1,005 matches
-
într-adevăr câinii, îi spuse tânărul cu admirație lui Tomoe. Gaston și-a băgat degetele prin ochiurile plasei și l-a salutat pe fiecare câine în parte. Le-a vorbit blând și i-a mângâiat. Când a ajuns în colțul țarcului, se opri brusc și privi fix înainte. Pe o rogojină de paie zăceau doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și viitoare. S-ar fi putut opri aici, ceea ce, ținând seama de dificultățile situației, ar fi fost un motiv suficient de recunoștință, dar binecunoscutul impuls de a recomanda populației calm În legătură cu totul și nimic, de a o menține liniștită În țarc cu orice preț, acest tropism care la politicieni, În special dacă fac parte din guvern, a devenit o a doua natură, ca să nu spunem automatism, mișcare mecanică, l-a făcut să pună capăt dialogului În cel mai nefericit mod, Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
facă mai plauzibilă calitatea mea de turist, după care m-am dus întâi la Cușca Elefanților. Un bărbat ciudat care desena acolo și-a acoperit secretos mapa și s-a tras îndărăt când m-am apropiat. Sprijinindu-mă de bara țarcului am observat acest comportament bizar repetându-se din nou ori de câte ori veneau alți vizitatori, până când bărbatul se află din nou lângă mine. Enervat de presupunerea lui că aș fi câtuși de puțin interesat de desenul lui amărât, mi-am lungit gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
n-am vorbit despre asta. Poate a mai făcut alte avorturi, n-am întrebat-o. Pare liniștită. S-a așezat lângă mine și nu ne-am sărutat. În centru nu riscăm. E o pasageră prudentă, o ființă în trecere, în afara țarcului ei. În dimineața asta este mai severă, țeapănă ca balonul cu care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și asta mă face să mă simt puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gîndească. Odată pornit totul, de ce să renunțe? Oricum, lumea se schimbase incredibil, asta presupunea și o altă morală; sau nici una, cum tot mai mult se dovedea. Drepturile omului, biruitoare, Înlăturau ultimele obligații, Însă totul avea să se petreacă Într-un țarc enorm, socializarea - un cuvînt tot mai repetat, repetat, repetat, o isterie - cu prindea, Încet, lumea. Biserica punea și ea umărul, mînuind cu folos invenția diavolului, calculatorul; pe facebook, aduna sub cruce mulțimi, popoare, toată suflarea era a lui Dumnezeu, de ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avusese mai Întîi tatăl. Drumul spre Escorial trecea prin locuri pîrjolite de soare; vile vechi sau moderne, curți pline cu vegetație neașteptat de verde; unde era doar cîmp, un lut arid, arămiu, se zăreau, din loc În loc, ierburi uscate și țarcuri cu vite. Taximetristul vorbea destul de bine engleză, un amerindian, se vedea imediat. Thomas ar fi vrut să Întrebe cîte ceva despre orășelul cochet În care intraseră, dar gîndul i se Întorsese iar spre Juan. Ce făcea, oare, acum? CÎștigase meciul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Maria. Apoi a funcționat ca școală generală, iar acum primește turiști și pelerini la un preț acceptabil: 13 euro pe noapte, iar cu micul dejun costă 16 euro. Lângă casă este și o grădină cu legume și zarzavaturi și un țarc pentru șase găini ce se ouă zilnic, îmi explică gazda cu satisfacție, iar eu mă gândesc că tare bine ar fi dacă i-ar veni ideea să-mi ofere și mie vreun ou proaspăt, dar rămân doar cu dorința. Biserica
