2,211 matches
-
la picioarele lui. Principalele arii ale operei Îl Trovatore Aria Di due figli vivea - din actul I, scena 1. Rezumat : Ferrando relatează unui grup de soldați povestea fratelui Contelui de Luna, Garcia, care fusese ucis de prunc de către fiica unei țigănci arsă pe rug din ordinul Contelui de Luna-tatăl. Cavatina Tăcea la notte - din actul I, scena 2. Rezumat : Leonora îi mărturisește confidentei sale, Ines, dragostea pe care o poartă unui trubadur care îi face serenade. Când s-a dus să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Verdi și-a dorit un element surpriză în alcătuirea subiectului, în gen de inovație. Pentru Îl Trovatore inovația s-a numit Azucena. În concepția lui Verdi ea urma să fie eroina principala: inițial titlul operei trebuia să fie La zingara (Țiganca) sau La Vendetta (Răzbunarea) Există o primă schița de scenariu scris de Verdi, înainte ca Salvatore Cammarano să fi fost desemnat libretistul operei, în care Azucena este principalul personaj, iar răzbunarea ei, miezul intrigii. Conform acestui subiect, Azucena s-ar
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tablou al operei. Dar dacă o poveste relatata pe scena face o slabă impresie, una cântată are un și mai mic impact asupra audienței. Cand opera începe, peste toate personajele din povestea lui Ferrando trecuseră foarte mulți ani. Manrico crescuse, țiganca îmbătrânise, dar era în continuare obsedată de dorința de răzbunare, bătrânul Conte de Luna murise lăsând cu limba de moarte fiului său mai în vârstă, care îi moștenise rangul și posesiunile, misiunea de a continua să-l caute pe fratele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Verdi a permis traducerea operei Îl Trovatore în limba franceză (Le Touvère) și ea a fost reprezentată la Operă din Paris în anul următor. Conform tradiției Verdi a fost obligat să adauge un balet (în actul III, un divertisment cu țigănci prezentat în fața soldaților Contelui de Luna). Calitatea remarcabilă a acestui balet a fost remarcată de către Charles Osborne care scria:“În acest balet Verdi s-a dovedit a fi un Ceaikovski al baletului italian“. Continuând să laude muzică acestui balet, el
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în versiunea originală se termnină brusc. Câteva dintre aceste modificări au fost preluate și utilizate în versiunile moderne din Italia. Au urmat premierele de la: Londra, Covent Garden, 17 Mai 1855 în engleză, sub denumirea de The Gypsy’s Vengeance (Răzbunarea țigăncii), cu Druly Lane, 24 Martie 1856. America: New York, 30 Aprilie 1855, cu Brignoli (Manrico), Steffanone (Leonora), Amodio (Contele de Luna) și Vestvali (Azucena); Philadelphia, Walnut Street Theatre, 14 Ianuarie 1856, si la Academy of Music, 25 Februarie 1857; New Orleans
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Violettei (soprana); Doctorul Grenville, doctorul Violettei (baș); Marchizul d'Obigny, un prieten al Florei (baș); Gastone, viconte de Letorière (tenor); Giuseppe, (tenor); servitorul Violettei; servitorul Florei (baș); un comisionar, doamne și domni, prieteni ai Violettei și ai Florei, matadori, picadori, țigănci, măști. Actul 1 Saloanele Violettei Valéry. Violetta, o celebra curtezana, da o mare petrecere în saloanele sale. Ultimul sosit este Gaston, un conte, care este însoțit de prietenul său, Alfredo Germont. Acesta din urmă tânjea de un an să o
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la mijlocul secolului 18 Personaje: Leonora di Vargas, fiica Marchizului de Calatrava (soprana); Don Alvaro, un prinț pe jumătate incas (tenor); Don Carlo di Vargas, fratele Leonorei (bariton); Padre Guardiano, călugăr franciscan (baș); Fra Melitone, călugăr franciscan (baș); Preziosilla, o tânără țiganca (mezzosoprana); Marchese di Calatrava, tatăl Leonorei (baș); Curra, servitoarea Leonorei (mezzo-soprana); Trabuco, catargiu și intrigant (tenor); Alcade (baș); Un chirurg spaniol (tenor); țărani spanioli, soldați spanioli și italieni de diverse grade, recruți italieni, călugări, țărăncuțe. Actul I Castelul Marchizului de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
