1,397 matches
-
în jos. Cum să-i spuie că a întârziat stând cu Florin al Mariței de vorbă. I-a ținut drumul și ea nu s-a împotrivit. Se știu doar de copii și apoi sunt vecini și prieteni de când erau la țâță. Se întoarse însă să nu-i vadă Rarița obrajii roșii și se aplecă să mai ia o cană cu apă din găleată. - Era mamă a lu’ Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
afară în bătaia plăpândă a soarelui, căutând cu ochii pe Florin. Unu’ lângă altul, satul se așeza la horă. Care mai bătrâni, deoparte, scurmând mai mult iarba decât bătând-o, care mai tineri în para jocului chiuind, care mai de țâță pe delături învârtind. Rarița se desprinse din horă și își aruncă privirea la Varvara. Fata ei dragă, crescută numai ea știe cum, sălta în horă alături de ceilalți tineri din sat. În joc mai erau și flăcăi și fete din alte
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ușor! Titlurile roșii și negre, cu literă obraznică, săreau din tipar. Pozele țipătoare, nude și de prost gust te loveau direct în plex, îți apucau neuronii de terminațiile nervoase și ți-i trânteau la pământ. Totul într-o harababură infectă, țâțe, copii mutilați de foc, declarații ale unor politicieni cu creierul tras la rindea... Închise ziarul. Ce lume e asta să evadezi în ea? Realitatea, oricât de nasoală, e mai digerabilă. — Cafea, cafea.... Mai dorește cineva? Pe hol trecu un băiețel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bețivăneala, curvușagul, delăsarea, cinismul. După așa-zisa revoluție, mulți au intrat în afaceri. Vorba vine, afaceri: au fost desemnați să ciordească tot ce putea fi ciordit din avuția statului. Unii au ajuns milionari în dolari, dar destui au falimentat când țâța contractelor cu statul, a privatizărilor cu cântec, a import-exporturilor deocheate s-a dovedit insuficientă pentru prea multele guri ale național-securistimii. Îmi vine în minte un ins, provenind dintr-un târg banatic, nu deștept, nu prost, dar puternic sprijit de organe
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
pe mine mă așteaptă bucuria/ scandării. eu împrăștii sămînța duhului, sora mea. și îi arăt/ cămașa albă de in, lungă pînă la glezne, sfoara cu care sînt/ încins, (...) sora mea, despuiată, este plină de bijuterii. coapsele ei sînt/ dulci iar țîțele ei sălbatice. un felinar aprins ziua și noaptea/ ține în brațe. și sora mea este mireasă și gravidă/ iar ochii ei strălucesc" (stau lîngă un gard și mă uit...). Sub unghiul poeticii, întîlnim un libertinaj nu tocmai mistic, pe care
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
frică de lumea asta. de eternitate" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Confesiuni uneori de nuanță suprarealistă ori măcar de-o prea înfierbîntată imaginație: "sînii ei urcă singuri ca păianjenii pe stîlpii de înaltă/ tensiune, electrifică tot cartierul". Sau: "își înhăma țîțele în cordeluțe de dantelă. ea/ flueră prin subterane strălucitoare înecîndu-se în frumusețe/ zeu împrăștiat pe-o stradă. sînt prea înfiorat/ pariez că la tine sub chiloți se petrec minuni și cînd/ nu-i scoți". Sau: "răscolesc în această femeie ca
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
sunt substantive (barbă, braț, bucă, buric, cap, coadă, coapsă, coastă, corp, cur, deget, dinte, falcă, ficat, fiere, frunte, genunchi, gingie, inimă, lacrimă, limbă, măduvă, mână, muc, nară, nas, ochi, os, palmă, păr, piele, piept, pumn, sân, sânge, sete, spate, sudoare, țâță, țeastă, unghie, ureche, vână, vintre etc.), dar și verbe (a asculta, a auzi, a bea, a (se) căca, a fute, a gusta, a mesteca, a naște, a simți, a vedea etc.) sau adjective (acru, dulce, surd etc.). Cuvintele panro manice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
librării și din benzi desenate americane: o blondă goală care zîmbea de parcă trupul ei era o glumă pe care dorea s-o savureze cu alții, o fată ghemuită și zburlită cu ochii și gura deschise a teamă, o femeie cu țîțe mari, picioarele desfăcute și mîinile în șolduri, cu o privire prostească și egoistă care părea să invite la o inițiativă la fel de egoistă. Penisul i se întări și începu să respire cu ușurință. Se fixă pe ultima dintre femei și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
