1,042 matches
-
-mă!... Cum te cheamă?... Sau cum o cheamă? - Cine?... Panglica? - Păi, da!... Vezi?... Asta vroiam să-ți spun. A găsit-o un prieten. Se făcea și mai cald. Din cinci în cinci secunde, pânza oceanului îl lua la țintă. Celestin țopăia, scăpând de un val, se cățăra pe bordura vitrinei, ridica și picioarele. Mesteca un chibrit. - ...Uite, cum să-ți spun?! Împlinisem zece ani... Eram printr-a patra.... Alunecasem fără să-mi dau seama într-o seară plăcută, era 1 Mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și, neajutorate precum niște gândaci, printre ligheonele cu măruntaie de liliac, furnici roșii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
optsprezece litri de băuturi gazoase, s-a răsturnat, proiectând o sticlă de doi litri de Cola dietetică peste unul dintre picioarele încălțate în sandale ale femeii. — Doamne Dumnezeule, la dracu! Piciorul i-a țâșnit involuntar în sus, iar Susan a țopăit de mai multe ori pe loc, așteptând ca durerea să i se diminueze. Sunetul unui țâțâit din buze i-a distras atenția, așa că Susan a întors capul numai ca să dea cu nasul de doamna Tufnel, o vecină obsedată de Biblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
peste o oră. Julia s-a aplecat și l-a sărutat pe James pe obraz. El nu a reacționat în nici un fel, părând să fie profund adormit. Ieșind din apartament, Julia a închis ușa fără zgomot și-a prins să țopăie pe coridor, înspre lift. Ușile ascensorului s-au deschis, iar femeia era pe cale să pășească înăuntru, când și-a adus aminte de ceva. — Fir-ar al dracului! Julia a lăsat liftul să plece și s-a întors către apartament, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Te-ai simțit bine? a întrebat-o ea pe Susan, după ce bărbații au dispărut. Femeia a clătinat din cap. Probabil chiar prea bine. Capul mi se învârte și știu că..., s-a uitat la ceas, ...peste câteva ore Milly o să țopăie direct pe el. Alison a zâmbit, după care s-a strâmbat în semn de „Offf!“, dar, în interior se că gândea nimic nu i-ar fi plăcut mai mult decât să aibă și ea un copil care s-o trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
într-un soi de cizmuliță de casă, de un roșu întunecat. Îmi pare rău, draga mea, dar n-o să dai tonul modei cu chestia aia roșie, a rânjit Julia dând din cap înspre piciorul lui Susan, în vreme ce aceasta continua să țopăie către masă. Roz n-ai găsit? —Du-te dracului! Zâmbitoare, Susan s-a așezat pe scaunul liber dintre Fiona și Alison. — Îmi cer scuze c-am întârziat, dar traficul a fost așa de-aglomerat c-aș fi putut să schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la gură și-a început s-o acopere cu o ploaie de sărutări. Sigur, gestul era făcut cu umor, numai că tot era teribil de necaracteristic pentru vechiul Nick, cel din urmă cu câteva luni. Milly a revenit în cameră țopăind. Cămășuța de noapte i se prinsese la spate, în chiloței. Fetița târa după ea și „păturica“ cea mult iubită. De fapt, aceea era păturica numărul doi, pentru că prima fusese uitată, din greșeală, într-o vacanță în Cornwall, așa că Nick pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dor și jale. O, Virgil! spunea ea. Sunt atât de fericită. Atât de fericită. Așteptând în pădurile de pe povârnișurile muntelui Calf, tăcut și invizibil, în timp ce bărbatul cel gras și împiedicat și tovarășul lui înalt, cu pană în creștet, o pană țopăind alături de melon, înaintau, urcând pe cărările năpădite de buruieni, urmărindu-i cu privirea și așteptând, stătea un gorf. OPTSPREZECE Planeta gorfică e numită uneori Thera. Ea își urmează traiectoria unduitoare în jurul stelei Nus, în galaxia Yawy Klim din Nirveesu gorfic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite-mi să dau degetul mare cu dumneata. Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul. Uite-așa, vezi? Țopăi în jurul lui Vultur-în-Zbor și îi întinse mâna. Mâna lui Vultur-în-Zbor se întinse automat, din politețe. Piticul își petrecu degetul mare peste cel al lui Vultur-în-Zbor și-i cuprinse palma, îndoind restul degetelor peste ea. — Uite-așa, zise el. Știi, obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dispoziția dumneavoastră, domnule. Câteodată profesor de filozofie laă ah, dar n-are importanță unde. Spre deosebire de ceea ce menționam înainte, obiceiurile locale. Cele care există. Sper că ți-ai revenit cât de cât. Gura îi rămăsese deschisă și ochii îi scăpărau în timp ce țopăia de pe un picior pe altul, așteptând răspunsul lui Vultur-în-Zbor. — Mulțumesc, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Dumneavoastră și soția dumneavoastră ați fost foarte generoși. — Prostii, prostii, prostii, prostii! Acum fă o baie și o să-ți găsim niște haine care să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
văzu după câteva secunde de cercetare prin vizor că sentoarce un pic iritată și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă ferit, ocolind băltoacele. Urcă În pat și, cu umerii ușor ghemuiți, se strecură sub mâna mamei ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
suporta niciodată să fie deranjat “din ceva”, chiar și atunci când nu făcea propriu-zis nimic. Stătea cu spatele la noi, cu palmele sprijinite pe genunchi, și privea surâzând, cu o verticalitate impecabilă a capului, lumina roșietică și subțire, de final de august, care țopăia Împrăștiată printre crengi și frunze. De la un timp tăcerea devenise insuportabilă, iar mama și cu mine nu ne mai regăseam În gesturile noastre obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie stranie. Cu o zbatere confuză de aripi, o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când rapide. Trupul mi se ondula, irosinduse În forme diferite: vultur cu ghearele Întinse și capul puternic arcuit, dragon vălurindu-și solzii greoi, dar plin de semeție, arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape prostesc. 60 Mai Întâi, Îngrijea trandafirii proaspăt aduși, apoi călca țanțoș prin cameră, țopăia și râdea minute În șir. Florile erau culese din Grădina Mănăstirii, aflată undeva, la marginea orașului, dincolo de câmpie. O dată la șapte zile călătoria lui Într-acolo se transforma Într-o adevărată aventură. Era Înalt și slab, cu degetele nefiresc de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi luna albă cocoțată ironic În chica unui copac. Căzu din prostie și Își juli genunchiul de o piatră. Usturimea Îl făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu brațele agitate pe lângă corp. Se trezi apucat de după cap
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ironic În chica unui copac. Căzu din prostie și Își juli genunchiul de o piatră. Usturimea Îl făcu să țopăie. Totuși, nu știa nici el de ce, era fericit. Poate și pentru simplul motiv că se afla atât de aproape de Grădină. Țopăia ca un măscărici, sărind de pe un picior pe altul, cu brațele agitate pe lângă corp. Se trezi apucat de după cap. Un râu fierbinte Îi Încolăci gâtul cu repeziciune. Mai văzu luna Înroșită, rostogolindu-se aiurea dintre crengile copacului. După aceea, totul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndepărtat, dincolo de Moara Șerpilor. I-am propus, nu știu de ce, să ne mai jucăm o dată „de-a moartea.” Era Îmbrăcată Într-o rochiță albastră, cu volănașe dantelate și cordon. Ea m-a privit lung, a clipit și mi-a zis țopăind și cu o voce cântată că bine, că acceptă numai dacă ea "moare" prima. Groapa am săpat-o foarte adâncă (m-am chinuit mult), dar Neli a intrat surâzătoare, În felul