1,306 matches
-
însămânțeze și alte vieți. Aici, poate, puterea comuniunii e mai aproape de taina vieții decât este taina împărtășaniei. Nu e vorba, în cele spuse, de un cult (adică de o metodă practică) al îndurerării, sau de dolorismul lui Isus pătimitorul, cel țintuit pe cruce și batjocorit și adorat, pe deasupra, sub forma nesănătoasă a crucifixului, ci de o pătrundere efectivă în singurătatea durerilor sufletești, cele pe care nimeni nu le poate împărtăși și care pot aduce și maxima renegare a ultimului martor: nici
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mers, tipul vital își duce mâna la nas, se scarpină ușor pe o nară și face să-i apară involuntar un muc pe vârful nasului. Vitalul nu știe că are un muc pe nas, în timp ce celălalt, tipul fin, are privirea țintuită pe nasul interlocutorului. Și, bineînțeles, din finețe, nu poate face nici o remarcă. Dimpotrivă, încearcă să nu bage în seamă nasul celuilalt și caută împrejur, rotindu-și privirea spre alte centre de interes vizual. Efortul de a ocoli nasul celuilalt face
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
facă față ultimei videoconferințe pe internet referitoare la cel mai recent produs al companiei. O oră de relaxare la un pahar de bere la Zlounge ar fi tentantă, dar tocmai când ieșea din clădire, o durere ascuțită în piept îl țintui. Durerea își reduse din intensitate în cele din urmă și reuși să vorbească la telefonul celular, după ce activă înregistrarea personală a stării de sănătate, pronunțând cuvântul „urgență.” În clipa următoare, Larry se îndreptă folosind internetul spre Centrul de urgențe medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ale entuziasmului. Apropo, face Mihai un gest scurt cu capul în direcția pick-up-ului, n-ai impresia că Grieg al tău seamănă cu Respighi, sau invers?... Un val de roșeață năpădește obrazul Lilianei în timp ce ochii, deveniți subit rotunzi, par să-l țintuiască pe Mihai. În liniștea camerei, doar acordurile din Serbările romane de Respighi sînt vii, contrastînd cu nemișcarea celor doi, care continuă să se privească lung. Am să-i lungesc urechile Danielei! clatină din cap Liliana încet, cu tristețe. Iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
femeie, pe care ai iubit-o nebunește? Nebunește am iubit doar în adolescență. Ce ți-am povestit a fost o șansă în căutarea echilibrului afectiv de care avem cu toții nevoie. Mihai tace. Privirea lui calmă, gata să exprime răceală, o țintuiește pe Liliana, făcînd-o să-și cufunde capul mai cu putere în pernă. Mîinile lui se întind amîndouă odată, palmele se desfac deasupra pieptului ei, atingînd sînii, apoi lunecă pe gît, pînă la obraz. A existat în antichitate o femeie, Phryne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ce-l încercau uneori a fost, mai întîi, Adrian, copilul acela găsit murdar și flămînd în orfelinatul din Ardeal, apoi naștera Cristinei. Acele neliniști de după plecarea Teonei proveneau de fapt din conștiința nerealizării sale, peste care se adăuga boala tatălui, țintuit în pat de paralizie. Pornise în viață cu elan și, asemeni unui alergător de cursă lungă, la cei 30 de ani, s-a oprit să-și tragă răsuflarea și să se întrebe unde a ajuns. Înțelesese că s-a înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nici nu-l iubeai. Trăiai doar o continuă căutare. Știi că m-ai vindecat de el prin gestul acela brutal, cînd mi-ai pus să ascult Sonata lunii? întreabă Liliana. Asta mi-a și fost intenția. Ochii Lilianei se încruntă, țintuindu-l: Mi l-ai luat pe Andrei, mi-ai luat momentul de zbucium, plînsul de după plecarea lui... Dar ce mi-ai dat în schimb? O durere ascuțită strînge pieptul lui Mihai. Își simte răsuflarea înghețată în gît, ca un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un moment dat, Teonei i s-a făcut rău. Pentru cîteva clipe doar. A spus că nu-i nimic. Dar seara, acasă, i-a șoptit: "Să fim prudenți, nu ne mai aparținem..." La plecare însă, încrîncenată de boala ce-o țintuia în mașina soră-sii, într-un moment de adevăr, cum se întîmplă numai la despărțiri, i-a mărturisit că nu era copilul lui și nici al soțului. Fusese fascinată de Haralamb, pe atunci director general și prieten "bun" cu Iftimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ei. Sfînta sinceritate a inocenței! rupe tăcerea șoapta voalată de durere a Tamarei. Ne mai amăgim că sîntem scufițe, dar cei