1,978 matches
-
Încă pline de energie negativă. Îi vine În minte Diavolul. ZÎmbește trist, ca și cum ar vrea să spună „Înțelegi ce vreau să spun?“. Wakefield nu Înțelege ce vrea să spună Diavolul. Îi Întrevede forma tremurătoare. Majestatea Sa aduce foarte tare a țap În costumul ăsta de Pan. Nu mai are nimic din aspectul său pămîntean, ușor obosit pe care l-a afișat la prima lor Întîlnire. Pare odihnit și proaspăt. În spatele său se află ruinele fumegînde ale unui oraș medieval recent bombardat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am de gînd să rămîn acasă! Wakefield așteaptă replica furioasă a Diavolului, dar este ca și cum El Sataniko ar fi plecat Într-o lungă vacanță. Văzînd că nu primește nici un răspuns, Wakefield Începe să se Îngrijoreze. O fi pățit ceva Bătrînul țap? Nu ai cum să explici unei persoane care locuiește Într-un cartier liniștit, poate chiar pe malul unui lac placid, ce efecte a avut vacarmul neîntrerupt asupra psihicului lui Wakefield. Începe să creadă că nebunul cu ciocanul a fost dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tată. Îl privi în ochi. Bănuiesc că n-ai vrea să te oferi voluntar? Asta avea să-i taie erecția, putea să pună pariu. În chip neașteptat, organul lui Simon deveni de două ori mai insistent. — Simon! exclamă Henrietta, șocată. Țap bătrân! Nu știam că ești atras de cea mai bună prietenă a mea. Fran se uită la ceasul din mașină și decise că, deoarece fusese prea ocupată ca să răspundă la telefonul tatălui ei în după-amiaza aceea - recepționaseră o poveste despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
omora în mod sigur. Erau atât de grele și atât de groase și sculpturile butucănoase. Se făceau piese de șah - dacii și romanii. Se sculptau la câte un set d-ăla de șah și câte trei-patru ani. Se făceau popi, țapi, se apăsau pe cap și, în fine, se făceau niște chestii d-astea... Niște coșciuge iară mici se făceau, se dădeau afară... amintiri, chipurile, pentru familie, pentru neveste, pentru nepoți de la unchiul de la pușcărie. Și, dacă dădeam unu’ afară, vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
era însă și un deziderat al avangardiștilor „laici”... Abhorînd modernizarea („europenizarea”) hedonistă, articolul lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dat semne că ne-ar fi auzit pașii pe podea. M-am postat în fața lui, gândindu-mă să tușesc de câteva ori ca să-l trezesc din amorțeală, când, cu o voce gravă, mi-a zis: - Stiliano Sirianule, puți ca un țap, și picioarele-ți sunt pline de jeg. Am roșit tot și-am încercat să mă apăr. - Stăpâne, călătoria a fost lungă și neașteptată. Nu m-a surprins faptul că-mi știa numele. Aflasem deja că un sol al ducelui sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de care nu-ți dai seama fiindcă se topește în mireasma ierburilor. Dar, dacă-l prinzi și-l priponești într-o cușcă, are o duhoare specială, înțepătoare, iar când e bătrân și mânat în arenă ca să fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac. - Rabinule, am nevoie de ajutorul tău. I-am spus povestea cu preotul donatist, cu torța și cu iarba arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
visele - când era copilă, Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te uită, te anulează, te refuză. Telefonul nu mai sună. Numele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spun. Încep, bine? Pe strada ,,Inima'', în localitatea ,,Atac cerebral'', se plimbau o găină și un porc. Prieteni de multa vreme, s-au cunoscut printr-o conjunctură destul de abstractă pentru tine, tocmai la aniversarea de 18 ani a bătrânului Ed, țapul înțelept. Mergând ei pe stradă și discutând despre noua frizură a lui Eusebiu, cârtița cu vedere de vultur, găina și-a dat seama că și-a uitat poșeta acasă, în cuibar. Porcul, ca un domn ce este, s-a dus