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de drastic, încât nici în cinci sute de ani nu reușeau să-i rărească folosind armele. Ca să nu le piară sămânța de tot, au lăsat vreo câteva „rezervații” ca la animalele protejate, în care stau cei rămași, ca într-un țarc ce permite o oarecare libertate de mișcare. În zilele noastre nu se mai folosește variola care este „fumată” demult, ci boli noi nouțe, care au apărut în laboratoarele americane și care prin „bunăvoința” sau neglijența lor, și-au luat zborul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cu miros de pere, mentă și cimbru, și începu a uda, bolborosind rugăciuni învățate de la bunica Nastasia, lavița, șervetele, chiupul de umplut borș, împinse motanul spre cuptor și se repezi, afară, în bătaia vântului, spre a alunga duhurile rele de la țarcul oilor și din grajdul, care adăpostea pe Dumana, o junică de trei ani, și pe Murgu, calul pur sânge, cu care Fetea se mândrea, cale de șapte poște, lăudându-se, mai ales, în fața cârciumilor din târgul Hârlăului, în timp ce negustorii adăstau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vede și mătură pe jos dând din coadă; merge anapoda lăsat de spate, aruncându și lăbuțele haotic în vânt de parcă mi-ar face cu mâna. Bunicul s-a supărat și i-a zis bunicii să nu mă mai lase la țarc fiindcă-i transform fiara într-o potaie de odaie bună numai de plimbat pe asfalt. Am auzit că te place și mai știu că-l iubești și tu... de-aia mi-ești drag... Nici nu apucasem să mă dezmeticesc prea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mai senine plutește umbra unei întrebări: de ce să drămuiești singur când și așa, viața fiind scurtă, vei fi drămuit? Am pornit-o spre sud și m-am oprit înainte de Vama Veche, în dreptul unui golf aproape sălbatec... Trec pe lângă un mic țarc, înlăuntrul căruia se află câteva oi păzite de un câine. Cobor râpa abruptă, acoperită cu ierburi uscate și pietre, și mă dezbrac pe o fâșie de plajă plină de alge ce putrezesc și de scoici, sidefii și negre, aruncate de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
verde, care hrănește dinspre miazănoapte lacul kanas pe timp de seară, este rănită la coapsă, o mică secure de con de brad, rătăcită, a oștirilor dușmanilor tăi, taie coapsa luminii verzi dinspre miazănoapte. tu trebuie acum să alergi, să dechizi țarcul din susul grădinii tale suspendate, să poată țâșni liberă herghelia celor o sută de cai vorbitori, herghelia arionilor năvalnici, care pot salva lu mina verde care strălucește seară de seară în lacul tău cu apă rece și dulce, cu apă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ar fi cu toții pacienți din azilele municipale de boli nervoase. Le-au dat drumul acum zece ani, când au apărut problemele financiare. Acum e la modă un banc, unul global, al cărui autor e banul. Un arab, aflat într-un țarc de oi, își trage fermoarul, se uită mulțumit în jurul lui și spune: „Hei, Basim, hai să tragem petrol“. Zece ani mai târziu, un alb viguros își învârte mâinile pe Broadway, în văzul tuturor. Am ginit un bar cu stipteuze Forty-Fourth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am plecat la Paris. Nu telefon, nu nimic, nici el, nici eu. După vreo trei zile, sună telefonul și Sergiu îmi spune: „Ce faci?“ Eu: „Bine merci. Foarte bine.“ „Nu vii?“ „Nu. Nu vin până nu pui gâștele într-un țarc.“ „Vino, că gâștele sunt închise.“ Atunci m-am întors. — În film mai erau și niște câini... — Da, la moară, aveam pe atunci cinci câini mari Saint-Bernard. Sergiu făcea de mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea carnea, eu țipam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
principele poet. Împăratul o învârti între degete. Pe jasp erau reprezentate în relief șapte juninci; pe cercul de aur, de jur-împrejur, Polemon pusese să fie incizate versurile sale: „Junincile te privesc ca și cum ar fi vii. Poate că ar fugi. Însă țarcul în care sunt închise e de aur“. Ce voia să spună Polemon? Că prizonieratul trebuie să fie plăcut, încât să nu-ți dai seama? Sau că aurul adevărat face prizonier orice lucru? Într-adevăr, oamenii lui Macro, pretorienii, plătiți generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până în deșerturile Nabateei și sudul extrem al Aegyptus-ului și al Mauritaniei n-a existat nici măcar o zi de război. Însă