dragi și apropiați, cu suflet pur, nepervertit, ne distribuie corect, în roluri de bunică... Mihai a rămas cu privirea țintuită în adîncul oglinzii, fascinat de jocul luminilor din ochii Tamarei. Timid, încearcă să-i atingă brațul, dar mîna îi rămîne în aer, nehotărîtă. În oglindă, privirea umedă a Tamarei pare să tremure înspăimîntată, ca o rugăciune mută. De jos, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îi creează o stare de apatie. Cînd ajunge aproape de capătul celălalt al străzii, simte roata unei mașini rulînd încet lîngă piciorul lui. Se oprește. Mercedes-ul alb a oprit și el. Prin parbriz, ochii vii ai bărbatului în vîrstă îl țintuiesc un timp. Apoi își mută luminile spre portiera deschisă, invitîndu-l. Mihai urcă. Refuză politicos țigara care i se oferă. Privește înainte, fără țintă. Știe că și bărbatul de alături face la fel. Amîndoi o să-i simțim lipsa... îl aude șoptind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
gunoi și se apleacă asupra ei, răcorindu-se. Cînd se uită mai atent, vede contrafortul. Se apropie tiptil. Pipăie cu vîrful degetelor cimentul aspru cu care au fost acoperite cărămizile construcției inițiale, vechi de un secol. Pe cimentul acesta a țintuit-o aproape o oră pe femeia cu care s-a plimbat o zi întreagă prin Herăstrău. Nici măcar nu este sigur că a țintuit-o; mai degrabă femeia l-a ținut în brațe; l-a simțit însetat și a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aspru cu care au fost acoperite cărămizile construcției inițiale, vechi de un secol. Pe cimentul acesta a țintuit-o aproape o oră pe femeia cu care s-a plimbat o zi întreagă prin Herăstrău. Nici măcar nu este sigur că a țintuit-o; mai degrabă femeia l-a ținut în brațe; l-a simțit însetat și a vrut să-i spună că și ea... Nu și-au mai luat rămas bun în fața ușii de tablă de lîngă ghena de gunoi. Aici este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nevoie de liniște în familie, măcar atît cît este în prezent. Răceala și distanța din comportarea de-acum a Anei sînt nimic pe lîngă ceea ce-și închipuie că, probabil, va urma... Poate și de aceea privirea lui s-a țintuit pe femeia adormită, iar gîndurile i se leagă obsesiv de amintirea paltonului de blană desfăcut puțin, pe peronul Gării de Nord, atît cît să-i prindă mîna să i-o încălzească la piept. El, veșnicul înfrigurat, a găsit o clipă un piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Alături, tînăra care îl însoțește s-a uitat un timp spre cei din jur și a rămas cu privirea îndreptată în direcția panourilor din partea opusă. Doamne, ce frumoasă-i și ce rochie superbă are !... murmură ea fascinată, continuînd să-și țintuiască ochii în același loc, în ciuda faptului că Mihai a întins mîna și i-a atins brațul, chemînd-o. Vine spre noi!... șoptește studenta speriată. Mihai o întîmpină calm și grav pe femeia care s-a apropiat de ei cu intenția vădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
călcîie, întorcîndu-se cu fața către Mihai. Răsuflă scurt, ca un oftat, apoi începe să se apropie: Pe măsură ce veneam spre tine... Stai naibii locului odată! țipă Mihai, lovind cu palma în brațul fotoliului. De cîte ori să-ți spun?! Doris încremenește, țintuindu-l în ochii ei mari, larg deschiși. Nu te mai plimba; stai undeva jos!... arată Mihai nervos în jur. Doris face cîțiva pași, oprindu-se chiar lîngă el: Ce-i cu tine? Are o voce caldă, plină de îngrijorare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Chasco, Reyes“, „Rice, Dennis“, „Valupeyk, Clinton“. Toți cei șase caftitori de polițiști erau la răcoare. Vagabonzii din celula bețivilor Îi Întărîtau pe oameni. Stens ajunse la celula cu numărul 4, gesticulînd furios cu un box din bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer Lentz, mînjit cu sînge, rînjea. Jack Vincennes lîngă biroul șefului de tură - locotenentul Frieling sforăia la pupitrul lui. Bud dădu buzna Înăuntru. Încasă niște coate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