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Morala, scumpă surioară, ai înțeles-o, desigur: „Șoarecele este cel mai deștept animal!” Dacă tu reușești să descifrezi tâlcul poveștii mele înseamnă că ești o fetiță înțeleaptă și, dacă ești înțeleaptă, deduc că de azi înainte trebuie să-ți spun... țapul Ed! O pernă țâșni înspre fratele meu poznaș. Dacă n-ai înțeles nimic... poate ar trebui să urc în podul casei să-ți caut un șoricel care să te ajute să... Ultima pernă își nimeri ținta și, pentru o noapte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era la el. O să vină și azi să vorbească cu ea? O fi văzut cum îi tremură mâinile când îi toarnă în pahar? Zilpa nu suporta să fie în preajma lor când erau împreună. - Era ca și cum ai fi fost lângă un țap stârnit, zicea ea. Și erau așa de politicoși. Aproape se aplecau ca să nu se uite unul la altul, deși dădeau unul peste altul ca niște câini în călduri. Lea încerca să-și ignore dorința din propriul corp, iar pe Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nouă împreună. Ruti nu zicea nimic, dar cearcănele și vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-a purtat bine cu ea, ba chiar țapul zgârcit i-a cumpărat brățări ca să-i împodobească gleznele și mâinile. Dar când n-a mai rămas însărcinată, a început s-o bată și s-o facă în toate felurile, cu niște cuvinte pe care mamele mele nici nu voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ura lenea lui Laban și felul în care el și fii lui își băteau joc de munca lor. Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a murit bătându-se cu un altul. Când Beor se îmbătase foarte rău, într-un rând, un uliu a răpit un miel pe care Iacob îl însemnase pentru sacrificiu. Cel mai rău a fost când Laban a pierdut cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă uit, ceea ce am și făcut, plină de bucurie. Acea zi petrecută la poarta de est a fost o minunăție. Am văzut pentru prima dată jongleuri. Am mâncat prima rodie. Am văzut fețe negre și fețe maro, am văzut țapi cu coarne incredibil de întortocheate, femei acoperite din cap până în picioare în negru și fetițe sclave care nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chipeș și cel mai isteț dintre fiii regelui, foarte iubit de oamenii din Salem. Era auriu și frumos ca un apus de soare. Mi-am lăsat ochii în jos ca să nu mă mai holbez așa - de parcă ar fi fost un țap cu două capete sau altceva de felul ăsta care sfida ordinea firească. Și totuși, el sfida natura. Era perfect. Ca să nu mă uit la fața lui, am văzut în schimb că avea unghiile îngrijite și mâinile delicate. Brațele nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
M-au cărat din pat cu șiroaiele de sânge după mine, urlând în întunericul nopții. Era Simon cel care mă luase, iar Levi mi-a închis gura și amândoi m-au luat de mâini și de picioare ca pe un țap ispășitor, m-au urcat pe spatele unui măgar și m-au trimis la corturile tatălui meu înainte ca eu să pot alerta vreun suflet încă viu din acel oraș blestemat. Cuțitele fraților mei au lucrat până când zorii au arătat ticăloșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
