar pentru că sunt cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]