KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

etajul doisprezece: "Ia așa prietenă, ba chiar soție mi-ar trebui... La naiba!, are dreptate Vlad: să-mi văd lungul nasului, prostul de el! Crede că Sorina lui stă la Sălcii. Măcar să-i spun, să nu se mai zbată..." *** Alo! țipă Vlad în telefon cum să nu mă agit, ce, crezi că-s mort?! Prietena mea stă de-alaltăieri la Sălcii, stau atîția oameni acolo, iar dumneata strîngi din umeri. Lasă gluma, tovarășe!, cum de unde te văd că strîngi din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Apoi, pînă ca lumea să se dezmeticească, să înțeleagă, el ia un scaun și-l aruncă în fereastra de lîngă ușă, lovind cu un altul colțurile sticlei, să aibă călătorii pe unde ieși mai repde. Unul e blocat în magazie țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
începe să coboare, urmată de Mihaela și de bărbați, dar cînd ajunge jos, se întoarce brusc, cerînd să i se facă loc, să se întoarcă. Banii! Sînt sus, în șifonier spune ea soțului, care i-a prins brațul. Lasă-i! țipă Ovidiu, tîrînd-o cu spatele înainte, ajutat de Pavel. Afară, în zăpadă, cînd se simte slobodă, Sultana o rupe la fugă înapoi, spre intrare, dar șoferul o apucă de mînă, iar Ovidiu îi vine în ajutor, ducînd-o spre cursa întroienită, lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd l-a îmbrățișat cu patimă, șoptindu-i că patul e egoist, pentru unul singur și nu poate înțelege ce-i cu el aici, nu se poate reculege: ca atunci cînd visezi urît, îți dai seama că visezi, vrei să țipi, să te trezești, dar nu poți. Revino-ți, copile! îl lovește Maria ușor cu palma peste obraz. Doi oameni viciați rîde ea băgînd pozele în poșetă -, aș zice, trei, că-i și Evelina... Ce-i așa groaznic în asta? E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă mijlocul în sus, atît cît să-l simtă pe Mihai pornit în adîncul trupului său. Speriat că Maria ar putea țipa sub el, Mihai o cuprinde cu brațele și vrea să-i înăbușe orice sunet în sărutul lung, dar descoperă că ea l-a imobilizat deja, ținîndu-i picioarele încleștate între-ale sale, înlănțuindu-i umerii cu brațele, în care a adunat forța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
omoplații în palme. Jocul durează mult, cu pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu aer proaspăt plămînii, să se poată lupta din nou într-o încleștare din care gura femeii vrea de mai multe ori să scape și să țipe. Ultima oară, cînd o simte la apogeu, Mihai n-o mai oprește sărutînd-o; împinge doar umărul stîng spre gura ei, oferindu-și-l. Dinții Mariei se înfig cu putere, strîngînd tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ani, am să mor fără să știu cum este acolo, pe masa pe care femeile trăiesc momentul astral al vieții lor, cînd numai la o clipă de la țipetele lor de durere, întind mîinile tremurînde, cu infinită dragoste, spre cel care țipă întîia oară... Aș vrea să ți-o pot spune, pentru că tu ești crescut la țară, porți în tine credința în Dumnezeu, acea credință taincă, din sufletul oricărui țăran ortodox, și te-aș pune să te rogi lui Dumnezeu pentru gîndurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și rece o acoperă... Ce naiba or fi țipînd ăia? face Mihai un gest cu capul spre piață. Vreun accident saltă Lazăr dintr-un umăr. Apropo: Irina Pop s-a accidentat, are o entorsă. Erai căutat să scrii două-trei replici de haz, să fie un personaj șchiop, altfel se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