Vitellius își spuse că ideea de glorie și ideea de pace se potriveau ca lupul și mielul închiși în același țarc; iar când se duse în oraș își sintetiză raționamentele și povesti că Împăratul, îmbrăcat în veșminte ciudate, „vorbea cu Luna“. Curierul căzut în prăpastie — Și așa s-a hotărât el să divorțeze, îi spuse Callistus, cu vocea lui metalică, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la viitor. Ca printr-o vrajă, casa blestemată a Mașterei era acolo, la câțiva pași. Se blestemă că n-o distrusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mașini treceau pe lângă un cerc de reflectoare ale poliției. Trei mașini se ciocniseră la încrucișarea dintre rampa dreaptă de coborâre a podului și Western Avenue. În jurul lor, o mașină de poliție, două ambulanțe și un camion de depanare formau un țarc deschis. Pompieri și tehnicieni ai poliției munceau la vehicule, acționând cu lămpile de sudură asupra panourilor portierelor și acoperișurilor. Pe trotuare se strânsese o mulțime de oameni, iar pe podul pietonal care trecea peste Western Avenue spectatorii stăteau sprijiniți cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală ale pasajului superior, ca o succesiune de țarcuri submarine goale. Am oprit mașina și m-am întors spre ea. Fără să stau pe gânduri, am adoptat poziția din care-l sodomizasem pe Vaughan. M-am uitat în jos la propriile-mi coapse și la abdomen, imaginându-mi fesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu și zice: — Luați loc. Trage o dușcă de bere și zice: Luați loc, să discutăm despre cum e Dumnezeu în realitate. Pătratul bătucit de pe covor e urma lăsată de țarcul unui copil. Îl întreb dacă soția mea poate să se ducă la toaletă. Și face un semn din cap într-o parte, uitându-se la Helen. Își scarpină ceafa, zicând: — Da, sigur, e la capătul holului, și arată cu sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
casă nu mai e nici masă nu mai sunt oglinzi nu mai e nici viață nu mai e nici Nimic. Nu - mai - e - nici - nimic-ul se scurge între noi precum nisipul. Nici bob nu mai încape. Umbrele închid în Țarcuri - Portativ cântecul pe care nu îl știți. Doar tăcerile-se-aud în tempo infinit... Dincoace de Dincolo de Mai - Dincolo Și de Nu - mai - e - nici - nimic e Un - Fel - de - Soare unde din dragoste se moare. Trei povești de buzunar basmelor lui
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am sărutat steril la plecare, ba ne-am ținut pentru o clipă chiar și mâinile, ce nu erau nici calde, nici reci, nici transpirate. Cum a pornit trenul, am început să alerg ca un nebun, ca o vită scăpată din țarc și nu m-am oprit decât la baza unui deal de unde nu mai puteam vedea gara, ca și cum trenul ar fi luat-o la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul. Ieșirea din labirint M-am oprit să-mi trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot mai des În vremea din urmă. Se conserva În acest fel nu atât o rețetă, cât un reper sigur Într-o lume repede schimbătoare, un punct de sprijin Într-o succesiune amețitoare de evenimente care desenau cu viclenie un țarc În care viața intra neștiutoare. Porcul era Împăcarea lor cu lumea, monumentul lor funerar, iar rețeta, un fericit epitaf. 12. Văzută prin perdeaua de tifon a geamului de la bucătărie, Înjunghierea grăsunului Îl Înspăimânta prin precizie și nepăsare. Cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o boltă de biserică sub care aveau loc și cei ca el, altfel spus, cu destule păcate. Se pregătea să-și spună că era atâta liniște În jur că se auzeau mașinile ruginind, când, la câtiva pași de el, În țarcul de lumină al lampadarului, se auzi un grohăit tihnit de porc bine crescut. Și porc era cu adevărat, gras, alb ca zăpada. Tăiase și el câțiva din rasa asta de carne la recomandarea domnului Húsvágó și n-a regretat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]