1,246 matches
-
vrafuri de frunze de cocos fumegânde și-au fost călcate În picioare, dar mulțimea n a Început să se risipească decât după vreme Îndelungată. Brațele iubitoare ale preoților și ale prietenilor legănau capetele celor care zăceau pe jos cu trupurile țepene, de parcă ar fi fost ale unor cadavre. Margaret și-a făcut loc prin mulțime ca să ajungă la Karl. El reușise să se ridice În picioare, dar nu se mișca din loc. Rămăsese cu ochii ațintiți la trupurile Însângerate și părea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se oprise. Margaret l-a văzut cu coada ochiului pe Mick ocupat să râcâie eticheta sticlei de bere și să jupoaie fâșie cu fâșie hârtia udă. — Asta-i foarte... Începu Bill, e foarte... interesat din partea ta! Colțurile gurii lui deveniră țepene, ca și cum Încerca să-și stă pâ nească un zâmbet de satisfacție, Își zise Margaret. — Hai, scutește-mă de rahaturi! De parc-aștepți altceva! — Dar unde-i ce se numea cândva patriotism? Nu trebuie ca americanii să se ajute unii pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În bena unui camion care mergea la Bromo, proptită de niște saci de orez, Înconjurată de cuști cu pui pline de găinaț. Reușise să doarmă foarte bine În acele ocazii, nu se trezise niciodată cu dureri În spate, cu gâtul țeapăn sau cu un braț amorțit, cum i se Întâmpla În ultima vreme din ce În ce mai des. Nu-și amintea să se fi trezit vreodată prost dispusă după o noapte petrecută În vreun adăpost din junglă, tulburată de vreo teamă sau neștiind cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cumva avea să cunoască chiar În ziua aceea sfârșitul atât de mult Întârziat al acestei nostime farse. Se sculase dis-de-dimineață, fără să simtă moleșeala de care fusese cuprinsă zilele și săptămânile trecute. Torticolisul Îi trecuse, umerii nu-i mai erau țepeni, Încheieturile n-o mai dureau. Era multă vreme de când nu se mai bucurase la Jakarta de o asemenea auroră, albastră, misterioasă, plină de făgăduieli nesigure. Își amintise cum se simțea când venise aici pentru prima oară, după lungi ani de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de soare. — Vă rugăm, domnule, ați putea să ne lăsați să trecem? a intervenit Margaret zâmbind. Suntem invitați la Palat și-ar fi tare nepoliticos să Întârziem la discurs. Așteptăm de mult cu nerăb dare ocazia aceasta. — Da, a adăugat țeapăn Bill. Nu nepoliticoși. Soldatul s-a Întors și s-a uitat nehotărât la camarazii lui. Dacă trebuie să verificați cu superiorul dumneavoastră, vă rugăm s-o faceți, a adăugat Margaret. Puteți să-i spuneți că suntem invitați Împreună cu cei de la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a lui Ernst Jünger? Un jurnal de război pe care profesorul nostru de germană de la Școala Petri din Hanseplatz ni-l trecuse printre lecturile obligatorii, ca pregătire pentru viitoarele evenimente de pe front. Ca veteran al Primului Război Mondial rămas cu un picior țeapăn, profesorul Littschwager lăuda, ce-i drept, „cromatica fantastică“ și, cum spunea el, „sugestivitatea abundentă“ a compunerilor mele, până și „extrem de îndrăznețele jocuri de cuvinte“ din ele, dar deplângea „îndeobște absența seriozității“ care, considera el, ar fi pe măsura „grelelor încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
literar și - în ceea ce privește hotărârile lui Metternich - politic, unde mi s-au înmuiat genunchii și am rămas întins în plină stradă. Aveam febră. Schija de obuz din umăr sau lipsa injecției antitetanos trebuie să fi fost cauza. Brațul meu stâng era țeapăn până-n vârful degetelor, dar amintirea nu a înregistrat durerea. Ce bine că hârtia mea ștampilată mă legitima, căci, așa cum am auzit mai târziu, unul dintre temuții câini de lanț, când vedea un soldat tânăr zăcând sau stând pe vine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și multe alte lucruri despre scroafe, vieri, purcei de lapte și valorificarea lor. Că acasă la el râmătoarele erau hrănite cu porumb, „cucuruz“, că în patria lui se plantaseră păduri de stejar special pentru hrănirea porcilor, că ghinda făcea carnea țeapănă și nu prea grasă, dar că învelișul de slănină al porcului nu era de disprețuit, motiv pentru care slănina de pe burtă și de la rinichi este topită în tigaie până se transformă în jumări și untură și că ficatul, inima, plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