unde înfloreau grădini cu sute de lotuși, râdeau copii și brațe puternice mă țineau în siguranță. Meryt își punea mari speranțe în aceste vise și s-a dus la un oracol local care a văzut în măruntaiele fierte ale unui țap că mă așteptau iubire și bogății. A venit anul nou și Menna s-a întors la mama lui. Nevasta lui, Shif-re l-a însoțit de data asta și a spus: - Mamă, vino cu noi. Fiii mei muncesc cu tatăl lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo - nu aveau cum să ajungă prea curînd. Încercînd să afle cam cînd se vor restabili legăturile cu continentul, primise răspunsul să se adreseze direct lui Dumnezeu. Încă de la Începutul dimineții, Lucas nu-și putea stăpîni mînia, iar Morineau era țapul ispășitor al proastei lui dispoziții și al unui potop de Întrebări. - Ai sigilat cabinetul doctorului? Ai trimis prin fax avizul de căutare pentru Nicolas Kermeur și Chantal Pérec la SRPJ din Brest? Ai prevenit căpitănia să nu lase să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avem cu stelele? Nu mai mergem decât după pășuni, și uite că nici pe-astea nu le mai găsim. Uită-te la noi și-ai să Înțelegi, râse el. Erau slabi și mâncau gângănii de toate felurile. Aveau capre și țapi pe care-i târau după ei și pe care-i puneau să doarmă noaptea În țarcuri. Mai creșteau niște animale mari, cocoșate, cu gât lung și limbă băloasă. Animalele astea se adăpau rar, erau mai Înalte decât un om, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O să vedeți ce n-ați mai văzut! Ce credeați? Las’ că v-arăt eu teatru! Bastarzilor! Mincinoșilor! Vă prostiți unii pe alții! Vă mințiți unii pe alții! Râioșilor! O să plătiți scump! O să fiți înghițiți, de vii! Ha! Ha! Vă desfid! Țapi ispășitori! Ticăloșilor! Huo! Ce credeați? AL DOILEA BĂRBAT: Grubi, noi am glumit! ORBUL: Ce face? Ce vrea? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să nu se-ntâmple o nenorocire! Opriți-l! MAJORDOMUL: Și-a uitat rolul! BRUNO: A luat-o în serios! OMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că nu știu ce s-a întâmplat și că ele n-au făcut decât să bea singure puțină șampanie, după care s-au culcat. Însă când urletele unui copil nevinovat sfâșie liniștea nopții nu trebuie căutate explicații, ci vinovați - sau cel puțin țapi ispășitori. Așa e de când lumea. În urma acestui incident, Ioana, fără să mai vorbească cu Elena și fără să poată cerceta ce s-a întâmplat cu adevărat, părăsi strada Mântuleasa și se mută în cămin. Familia ei nu mai voi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sursă nu a spus nimic în favoarea lui, cu excepția tratamentului înțelegător din panourile finale ale picturii Stibbert. Atât de multe păcate i-au fost atribuite lui Rinaldeschi unele dintre ele posibil imaginate încât pare rezonabilă sugestia că el a servit drept țap ispășitor a cărui execuție a fost un act comun de purificare 53. Din câte se știe, însă, niciuna din fărădelegile lui Rinaldeschi nu era de tipul celor care în mod normal ar justifica pedeapsa capitală, si virtuțile sale (în afară de aparenta
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
28, 128 suicid, 44, 47, 48, 49, 50, 52 tâlharul cel bun, 30 Tartagni, Alessandro, jurist, 55 Titus Livius, 68 Tor de' Specchi, 29 tortură, 52, 54 Toschi, Domenico, jurist, 55 trădare, 50, 53 Trento, 45 Trupul lui Christos, 47 țap ispășitor, 39 Uccello, Paolo, pictor, 29 Valdichiana, 67 Vechiul Testament, 53, 55 Veneția, 44, 56, 71, 140 Via dell'Alloro, 147 vicar arhiepiscopal, 24, 72, 77, 85 Winchester, 60 În aceeași serie au mai apărut (selectiv): Aventură gîndirii europene, Jacqueline Russ
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
să pedepsească lent, fără să Își propună asta, doar prin companie, tot ceea ce Pollux al ei Împreună cu celălalt Dioscur tot terfeliseră ani de-a rîndul: iubirea fetelor nu chiar de tot neprihănite, dar oricum, niște Îngeri, unele, față de cei doi țapi. Sau armăsari, cum, neîndoielnic, se considerau În sinea lor; unul dintre ei putea să o pățească, Thomas. O Înjosea zilnic pe iubita neiubită, chiar dacă se dovedea politicos, galant, dar așa se purta cu toate femeile, mai ales În ultima vreme
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]