neadevăr, nebun, necopt, negreșit, necioplit, nenorocire; apoi răz(lat. răs) ca în cuvintele: a răzbi, a răzvrăti, război, răzmeriță; prea(lat. prae): preabunul, preafrumosul, preaputernicul. Dar mult mai numeroase sunt sufixele: -ac (buiac, sărac, prostănac, zodiac), -că (săteancă, orășeancă, țărancă, țigancă, lupoaică), -aci (stângaci, cârmaci, trăgaci), -og (milog, olog, pisălog), -eală (amețeală, bârfeală, croială, umezeală), -an (bețivan, golan, lungan), -anie (grijanie, împărtășanie, pățanie), -ean (moldovean, muntean, oltean, vrâncean, dobrogean), -nic (obraznic, praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sa pură și imobilă nu ezită să ucidă. Dar cine este acest enigmatic personaj, cu biografii inventate ad-hoc, în funcție de partenerii de discuție, rămâne sub pecetea tainei. Nu mai puțin bizară este nuvela Eterna înlănțuire, asemănătoare până la un punct cu La țigănci și Nopți la Serampore ale lui Mircea Eliade. Sensurile adânci pe care le comportă acestea din urmă, adevărate metafore ale morții și aparențe iluzorii ale realității, lipsesc însă prozei lui C. Enigmele propuse au uneori un iz de contrafacere; ele
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
clandestin granița la sârbi. Printr-un concurs de împrejurări, patronul este ucis de chiar fiul său, iar „eroii” ajung, după felurite peripeții, la Timișoara, unde, în sordidul țigănesc al unei mahalale, se încinge un amor nebun între Relu și o țigancă mută și aproape nimfomană, în vreme ce călăuza menită a-i trece la sârbi lipsește. Suferind de incontinență narativă, autorul dezlănțuie o sarabandă evenimențială care omoară prin inflație de semnificații cruda frumusețe din prima parte a romanului: Laur fuge cu banii și
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
și aproape nimfomană, în vreme ce călăuza menită a-i trece la sârbi lipsește. Suferind de incontinență narativă, autorul dezlănțuie o sarabandă evenimențială care omoară prin inflație de semnificații cruda frumusețe din prima parte a romanului: Laur fuge cu banii și cu țiganca, începe revoluția din decembrie 1989, Relu revine la București, Andrei reușește, în vălmășagul revoluției, să treacă granița, Relu dă, pe baricade, de Ortansa, ziaristă la „Dreptatea”, care cade însărcinată, Relu își vede publicate romanele, primește, ca și A., un premiu
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
să treacă granița, Relu dă, pe baricade, de Ortansa, ziaristă la „Dreptatea”, care cade însărcinată, Relu își vede publicate romanele, primește, ca și A., un premiu al Uniunii Scriitorilor, după care evadează la Constanța, unde-i află pe Laur cu țiganca vânzând nămol pe plajă, și altele încă. În exces, calitățile riscă serios să devină defecte, însă virtuozitatea narativă a lui A. este un câștig indiscutabil al prozei românești actuale. SCRIERI: Sonata pentru acordeon, București, 1993; Îngerul încălecat, București, 1994; Amantul
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
din Priveliști..., accentul căzând însă pe rezistența românească din timpul ocupației sovietice, pe denunțarea fărădelegilor comise de ocupanți. Legate de desfășurarea evenimentelor din timpul războiului sunt și povestirile despre vitejia ostașilor români în luptele pentru eliberarea Basarabiei, din Biruitorii de la Țiganca (1943). Un opuscul pentru copii - D-aia n-are ursul coadă... (1943) - și câteva broșuri documentare despre Moldova de dincolo de Prut completează lista scrierilor editate de I. În corespondența din ultima perioadă a vieții, el își „inventaria” opera care urma
