1,267 matches
-
n-ar fi trebuit să îngăduie asemenea nedreptăți. Începea din nou să vorbească dedublându-se, înscena un proces în care juca atât rolul acuzării cât și cel al învinuitului; pleda fără milă, își concretiza acuzele, ba motiva până în pânzele albe, țintuindu-și cu degetul dublura care, după ce fusese făcut în toate felurile, ataca la rândul său spre a se apăra: analizele aveau ceva din acea îndărătnică cercetare a adevărului, pe care el o cunoștea perfect, și înaintau cu teze tot mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am scris o Apologie în 1616. Doar viperele mușcă dacă sunt salvate, doar viermii rod carnea celor ce-i găzduiesc. Galilei, în cartea lui, demonstrează lucruri exacte și adevărate și deci nu mi se poate cere, tocmai mie, să-l țintuiesc pe cruce, când eu, dimpotrivă, aș vrea să-l așez pe altar, fiindcă mai bine decât alții a interpretat măreția lui Dumnezeu. Vreți să mă trimiteți înapoi să putrezesc în pușcărie. Sunt aici, gata să mă întorc în beznă, să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
umflându-se, ca o lavă scorțoasă, pe sub buza trotuarelor, manechinele din vitrine își vorbeau, arătând spre trecători și hlizindu-se, iar trecătorii purtau măști. Dar nu pe față, ci atârnate la ceafă, încât, trecând pe lângă el și depărtându-se, îl țintuiau și mai tare cu privirea. La cârciumă, Fandarac îi făcu, din colțul lui, semn : — Ce-i cu tine, cumetre, așa palid ? Parcă ești dat cu tencuială pe față... Petrache avea un păr moale și încâlcit, de culoarea mătăsii porumbului. Încerca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
demonilor, dar ei nu știau dacă, astfel, cunoscându-i pe nume și invocându-i, bătrânul îi chema sau îi alunga. I-am spus că e mai bine să plecăm de acolo. El m-a prins de mână și m-a țintuit cu privirea : „Unde vrei să plecăm ?“, mi-a șoptit. „Aici e peste tot. Și peste tot e aici.“ Am privit pereții de pe care nălucile se scurgeau ca o ploaie șiroind pe fereastră. Am rămas o vreme, fără să ne mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o găsești tot acolo. Memoria e o oglindă în care ți-e teamă să te privești, pentru că, de fapt, ea e cea care te privește pe tine. Să te întorci cu spatele nu folosește la nimic, o să-i simți privirea țintuindu-te în ceafă. — Înseamnă că povestea s-a terminat ? — A, nu, nici gând. Acum începe partea cea mai stranie. Până acum am vorbit despre deținuții de dincoace de gratii. Acum o să vorbim despre temniceri, adică tot un fel de deținuți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
decât cu un sărut. Fata începu să se zbată, dar trupul ei, lăsat, cu câteva clipe în urmă, fără apărare, nu se dezmetici sub mâinile lui care o prinseră cu putere, răsucind-o pe canapea și trăgând-o în jos. Țintuită cu o mână pe ceafă, cu fața lipită de canapea și șoldurile arcuite, fata îl simți în spatele ei, dintr-odată sălbatic. Geamătul nici nu i se mai auzi când el își strigă izbânda, pătrunzând-o. Trupul ei se închise zadarnic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e uneori gratuit, practicat ca un joc agreabil; că e expresia celui mai desăvârșit sadism. Vorbesc despre gratuitatea acestei cruzimi plăcerea cu care, în admirația tuturor camarazilor săi, colonelul Gavrilcea și superiorul său nazist, Wachsen, desenează cu gloanțe conturul deținuților țintuiți la zid; distracțiile prilejuite gardienilor de spectacolul suferințelor la care-i supun, în timpul peregrinării, pe ostatici; tehnica lui Petrișor, ginerele lui Hagienuș, de a-și înmulți aceste sadice satisfacții. Crimele acestea, săvârșite cu sânge rece, adesea chiar din pură plăcere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
efectele internalizării denunțării culturale externe: personajul evoluează într-o tentativă imposibilă de adeziune la o normă imaginară a raționalității economice "occidentale" și depune un efort sortit eșecului pentru a scăpa de închiderea într-o definiție negativă a omului de afaceri țintuit în originea lui "africană". Supus unor injoncțiuni și practici statale contradictorii, el este prins în însuși interiorul uzinei sale prin logica procesului, scandat diferit de fracțiunile ierarhice: la nivelul inferior, oamenii persistă în a discredita gestionarea acestuia ca modalitate de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în două din locurile unde apare în Iliada 2, cuvântul face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește cu Hera: "...chiar de te-ai duce până la hotarele ultime ale pământului și mării (peirata gaies kai pontoio), unde sânt țintuiți pe veci Iapet și Cronos..." Iapet și Cronos reprezintă