datorează compoziției pantofilor cu tălpi din cauciuc care ne izolează de curentul htonian, lăsîndu-ne pradă influenței lunare. Cîndva aș fi rîs, bineînțeles, dar știința modernă reconfirmă multe lucruri pe care le consideram pure superstiții. Se pare că aricii chiar sug țîțele vacii... Lanark stătea întins pe pernele de la nivelul cel mai de jos. Cineva îi scosese pantofii și tălpile lui explorau delicat părțile moi ale unui trup îmbrăcat în mătase. Obrazul se odihnea pe un altul, iar fiecare mînă se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
degenerează. Statul român numai, ca o escepție de la regula universală, pare a fi acea curioasă instituție care vrea să monopolizeze totul și să ia oamenilor orice motiv de mișcare și de muncă, dând fiecărui absolvent a patru clase primare cîte-o țâță a bugetului ca răsplată pentru perpetua înșirare de slove negre pe hârtie albă. Pentru a realiza pe deplin acest ideal vrea revizuirea Constituției și legii electorale, iar, pentru a face presiune asupra alegătorilor, ministrul prezident se coboară însuși la rolul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
otrăvit, nici gândacii și lăcustele nu se-ncumetau printre tulpinele pale. Curând, măciuliile s-au făcut mari cât niște țeste de sugari, și semințele din ele au început să sune la scuturat. Muierile au intrat cu secerele în lanul până la țâțe și au retezat o zi-ntreagă la măciulii, prăpădindu-se de râs, căci le asemuiau cu mura mădularului bărbaților lor. Le-au cărat în coșuri pe prispa caselor și acolo, râzând încă, le-au stors în amurg de vlaga lapților
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iernii, au chefuit și au spus snoave, până ce aburii macului li s-au suit la cap și toți grămadă, de la flăcăi la moșnegi, au căzut într-o nălucire ciudată. Căci li s-a arătat un înger gol de lumină, cu țâțe de muiere, dar cu rușine de bărbat, cu păr de aur împletit în mii de cosițe. Și îngerul le-a spus: "Sînteți fără păcat. Fiți ca moșul vostru Adam și moașa voastră Eva, căci ați fost iertați de păcate." Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
foame. Duhănind la mahorcă presărată cu sămânța de țigan, gospodarii zăceau pe lavițe, neavând altă grijă decât ca buștenii să ardă în sobă. Muierile uitau de prunci, lăsîndu-i să orăcăie prin albii, și mergeau în sat, sulemenite și pe sfârcurile țâțelor, să mai găsească vreun voinic căruia încă nu-i simțiseră apăsarea. Dibuindu-l prin vreun hambar plin de roate de pânză de păianjen, cu gângania sătulă în mijloc, purtîndu-și crucea-n spinare, ele, care se măritaseră fete mari și nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a ascunde sub țeastă, în loc de frăgezimea cerebrală, un păianjen enorm, cu labele zgârcite pe lângă trup. Vedenia dură doar o clipă, căci apoi un abur lăptos opaciza iarăși oasele țestelor și pielea de sidef vârstat a frunților. Îmbrățișând o enoriașă cu țâțe obraznice, unul din îngeri își văzu poala veșmântului îmbățoșată, ridicîndu-se-ncet, nespus de dureros și de dulce, până se-nțepeni drept în sus, pe când cămeșa de lumină, proptită parcă-ntr-un par nevăzut, se sumețea cutată, spre poale, dezvelind picioarele cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clipe în tinerețea lui, când, călugăraș cu tuleie de barbă, atinsese prima dată sfârcul unei femei, spurcîndu-și jurământul de curățenie și neprihănire. Acum ciotul începuse să-l mănânce, și boabele de agată îl înfiorau ca altădată mura cea obraznică a țâței. În clipa când, speriat, începuse să-și șoptească repede-n barbă rugăciuni de alungare a Necuratului, zări ruina. Lumina șters în câmpul sângeriu, ca ultimul colț de măsea din gura unei bătrâne. Opriră și, cu felinare în mâini, se dădură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
briciul, am îndepărtat și ultimele urme ale străvechii păduri. Am șters țeasta cu un șervet până când a-nceput să lucească mat, bilă de fildeș în comparație cu care fața Ancăi părea cărnoasă și vulgară ca un flasc organ sexual atârnând spre podea. Țâțele ei, pântecul ei suplu de adolescentă, șoldurile și picioarele ei învelite în cașmir albastru-electric atârnau acum ca franjurile unei meduze de convexitatea multicoloră a țestei. Am privit multă vreme, uimit, miile de linii, intersectate ca firele de ață ale unei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ancadramentele ferestrelor vopsite în bleu pal, un cutremur ușor și permanent, de parcă ar fi fost cu adevărat un torace feminin ieșind din asfalt. Acum muncitori cu căști de protecție erau suiți pe acoperiș, pe niște schele circulare ce dădeau ocol țâțelor de aramă cu sfârcuri din care ieșeau țepușele negre ale paratrăznetelor. Era greu de spus de la început ce făceau. Clădirea abia fusese restaurată vara trecută. Ce putea fi substanța spumoasă, roză, cu care era, petic cu petic, acoperit pieptul abundent