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
Trotușului, București, 1923; Amintiri și lacrimi, București, 1932; Duduia Adela, București, 1932; Priveliști basarabene, București, 1941; Gospodarul din Orhei, București, 1942; D-aia n-are ursul coadă..., București, 1943; Covor basarabean, cu gravuri de Th. Kiriakoff-Soroceanu, Iași, 1943; Biruitorii de la Țiganca, București, 1943; Moldova de la Nistru, București, 1943. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. cont., II, 184, 241; Sărbătorirea ziaristului și scriitorului D. Iov, PRS, 1938, 860, 936; Predescu, Encicl., 443; George Dorul Dumitrescu, Cu poetul D. Iov despre Basarabia, UVR, 1941
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
, Nina (17.II.1953, Țiganca, j. Cahul), poetă. După absolvirea Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1976), lucrează aproape două decenii ca redactor la săptămânalul „Literatura și arta”. Este președinte al Asociației „O. Ghibu” a Astrei; din inițiativa ei organizația și-a reluat activitatea
JOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287675_a_289004]
-
românesc. Ele demontează „scheletul” arhetipal al unei reprezentații tradiționale (construită după regulile aristotelice). Sunt mai multe spectacole pomenite aici: Teatrul seminar după Petre Țuțea, Suită de crime și pedepse după Euripide, spectacol regizat de Dabija, Au pus cătușe florilor..., La Țigănci... S-ar părea că toate au fost experimente În sensul unui teatru anarhetipal... Sanda Cordoș: Și dacă lucrăm cu anarhetipul ca un instrument de lucru, e un concept, nu? Mircea Muthu: Absolut, dacă are funcție operatorie... Marius Jucan: E un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
București, 1992, Întoarcerea din rai, București, 1992, Jurnal, I-II, pref. edit., București, 1993, Morfologia religiilor. Prolegomene, pref. edit., București, 1993, Mircea Eliade și corespondenții săi, I-III, pref. edit., București, 1993-2003, Isabel și apele diavolului, București, 1993, Maitreyi. La țigănci, pref. Eugen Simion, București, 1994, Erotica mistică în Bengal, pref.edit., cuvânt înainte Mircea Vulcănescu, București, 1994, Opere, I-II, pref. Ion Bălu, București, 1994-1997 (în colaborare cu Mihai Dascal), Jurnal de vacanță, București, 1995, Maddalena, postfață Nicolae Florescu, București
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
confruntarea martorilor cu cadavrul sau aducerea lor la locul crimei se împletesc captivant cu intervențiile mărimilor politice și cu încercările de explicare freudistă a conduitei personajelor. Dezlegarea faptelor survine imprevizibil, fiind comunicată într-un capitol special: criminala fusese o servitoare țigancă, deconspirată în final ca soră vitregă a prințesei. Partea cea mai valoroasă din scrisul lui L. o constituie cele șase volume de evocări intitulate Umbre (1970-1991), prin care se încearcă o reconstituire mozaicală a vieții culturale a Iașului dintre anii
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
eminesciană Miron și frumoasa fără corp - drept latura nepieritoare, sacră, pe care omul este chemat să o descopere în sine. Amănuntul pitoresc sau burlesc, ineditul unor imagini, de viziune terifiantă, inițiatică ori arătând deșertăciunea lumii („stahia” la pod, „genia”, farmecele țigăncii, dracul Benga, șirul de călăreți mistuiți de nisip, Bogdan vrăjit și făcut „muieratic”), ca și umorul de esență populară, asimilarea unor procedee ale poeziei și basmului popular, folosirea fondului folcloric de credințe și superstiții, limbajul neaoș, savuros, exploatarea adecvată a