intensă, în gând nu se lăsa adormit. Sătul de supa matinală de griș cu lapte, simțeam cum începea să roadă acum, violent, cealaltă foame. Și asta zi de zi. Tot mereu eram jenat și stăpânit de teamă că chestia aia țeapănă ar putea fi observată, simțită ca necuviincios-stânjenitoare, mai mult chiar, certată în gura mare ca supărătoare. Dar nici un călător în fustă și bluză de care am stat prea aproape nu s-a indignat. Nici unui controlor nu i s-au șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
electric, să-mi pozeze, și anume pe o placă rotativă din lemn. Plină de devotament, se cățăra pe fereastră și apoi poza, chiar dacă nu fără să se plângă. În contrast cu gospodina care ne slujea drept model în timpul săptămânii, a cărei carne țeapănă corespundea idealului închipuit de bătrânul maestru francez Maillol și celui al profesorilor mei, dansatoarea mea de sfârșit de săptămână săltând de pe un picior pe altul avea o constituție firavă. Clavicula, oasele bazinului, coloana vertebrală i se conturau cu claritate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână săltând de pe un picior pe altul avea o constituție firavă. Clavicula, oasele bazinului, coloana vertebrală i se conturau cu claritate. Cu picioarele în formă de x discret, ea stătea acolo și se lăsa rotită de mine până când frumusețea ei țeapănă era pusă în lumina optimă. Având o natură nervoasă, ea avea tendința să plângă de îndată ce statul într-o poză rigidă devenea prea obositor. Lucram repede, fără o vorbă. În loc de pauze i se oferea, de îndată ce începea să țopăie, glucoză. Părul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
simpatic, gâtul scurt și gras, bustul scurt și gras, pântecul rotunjior, fața urâtă, desigur: cu ochii mici și miopi, fără culoare, cu tenul stricat, nasul bun, turtit puțin la vârf și gura lată pe dinți ce nu se arătau, deși țepeni la spart alune, acest tot, nu era defel impunător. Dar Lina azi avea aerul acela "la treabă" și nu-și aducea aminte de Mini, căreia îi promisese, îi jurase, că se vor întoarce în seara aceea, de la țară, devreme. "Devreme
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
descoperea tocmai ceea ce te poate îndruma. 13 Ieșise chiar pe poarta care da spre câmp, de mirare și ea deschisă, și pornise pe aleea de plopi superbi, pe care o admirase alteori de la depărtare. Aleea, stropită de curând, cu profilurile țepene ale plopilor egali, pe seninul câmpiei era mult mai puțin frumoasă aproape. Mini gândi că pe acest domeniu încremenit, unicul semn al turburării erau acele porți deschise pretutindeni. Era gata să facă reflecția banală că acele porți deschise arătau că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Eliza, care probabil își îngrijea mult silueta, rămăsese totuși o femeie de talie mijlocie, grăsuță. Bustul, cam prea bombat și ceva prea multă rotunjime subt eșarfa-odaliscă ce-i strângea șoldurile prea precis. Desigur, purta o cingătoare, ceea ce o făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe ale toaletei: mănuși de piele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
intelectual al fetei. Pe scară, la intrare, Lică Trubadurul fusese elementul de legătură, care făcuse din ei un "trio-allegretto". Doamna Eliza avea în schimb un ce foarte plăcut, o mică urmă de debit peltic, care mlădia numaidecât ținuta ei prea țeapănă și îi da o infirmitate simpatică. Gura neregulată, cu buze cam mari, pe dinți care se încălecau în față, nu era corectă, dar nu era urâtă. - Are picior frumos! declară Rim, aplecîndu-se spre Mini. Echerul trupului îi era așa de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mult, îi păru mai elegantă, mai frumoasă chiar ca înainte, dar aerul acela profesional de "stăpîna casei", luat prea în serios, o făcea mai puțin simpatică ca la Prundeni. Era, de altfel, firea ei care se lămurise: cam rece, cam țeapănă, cu etichete. Cum Mini o întreba despre copil, se animă puțin, povestind