Asta o determinase pe Carol să își descopere singură anatomia. Apogeul fusese atins la dușurile de la școală, unde avusese ghinionul să înceapă în plin, fără tatonări prealabile, cu o descărcare vâscoasă, însângerată, revărsată peste gambele ei ude. Unele dintre fete țipaseră, iar Carol rămăsese împietrită de groază. Mama ei, foindu-se ca un șobolan, o blindase în seara aceea cu absorbante. La Llanstephan, Beverley fusese uimită să descopere cât de ignorantă era Carol în privința propriei anatomii. „Corpul femeii e incredibil“, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
fire metalice. Capul îi era izolat undeva departe, pe niște reziduuri de țiței, iar fesierii ampli îi zăceau pe pasarela de beton. Omuleți cu căști galbene, conducând mici camioane galbene, se agitau în jurul anusului și vaginului ei. Carol se trezise țipând. Prin urmare, Beverley o convinsese să se alăture unui grup de femei de bine, grup care se reunea în casa unei profesoare active și empatice. Acolo, studentele erau încurajate să își arate sânii, organele genitale și chiar să-și pipăie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
sărută și mă dezbrăcă, apoi mă violă. M-a violat. Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de societatea pluralistă în care trăim, m-a și dezvirginat. Îîn sensul că, în timp ce mă viola, țipa și se extazia, bolborosind cele mai îngrozitoare porcării și incantații. Un amestec răutăcios de acuzații cu care își presărase deja povestirea: împotriva evreilor, a intelectualilor, a moderniștilor și a celor cu înclinații psihanalitice. În ceea ce îl privea, era clar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de palma lui Alan, aceasta atinsese spatele lui Bull. Tânărul devenise rigid, dar nici nu se opusese și nici nu țipase... Vai, câtă cruzime în această păcăleală! Cum ar fi putut Margoulies să știe că până și în clipele acelea de cădere, de zbucium, lucrul pe care Bull îl dorea cel mai tare era, desigur, atingerea liniștitoare și uscată a doctorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
nu pe cea nouă, ci pe aceea pe care o simțise și când se dezbrăcase în cabinetul lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o simțise și când se dezbrăcase în cabinetul lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
se dezbrăcase în cabinetul lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a înscrie un eseu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cabinetul lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a înscrie un eseu la un meci. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a înscrie un eseu la un meci. Toți jucătorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
dar, înainte de a cădea, reușise să îi paseze mingea lui Bull, care conducea plutonul celor de la Wanderers, venind tare din spate. Bull strânsese la piept mingea caldă. Scorul total era de patruzeci și două de puncte. Pescărușii se învârteau și țipau deasupra porții celor de la Bears. În depărtare, Bull vedea reflexia soarelui în valuri. Terenul celor de la Bears avea o poziționare superbă, pe un platou calcaros înalt deasupra Canalului. Din pricina zilei răcoroase și a deciziei de nestrămutat pe care o luase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

Zi, a zis: Bine, bine, nu vom mai ataca statul Song. De ce și-a tăiat porcul Zeng Shen Într-o zi, nevasta lui Zeng Shen se pregătea să iasă din casă. Văzând-o gata de plecare, fiul ei începu să țipe ca din gură de șarpe, dorind să meargă cu ea. Ca să scape de el, mama îi spuse : Stai aici cuminte și când mă întorc o să tăiem porcul și tu o să mănânci cea mai bună bucată de carne." Revenind acasă, femeia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

În societatea capitalistă mai ușor răstorni un regim decât să obligi pe cineva să-ți cumpere produsul tău scump și prost. România pur și simplu nu poate să meargă la Bruxelles cu Roman, Tractorul și Rulmentul așa cum arată acum. Toată lumea țipă că guvernul e de vină și guvernul nu se poate spune că nu caută tot felul de soluții pentru Brașov: plăți compensatorii pe 17 luni, dezvoltări de IMM-uri cu fonduri Phare, parcuri industriale și construcții de drumuri. Însă cheia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
un perete cojit e un poster cu Arnold Schwarzenegger la bustul gol... Lungana miorlăie în toate felurile cu ochii la Schwarzenegger... Scundacul vorbește înainte la telefon... Prim-plan pe mușchii pătrați ai fălcilor lui Arnold... Lungana culminează într-un suspin țipat... Această secvență, din filmul Patul conjugal, al marelui regizor Mircea Daneliuc, reprezintă, cred, foarte bine relațiile actuale ale României cu SUA. După ce ne-am îndopat cu hamburgeri, pop-corn și Coca-Cola, încercând să ne simțim ca la New York, după ce am îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
drepturilor omului”, de tipul APADOR-CH, filiala română, chichițiști ai nu știu căror legi europene pe baza cărora toți șpăgarii de lux trebuie mângâiați pe cap. Aici, organismele internaționale, Uniunea Europeană trebuie să hotărască ce vor. Dacă fiecare judecător prins cu mită țipă la Strasbourg și la Bruxelles că e persecutat politic și pe urmă e pus în libertate, atunci domnul Jonathan Scheele s-o lase mai moale cu înfierarea corupției din România. Presiunile politice de tip comunist asupra Justiției, atât de familiare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
sunt purtătoarele de cuvânt ale adolescenților care au ieșit în stradă în decembrie ’89 și au cucerit, murind pentru părinții lor lași, care voiau să-i țină în casă, o lume. Ce-ați făcut cu darul nostru însângerat?, gem sau țipă acum Drumea și Novac privind în jur. Dar lucrul cel mai teribil pentru un bătrân supraviețuitor ca mine mi se pare lipsa sentimentului libertății în poezia celor două fete. Sau, mai exact, prezența absenței ei. Domnica și Ruxandra nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

am coborât și, evident, am uitat. Acum încerc să-mi amintesc tot, să-l iau pe Coșuță cu binișorul, numai că el, ca un făcut, a început să zboare dintr-un colț într-altul, să-mi facă cu mâna, să țipe și să scuipe. Iar asta, la drept vorbind, nu-i face cinste, cum, la fel de bine, în anii în care l-am cunoscut, nu-i stătea în obicei. Nu știu cine e prieten astăzi cu Coșuță, însă nu pot să-mi închipui că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]