personificarea unor borne care marchează limita ultimă a teritoriului oikoumene-i, iar după opinia cosmologului homerizant Crates din Pergamon, cei doi poli ai pămîntului 3, dincolo de care începea regiunea Tartarului, cu straturile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sine"; însă acela nu cunoaște distanța decât ca muncă neîncetată, luptă și izbândă, de zi și noapte: din toate acestea ceilalți nu știu nimic." (Nietzsche) 22 decembrie 1980 A treia zi de la operație. Sânt singur în salon și, deși aproape țintuit de sonde, am o paradoxală stare de bine. Simt cum îmi renasc apetiturile culturale. Deschid la întîmplare Vorträge und Aufsätze a lui Heidegger și cad, în chip uimitor, pe această pagină din Wer ist Nietzsches Zarathustra? : "Către sfârșitul celei de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pier, destul de frecvent, sfârșitul lor provoacă, la fel ca acum, furtuni și vijelii. Una dintre aceste insule, adăugau ei, Îl adăpostea pe Chronos, (420) ca prizonier, dat În paza lui Briareu 3. Se pusese la cale ca Zeul să fie țintuit ca Într-un somn adânc. Așa Încât - explicau localnicii - sumedenie de daimoni Îl Înconjurau, rânduiți pe lângă el ca slujitori. 19. Cleombrotos reluă cuvântul: -„Am și eu, la rândul meu, de povestit lucruri asemănătoare. Dar pentru teza pe care osusținem ajunge să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
spitalele”, ci „dator sunt, față de societatea care formează pentru mine familia umană, să fac să se audă glasul meu..., să redeștept sentimentele adormiților...” Așa că, „fi‐vor liberali, conservatori ‐ junimiști, 212 conservatori‐democrați, voi cerca, și cred că vom reuși, să țintuim la stâlpul infamiei, pe acei care, fără considerente de culoare politică, vor încerca să se ridice pe s pinarea altora, după cum și pe mine mă dor astăzi șalele...” Aflăm însă, că suferindul de dureri de șale nu era deloc independent
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
știr, ca pe timpul sărăciei ? Marea majoritate a firmelor (din agricultură) nu vor da deloc înainte anul acesta. Cheltuieli mult mai mari cu forța de muncă, carburanții (de pus în ramă), creșterea dobânzilor la credite și calamitățile (inclusiv cele politice) vor țintui... speranțele. Vedem deci cum se scumpesc toate alimentele și în primul rând cele de bază. Observăm că speranța de viață scade în loc să crească, tineretul lipsește de la muncă și tot județul se depopulează. Printr-un silogism simplu viața noastră devine din ce în ce mai
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
x), care este amplitudinea ca particula să fie În punctul x. „Una din legile fundamentale ale fizicii cuantice afirmă că un eveniment În lumea subatomică există În toate stările posibile, până când actul observării sau al măsurării Îl «Îngheață» sau Îl Țintuiește Într-o stare unică. Procesul este cunoscut din punct de vedere tehnic drept «colapsul» funcției de undă, În care «funcția de undă» Înseamnă starea tuturor posibilităților” . Teoria cuantică ne vorbește despre cunoașterea realității de către observator; observatorul și ceea ce este observat
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În transformarea energiei, invizibilă cu ochiul liber, așa cum prezentam anterior că: „Una din legile fundamentale ale fizicii cuantice afirmă că un eveniment În lumea subatomică există În toate stările posibile, până când actul observării sau al măsurării Îl «Îngheață» sau Îl Țintuiește Într-o stare unică. Procesul este cunoscut din punct de vedere tehnic drept «colapsul» funcției de undă, În care «funcția de undă» Înseamnă starea tuturor posibilităților” . Sau „La nivelul cel mai elementar, noi nu suntem o reacție chimică, ci o
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
N-a mai rostit nici un cuvânt. Știa că sultanul s-ar fi bucurat mult dacă l-ar fi văzut plângând ori văitându-se. Chiar călăul a rămas impresionat de atâta stăpânire de sine și tărie sufletească. Capetele ghiaurilor să fie țintuite de poarta cea mare a Seraiului! a poruncit sultanul furios, iar trupurile lor să fie plimbate prin tot Istanbulul. Să se înfioare toți ghiaurii! Ienicerii au împlinit porunca sultanului. Când s-a lăsat întunericul le-au aruncat trupurile în mare
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
dreapta: „aveam timp berechet stăteam și priveam un ce as chiar priveam eu și îngerul meu păzitor ceasu l ac ela...” Varianta a doua a poemului este textul din prima coloană, autonom, citit pe verticală: „aveam timp berechet chiar priveam țintuit de perete și distrugând totul...” Varianta a III a este verticala de mijloc a textului: „stăteam și eu și îngerul meu păzitor până privirea deveni o rază în jurul ei...” Poem, varianta a IV-a, este textul autonom din ultima coloană