patrulare țineau piept reporterilor. Numeroși gură-cască dădeau năvală. Claxoanele răsunau, motocicletele ambalau, camioanele cu carne erau oprite de mulțime. Ed Își căută din ochi șefii. Reporterii de la ziare se năpustiră spre el cu Întrebări. Se văzu Împins de pe trotuar și țintuit de o mașină de patrulare. Blițurile se puseră să pocnească. Se Întoarse, ca să nu i se vadă vînătăile. Fu prins de niște mîini puternice. — Du-te acasă, flăcău. Am primit ordin să preiau conducerea aici. CAPITOLUL 17 Primul apel general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mașina zărită la Nite Owl. Vreau ca acest individ să fie frăgezit la maximum. S-a făcut, zise Green. Ed se uită la Tyrone Jones - piele Închisă la culoare, flască și ciupită de vărsat. Bocea cu mîinile prinse În cătușe, țintuit de podea. Cineva fluieră pe hol. Dudley Smith luă cuvîntul la un microfon, cu mișcări lente din buze. Ed stătea cu privirea ațintită asupra lui Jones. Puștiul se răsuci, oftă din rărunchi și se ghemui, ca Într-un film pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cuminte. O să aduc niște fotografii ca să te uiți la ele. Aș putea primi ultimul cec...? Plicul - mînjit cu rahat de șobolan. — Poftim. Cu cele mai bune urări din partea căpitanului Ed Exley. CAPITOLUL 47 O cameră de interogatorii drăguță - fără scaune țintuite de podea, fără miros de pișat. Jack se uită la Ed Exley. — Știam eu c-am făcut-o de oaie, dar nu credeam c-o să intru În colimatorul șefului cel mare. Exley: — Probabil că te minunezi de ce n-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prea zdrobit ca să gîndească. Își descuie ușa, căscînd, și lumina din tavan se aprinse. Ceva cineva Îl Înhăță. Cătușe la Încheieturi. Ed Exley, Jack Vincennes - drept În fața lui. O privire În lateral: Fisk și Kleckner, pupincuriștii de la Anchete Interne, Îi țintuiau mîinile. Exley Îl plesni. Fisk Îl Înșfăcă de gît și Își propti un deget În carotida lui. Un dosar deschis În fața lui. Exley: — Anchetele Interne te-au evaluat cînd ai fost făcut sergent, așa că știm deja despre Lynn Bracken. Vincennes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Pinker. Pinker puse un ac Într-o seringă. — Domnișoară Bracken, Patchett posedă dosare secrete furate de la Sid Hudgens? — Nu șt... Pinker prinse brațul lui Lynn și Înfipse acul. Lynn se smuci. Exley o prinse. Pinker trase acul. Exley o țintui de biroul lui. Lynn Începu să se zbată și să dea din picioare. Fisk veni prin spatele ei și Îi puse cătușele. Lynn scuipă și-l nimeri pe Exley drept În față. Fisk o scoase pe hol, luptîndu-se cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o masă, se redresă și ochi. Plonjon peste masă, Patchett se repezi spre el, două focuri În gol, de aproape. Patchett În fața lui, cuțitul scos, o lovitură aplicată orbește, un țipăt, lama Înfiptă În ceva. MÎna stîngă a lui Patchett țintuită de masă. Încă un țipăt. MÎna dreaptă se arcui, țintînd În ea o seringă. Seringa aproape, Împunsătura... imediat ajunse undeva, Într-un loc plăcut. Focuri de armă, puternice. „Nu, Abe, nu, Lee, nu!“ Flăcări, fum, se Îndepărtă rostogolindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ajunse undeva, Într-un loc plăcut. Focuri de armă, puternice. „Nu, Abe, nu, Lee, nu!“ Flăcări, fum, se Îndepărtă rostogolindu-se de suferință, ca să poată să iubească din nou acul, poate ca să vadă ce nostim e omul acela cu mîna țintuită de masă cu un cuțit. CAPITOLUL 66 Ceasul din capul lui mergea prost rău, iar ceasul de la mînă nu mai mergea deloc. Nu știa nici dacă e miercuri sau joi. „Dezvăluirea“ pe care o făcuse În cazul Nite Owl Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în două din locurile unde apare în Iliada 2, cuvântul face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește cu Hera: "...chiar de te-ai duce până la hotarele ultime ale pământului și mării (peirata gaies kai pontoio), unde sânt țintuiți pe veci Iapet și Cronos..." Iapet și Cronos reprezintă personificarea unor borne care marchează limita ultimă a teritoriului oikoumene-i, iar după opinia cosmologului homerizant Crates din Pergamon, cei doi poli ai pămîntului 3, dincolo de care începea regiunea Tartarului, cu straturile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sine"; însă acela nu cunoaște distanța decât ca muncă neîncetată, luptă și izbândă, de zi și noapte: din toate acestea ceilalți nu știu nimic." (Nietzsche) 22 decembrie 1980 A treia zi de la operație. Sânt singur în salon și, deși aproape țintuit de sonde, am o paradoxală stare de bine. Simt cum îmi renasc apetiturile culturale. Deschid la întîmplare Vorträge und Aufsätze a lui Heidegger și cad, în chip uimitor, pe această pagină din Wer ist Nietzsches Zarathustra? : "Către sfârșitul celei de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]