ei, fără nici o umbră de neliniște. În pumn ținea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de un negru foarte Întunecat, aproape ireal. Consistența nefirească a umbrei mele mă derutează pentru Început, dar mă și provoacă. Sar de pe un picior pe altul, ridic și cobor mâna cu repeziciune, Însă umbra, lipsită de originalitate, mă copiază Întocmai. Țopăi ca un ied, mă scălâmbăi, desfac dintr-o săritură picioarele și Încep să-mi rotesc brațele ca o elice uriașă. Încerc să-mi surprind umbra, să fiu Înaintea ei cu o fracțiune de secundă. Știu că e prostesc, dar continui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din nou, foarte concentrat. Nu m-am lăsat. Știam că va veni și ea, Plăcerea. O scenă din trecut, de prin liceu, mi-a inundat creierul Întreg. Aud clar Îndemnurile zbierate ale colegilor mei - mă aflam acasă la Neluțu și țopăiam cu toții În jurul unei sticloanțe de coniac Napoleon. După al doilea pahar, miamintesc faptul că biblioteca Începuse să se miște. Și covorul de sub picioare era acum unul zburător. Îmi ardeau obrajii și vedeam cum totul se dedublează În jurul meu. Băieții aplaudau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mama Bufniță să vină. ȘI EA A VENIT. Moale și tăcută, a zburat În picaj printre copaci până a ajuns la Sarah și Percy și Bill. —Mami! au strigat ei, și-au dat din aripi și-au dansat, și-au țopăit În sus și-n jos pe creangă. CE VĂ AGITAȚI AȘA? i-a Întrebat Mama Bufniță. Știați c-o să mă Întorc.“ —Momo, crezi că ne mai aduc niște gin? Se pare că Încă nu am pierdut legătura radio cu conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sau cu lămâie? Eu o să iau cu gem. E În regulă dacă-i iau cu mine, Kate? mă Întreabă Paula repede. Iar eu dau din cap pentru că, În mod evident, nu pot să vorbesc. Cu Ben În cărucior și Emily țopăind lângă ea, Paula se Îndepărtează cu copiii. Cum m-aș descurca fără ea? 16.40: Sunt mai calmă. Calmul femeii condamnate. Nu pot face absolut nimic. Băncile sunt Închise pentru că e sărbătoare. Nu pot să vând nimic până marți. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Deci eu și Momo am făcut-o și pe-asta. Rod a primit vestea azi-noapte târziu. Oferta noastră a câștigat În urma prezentării finale din New Jersey. Momo e atât de entuziasmată, că i se desprind picioarele de podea. Ca Emily, țopăie efectiv de bucurie. —Ai reușit, Kate, ai reușit! Nu, noi am reușit. Noi. Tu și eu, Împreună. Rod scoate toată echipa la prânz ca să sărbătorim Într-un restaurant din Leadenhall Market. S-a schimbat mult de când nu am mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Își amintește doamna Hamilton, soții Hollinger apar pe veranda de la etaj și propun un toast În cinstea reginei. Toată lumea privește În sus, se ridică paharele În cinstea Maiestății Sale și nimeni nu-l observă pe incendiator deschizînd poarta livezii. Cabrera țopăi În jos pe scară și trecu pe lîngă noi spre intrarea În bucătărie. Scoase din buzunar un set de chei și descuie ușa. Am apreciat tactul dovedit prin folosirea termenului „incendiator“, deși bănuiam că turul avea drept scop să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În cine știe ce cameră mohorîtă aflată sub supraveghere, pescuind indicii ale adevărului ascuns pe sub nuanțele și evazivitatea studiată a replicilor eliptice primite de la Frank. Vederea Renault-ului arzînd În noapte Îmi provocase o stare de excitație. Stîrnit de flăcările care păreau să țopăie pe tavanul dormitorului, am dat fuga În balcon și am văzut cabina aprinsă ca o lampă și fumul Înfuiorîndu-se În lumina farurilor de la mașinile pe care membrii clubului le trăgeau la adăpost. Se petrecea unul dintre ritualurile păgîne ale lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]