progresele pe care le făcea băiatul, metodic, după cel mai englezesc sistem de creștere. "Nursa", o londoneză autentică, avea plenipotență asupra acelei educații precoce, fizice și morale. Disciplina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an, poate peste zece, poate peste cincizeci, el, Ivan, nu va mai sufla deloc. Ei doi îl vor găsi într-o dimineață țeapăn, încovrigat și rece. Finitudine. Fi-ni-tu-di-ne. Îl vor plânge și-și vor vedea mai departe de viață. Sfârșit. Punct. Gata. Simplu. Atât de simplu. Atât... de simplu. Nu se hotărâse să-i părăsească până-n primăvară. Era slab și supt. Dominique îi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Sunt un imbecil. Sunt un om în toată firea. Sunt un om în toată firea, care se comportă ca un copil de cinci ani. Trec câteva minute, care țin la subsuori DVD uri cu filme horror. Mâna lui a rămas țeapănă, în aer, într-un stop cadru de film prost. Și el știe că filmul ăsta e chiar foarte prost. Știe că filmul ăsta e chiar viața lui, acum. Și știe că exact scena asta e foarte nereușită. Secvența asta n-
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
fi văzut într-adevăr ceva în improbabila combinație dintre David și mine, dacă nu era prea încăpățînat să-și recunoască greșeala la momentul acela. Schneiderhahn începu prin a ne dezvăța de vechea manieră de ramare, în care spatele era ținut țeapăn și mișcat în spate și în față ca o pană, astfel că șocul fiecărui impact trecea prin toată partea de sus a corpului ca un suflu. Vom vîsli sută la sută Fairbairn", ne-a anunțat antrenorul. Asta însemna să te
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lipsite de sens fără cooperarea noastră toate acestea însemnau că nu puteam face altceva decît să ne lăsăm în voia lui. Iar el pe asta conta. O mișcare care este reluată după o perioadă de inactivitate nu este, de obicei, țeapănă și stîngace, ci, dimpotrivă, surprinzător de ușoară. E ca și cum, totuși, un reziduu de cunoștințe este rămas de dinainte de întrerupere, un mic credit nefolosit. Numai ulterior, la al doilea sau al treilea antrenament, terminațiile protestează, lucrurile refuză să mai meargă ușor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
care i-ai adus aproape de genunchi. Îți miști șoldurile cu grijă, ca să păstrezi barca în echilibru, barca se întoarce cu tine și sub tine simți o lată pereche de șolduri mișcîndu-se. Toată puterea ți se scurge brusc. În mijlocul trupului tău țeapăn apare un gol, acolo unde, cu o clipă în urmă, se afla stomacul. N-ai dormit și măruntaiele tale s-au golit singure, de două sau trei ori în dimineața aceea pînă a durut, iar acum nu sînt umplute cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de creșterea frecvenței bătăilor și a puterii cu fiecare bătaie. Cu fiecare bătaie ne propulsam dincolo de bariera apei, dar de asemenea dincolo de propriile noastre limite. Mîna mea era încîrligată în jurul mînerului vîslei, îmi puteam simți antebrațul devenind treptat dur și țeapăn. Picioarele și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici. Barca zbura înainte, fiecare vîslă părea trasă de un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
câtuși de puțin. Un coleg din clasă a strigat tare: „Lăsați-l în pace pe Tălângă, că știe să numere doar oile, să le pască și să le mulgă!”. Clasa a răsunat de un clocot de râs. Eu am rămas țeapăn în picioare în ultima bancă, unde era mereu locul meu. Atunci, dumneavoastră ați potolit clasa, ați venit la mine, v-ați uitat cu o blândețe pe care nu o pot uita niciodată, m-ați mângâiat pe cap și ați spus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bizar, ca și cum privirea nu s-ar opri pe chipul meu, ci ar trece mai departe ca printr-o perdea de aburi.. Se uită oare, sau doarme cu ochii deschiși? într-adevăr, respirația îi este regulată și sforăitoare, trupul îi e țeapăn și privirea oarbă. Sau mă vede prin somn, incluzându-mă fără voia mea printre personajele viselor lui meschine de mărire? Uite, parcă și gura îi e strâmbată de un rictus sarcastic de gardian de profesie, care-și păzește prețioasa-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]