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un miliard de coarne de melc înghesuindu-se acolo în miliardul de pori. știu: grădinițele, creșele, drumurile de gaz lampant înțeleg: noaptea, noaptea cu gușă endemică stelele, umplutura de crizanteme tocate, de artere tocate, de heleștee... revăd: te revăd îngenuncheată, țâțe căzute, părul clocotitor brațul alb întins, degetele boțindu-mi fața uriașă, terifică, bombă explodând cu încetinitorul muscă neagră și mare bâzâind în plasa nervilor mei. draga mea mamă ce nu m-ai născut niciodată! Îți scriu aceste rânduri ce nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șine ruginite de cale ferată și câmpuri de mușețel, ca să se înghesuie într-o mare de oameni, în fața panoramelor pictate ca de copii, cu animale sălbatice și înghițitori de șerpi, cu femei-păianjen, pitici și nerușinate care apăreau în fața bărbaților cu țâțele albe și goale, pline de alunițe... Copiii purtau pe capete fesuri de hârtie lucioasă și hârtie creponată și sunau din trâmbițe multicolore. Surorile-și cumpărau câte un cornet de floricele sau un șirag de zahăr candel și se bucurau copilărește
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
despre ciudatul lor fel de a vorbi, sora află o poveste mai curând mimată decât spusă în cuvinte. Caria visa din când în când același vis, în care, goală și cu părul cârlionțat atîrnîndu-i până-n josul feselor ("și aveam și țâțe de femeie mare", arătase ea rotindu-și degetele în dreptul pieptului), umbla printr-un vast palat de marmură albă, cu portic, galerii și statui, cu mozaic lucios întinzîndu-se pe podele și conturând un desen de neînțeles, și deodată palatul plin de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Doar acum vreo doi ani, la Moși, unde, îmbrăcat în vânzător de fesuri și gornițe de hârtie creponată, trepăda cu misiunea să surprindă contactele superioare ale femeii-păianjen, văzuse chiar lângă baracă un astfel de nenorocit: se holba, beat cui, la țâțele dresoarei de maimuțe pictată pe panouri, și ziarele îi curgeau din geantă-n noroi... De când începuseră să-i cam înlăture pe jidani (cică șefu' e mare antisemit), pe Estera o chema Emilia. Doar apropiații îi mai ziceau pe numele vechi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și rămăsese însărcinată. Cea de-acum fie că era aceeași, și-atunci trebuia să fie deja bătrână, fie era alta, poate fiică-sa. În orice caz, Stănilă recunoscuse în zugrăveala barăcii, la intrare, coama neagră și ochii verzi ca fierea, țâțele globulare, oarbe și hidoasa fojgăială de labe negre din care ieșea bustul monstrului: erau aidoma celor de pe panourile din amintirea sa, de parcă pictorii de bâlci ar fi avut canoanele lor, asemenea zugravilor de biserici. În fine, după ce pe fundalul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Care era mai bogată-și punea mai multe jupoane, și când i-l scoteai pe ultimul, domnule, cât era ea de cocota și aventurieră, roșea ca o porumbiță și-și îngropa fața-n cearceaf. Nu se fâțâiau, dom'le, cu țâțele scoase-afară în nasul bărbaților, mai ales al unor bolnavi prăpădiți ca noi. Rușine! Rușine să vă fie!" Pe când moșului îi ieșeau ochii din cap de indignare, fetele se topeau de râs, meșterind în compartimentele măsuței lor cu medicamente. Treceau pe la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mă dezmeticeam și deja amurgul vira către noapte. Mai umblam o vreme prin cartierul de vile stranii, fiecare altfel, fiecare cu alte popoare de ipsos între ferestre, mai mângâind pe țeastă cățele galbene, cu ochi de om și șiruri de țâțe sub burtă, și mă pierdeam pe drumul umbrit de duzi care mă ducea, printre bălării și carcase de vechi mașini de spălat, spre blocul meu falie și inutil. Mă-mpiedicam în curele de transmisie din pânză cauciucată, luam în picioare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avut doar un singur rând de straie, fiecare cu însemnul după care putea fi ușor recunoscut. Tîrgo-veții îl ghiciră imediat, după cucă și bardă, pe Mihai Bravul, iar sub platoșa lui cu piepții atât de reliefați că ziceai că are țâțe de muiere (gurile rele spuneau, de altfel, că sculptorul francez ce făcuse statuia voievodului de la Universitate ar fi așezat capul lui Mihai pe-o veche statuie ecvestră a Ioanei D'Arc) îl recunoscură mai departe pe Spiru, luptătorul de la circul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]