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
zag , în cruciș, în curmeziș, în scară, în cascadă, de la început către final și de la finalul fiecărei gri le constructive către începutul ei”, funcție de inventivitatea receptorului, altă variantă ar deveni: „aveam timp berechet priveam un ceas chiar priveam ceasul acela țintuit de perete distrugându-se...” Sau: „aveam timp berechet stăteam și chiar priveam eu și îngerul meu păzitor țintuit de perete până privirea deveni o rază ...” Ori: „stăteam și priveam un ceas eu și îngerul meu păzitor ceasul acela până privirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de perete până privirea deveni o rază ...” Ori: „stăteam și priveam un ceas eu și îngerul meu păzitor ceasul acela până privirea deveni o rază distrugându-se...” Sau: „priveam un ceas aveam timp berechet ceasul acela chiar priveam distrugându-se țintuit de perete...” Ori: „stăteam și aveam timp berechet eu și îngerul meu păzitor chiar priveam până privirea deveni o rază țintuit de perete ...” Sau: „priveam un ceas stăteam și ceasul acela eu și îngerul meu păzitor distrugându-se până privirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
un duruit aspru și amenințător de șenile, cineva parcă strigă speriat „Vine buldozerul!”, sunetul devenea din ce în ca mai puternic și parcă se îndrepta direct spre el, căută să se smulgă din locul unde stătea, dar legături invizibile îl țintuiau acolo, nemiloase. Încercă să vadă de unde vine namila de oțel dar nu văzu decât pe moșul acela purtând hârlețul ca pe o baionetă mestecând greu și bolovănos cuvintele „Eu sunt Tofan, înțelegi, sunt Tofan și port cifra unu” apoi slobozi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din urmă nebănuind ce înseamnă copilărie... Aproape an de an venea pe lume alt copil și tot așa până la zece, un buchet frumos, rodul dragostei dintre Costache și Eugenia Buraga. Iată ce scria în ,,Dăinuiri dăneștene“: ,,Plăcute miroazne prelung ne țintuiră prin mijlocul marelui cîmp al culturii strămoșilor toți... Iară noi, migălind, am tot strîns floricele smerite și le-am potrivit într un zmoc ce împrăștie o anumită cîntare șoptită în metru dactil... Descîntarăm zvonirea aiasta să caute cugetul mlăzilor înmugurite
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ceea ce n-a luat, nici n-a mântuit”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 776) „Căci Domnul Iisus Hristos de aceea a venit în lume, ca să țintuiască pe cruce patimile noastre și ca să ne dea iertare păcatelor. Întru moartea Lui ne-am îndreptat, pentru că prin sângele Lui a ajuns să se curățească întreaga lume”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Tâlcuiri la Sfânta Scriptură. Despre Iacob și despre viața
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rostogolit pe podeaua din tinda bisericii, ca un bolovan uriaș prăvălit de pe sprânceana dealului. Au urmat glasuri vesele, dar ascuțite de copii care se puneau a tăia tăcerea. Privirea severă a dascălului a curmat, însă, tărăboiul. A sufocat lent harababura, țintuind cu ochii mai ales spre Ionică și Gheorghiță, puși pe șotii. Obraznicii pișcau de obraz și trăgeau de cosițe Catinci, Marii și Ilinci care dădeau a boci. Ultimele zbateri ale hărmălaiei s-au sfârșit odată cu așezarea elevilor pe băncile lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sau să limităm consumerismul, pentru simplul motiv că masa consumatorilor a devenit primul factor responsabil de efectul de seră, primul poluant al planetei 12. În faza II, consumatorul era perceput ca o victimă sau o marionetă alienată; acum, el este țintuit la stâlpul infamiei și desemnat ca obiect prezumtiv al formației, subiect investit cu o misiune extrem de importantă: să salveze planeta schimbându-și de la o zi la alta obișnuințele și „consumând durabil”. Principiul responsabilității nu se mai adresează exclusiv producătorilor, ci
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sau poate avea loc o întâlnire cu fantomele. Iar în analiza diferitelor efigii ale lui Dionysos, propusă de autoare, putem observa că, deși masca rămâne un element central, ea este mereu asociată cu statuia. În efigia reprezentată de o mască țintuită pe un stâlp acoperit doar de o simplă țesătură, acoperământul acesta nu are rolul de a ascunde stâlpul, ci de a sugera un corp care, deși e absent, poate fi totuși interpretat ca imagine sculpturală a statuii zeului. Masca atestă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]