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
insensibile, neîncercate de milă, dominate de instincte. Unicul mobil al comportamentului lor e calculul economic. Voica, protagonista romanului, nu îi poate dărui moștenitori lui Dumitru, dar el are, la București, un băiat, rezultat dintr-o aventură în timpul războiului cu o „țigancă”, pe care vrea să îl integreze familiei. Nevasta rezistă, dar acceptă în cele din urmă, condiționându-și acordul de trecerea pe numele ei a două pogoane. Altfel, bărbatul ar putea să o alunge oricând. Dumitru refuză, sub cuvânt că, dacă
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
de secătură (o probabilă eboșă fiind reprezentată în 1941 sub titlul Secătura mahalalei). Ambianța - după cum relata într-o cronică Șerban Cioculescu - este cea a unui „colț pitoresc din Bucureștii de după primul război mondial, cu covrigari greci, cu rahagii turci, cu țigănci florărese și cu lampagii de altădată”. Dudu Zamfirescu, lumpen-intelectual boem și rebel, cinic și „declasat”, e un personaj interesant, nuanțat și contradictoriu, în parte original, înscriindu-se într-o serie tipologică ilustrată în perioada interbelică de Mitică Popescu, din piesa
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
ilustrative pentru disponibilitățile atât de diverse ale autorului. Se întâlnesc aici proza lirico-simbolică îngemănată cu aceea obiectiv-psihologică, proza bazată pe fantasticul folcloric cu aceea ermetică. Tema morții, laitmotiv obsedant, tratată în maniera eposului popular, are semnificații explorate nuanțat în nuvela Țiganca albă, care dă și titlul unei cuprinzătoare antologii din 1968. Ca și în Ciuleandra lui Liviu Rebreanu, narațiunea constă în rememorarea unei crime de către ucigaș. Însă accentul nu cade pe latura instinctuală a personajului, ci pe noianul de gânduri ale
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
se încearcă valorificarea stilistică a stratului primar al mitului. Capacitatea de a pendula între universuri și stiluri diverse, cu o dezinvoltură nu o dată derutantă, se manifestă și în romanul Iubirile cascadorului (1976), ce are la bază nuvela A.B.C. din Țiganca albă, precum și în nuvelele incluse în Moartea comandorului (1976), Un caz de iubire la Hollywood (1978), Mireasmă și suspin (1985). Dacă prozatorul R. s-a revelat ca o personalitate tentată fie de lirism, fie de obiectivizare, fie, în sfârșit, de
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
tuturor contemporanilor. SCRIERI: În plină zi, București, 1959; Casa, București, 1962; Dimineață de toamnă, 1962; Călăul cel bun, București, 1965; De chemat bărbatul pe stele, București, 1966; Pisica roșcată și îngerii, București, 1966; Marșul, București, 1967; Muntele cărunt, București, 1968; Țiganca albă, București, 1968; Securi pentru funii, Cluj, 1970; Jaguarul, București, 1972; Marele prinț, Cluj, 1972; Sechestrul (în colaborare cu Mircea Zaciu), Cluj, 1972; Teatru, București, 1972; A treia zi după război, Cluj-Napoca, 1974; Iubirile cascadorului, București, 1976; Moartea comandorului, Cluj-Napoca
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
Nepodozirani stapala [Nebănuitele trepte], Sofia, 1983; Zaharia Stancu, Kolko mnogo te obiciah [Ce mult te-am iubit], Sofia, 1983; Mircea Eliade, V dvora na Dionis [În curte la Dionis. Pe strada Mântuleasa], Sofia, 1985, Gadateliat. Gospojița Kristina [Domnișoara Cristina. La țigănci și alte nuvele], Sofia, 2003; Titus Popovici, Smarta na Ipu [Moartea lui Ipu], Sofia, 1986; Stihove za maikata [Versuri pentru mama], Sofia, 1989; Grigore Vieru, Sini metafori [Metafore albastre], Sofia, 1989; Mircea Dinescu, Demokrația na prirodata [Democrația naturii], Sofia, 1995
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]