3,981 matches
-
sună!... De ceva vreme, relicva aceea joacă rol de bibelou, pedepsit de Ralița să stea ne-ntors pe geamul de la bucătărie. Și asta nu din cauză că mecanismul său n-ar mai fi în stare să-și îndeplinească „atribuțiile” pentru care a ... IV. ȚUICA LU' PĂSĂRILĂ, de Liviu Gogu , publicat în Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013. - Al dracu’ Păsărilă!... Al dracu’ Păsărilă!... nu mai contenește Petre Clăpăugea să exclame înciudat, învârtindu-se ca leul în cușcă, prin curtea propriei gospodării. Luă lopata
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360700_a_362029]
-
și rumene. Fugi apoi în cămara aflată în capătul holului de la intrare, de unde aduse două bidoane de plastic de câte doi litri, pline ochi cu un vin rozaliu și încă unul, de un litru și jumătate, la fel de plin cu o țuică perfect incoloră. După ce mai scoase din frigider două sticle, tot a câte doi litri, de suc, le depuse cu grijă pe toate într-o altă sacoșă, de nailon, putând sigla aceluiași supermarket, al cărui pliant îl folosise mai devreme la
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
au urmat câteva pahare de horincă, și un aperitiv din slană cu ceapă. Multă sare, nu se gândeau la inimă sau colesterol. Ba, treceau și pâinea direct prin sarea din solniță. La felul I, ciorba de...opincuțe. Amețiți fiind de țuică, au înghițit cu mare poftă. E drept că fâșiile erau greu de mestecat, dar le înghițeau. Erau încântați că în loc de pâine mâncau prescură, deși era cam uscată; o înmuiau în “zupă”. Erau obișnuiți să înghită fără mestecare, căci aveau mulți
ZUPA DE OPINCI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360147_a_361476]
-
acestea reprezentau tehnica prin care era pregătită îmbrăcămintea țărănească. Altă îndeletnicire importantă, aducătoare de venituri, nu numai atunci, ci și astăzi, era vânzarea băuturilor, crâșmăritul. Stăpânul impunea satului Ulmeni, ca și celor din jur, drept crășărit (obligație în vin și țuică), câte două buți anual, una la Crăciun și cealaltă de Paști. Țăranii își puteau valorifica produsele excedentare, atât în regim propriu, cât mai ales prin frecventarea târgurilor; târg exista și există încă de pe atunci, în Ulmeni, și se ține, de
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (1) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360144_a_361473]
-
de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 371 din 06 ianuarie 2012. E frig și ninge ne-ncetat, ne-am strâns la un vecin acasă, Că-i sărbătoare,-i ziua lui și ne-a chemat pe toți la masă. Se fierbe țuica pe cuptor, amirosind a scorțișoară, Făcându-ne să mai uităm de gerul crâncen ce-i afară. Iară zecile de sărmăluțe ne-așteaptă liniștite-n oale Și-un purceluș se frige-n vatră să ne grijească pe la foale. Cântăm manele, ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
de sfârșit de veac ce ne pătrunde până-n oase, ... Citește mai mult E frig și ninge ne-ncetat, ne-am strâns la un vecin acasă,Că-i sărbătoare,-i ziua lui și ne-a chemat pe toți la masă. Se fierbe țuica pe cuptor, amirosind a scorțișoară,Făcându-ne să mai uităm de gerul crâncen ce-i afară.Iară zecile de sărmăluțe ne-așteaptă liniștite-n oaleși-un purceluș se frige-n vatră să ne grijească pe la foale.Cântăm manele, ne distrăm, Ionuț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar, două-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de țuică. Și atunci, având de-a face cu oameni într-o asemenea stare de euforie, nu mai este de mirare că, de multe ori, străinii au făcut aici ceea ce nu reușeau la ei acasă, spunând despre România că este țara tuturor
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]
-
de sărbătoare când ceilalți erau la centru. La centru însemna fie la hora care avea loc în hanul lui Vasile Boroi, fie în bodegă la un taifas între vârstnici, unde se mai punea țara la cale, în jurul unui dorobanț de țuică fiartă, de secărică sau de monopol. L-au pregătit pe moșneag pentru ultimul său drum, l-au spălat, au vrut să-l primenească și atunci cineva a descoerit că are ceva în gură. Era vorba de o bucată de șorici
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
și dulci, cînd sînt coapte bine, din care se prepară cornata, o băutură ideală pentru digestie și pentru vitaminizarea organismului în primăvară și va începe culesul prunelor, pentru care s-au și pregătit butoaiele, ca să fie puse la macerat pentru țuică. Ceea ce mă miră cel mai tare e faptul că văgăunenii nu usucă prunele pentru iarnă și nici nu le afumă, cum fac gorjenii ... dar, mă rog, fiecare ținut cu obiceiurile lui. Viața, în regiunile de deal și, mai ales, de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Acești sfinți mai înalți decât istoria (mai înalți decât istoria, cum bine zicea cineva) sunt și vor fi pilonii neamului românesc. Bunicii mei au fost oameni înstăriți au avut pământ, o fabrică de cherestea, o batoză, un cazan de fiert țuică și o gospodărie cu de toate până în noaptea ce a nimicit toată munca și sacrificiile făcute de neamul meu prin actul de naționalizare, legea odioasă nr.119 din 11 iunie 1948 urmată de celelalte legi și decrete. 1. Mașinile morții
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
rând fiindcă ultima ființă care pescuise în familia lor fusese maică-sa numită de săteni Știuca pentru unele abilități care depășeau sfera pescuitului. Tatăl său, Bibanu, se ocupa cu activitățile de comercializare a peștelui și aprovizionarea casei cu cele necesare: țuică, vin, bere și lichiorul de nuci cu care funcționa buna lui nevastă. Iar Bibănel moștenindu-i toate calitățile era gata-gata să moară de foame după decesul aproape simultan, pe bază de ciroză, al celor doi. Ehee, dar el nu era
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
fiecare silabă) povesteau acolo, sub ochii sfinților, care ce-a mai pățit, cum fată oile, cum mai au lapte, cât fân mai au, ce gadini îi mai bântuie, ce câni le mai țin piept. „Legumeau” până seara o ploscă cu țuică bătrână, păstrată anume. Lumea din afara bisericii le era străină deja. Cei mai tineri se angajau la mină, își lepădau portul, graiul și credințele. Bătrânii îi numeau pe orășeni „barabe”. De acolo, pentru ai lor, verbul „a se bărăbi” Totul se
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
Uneori viața bate filmul, iar jurnalismul pare o știință ezoterică, mai ales pentru unii breslași din domeniu. Bălăceala e însă bună la mahmureală, plus o țuică să scoată cuiul. Românii spun că avem o presă de alcoolici, de curve și impostori, că nu există gazetari competenți, ci doar lupi. Când la 1 ianuarie 2000, mai precis la trecerea dintre milenii, am lansat pe piață săptămânalul REALITATEA
REALITATEA Galaţi – campioana presei românești de provincie! () [Corola-blog/BlogPost/339936_a_341265]
-
rezultată s-a împuținat; de altfel ca și țigla, s-a plâns directorul. - Păi, ai grijă că răspunzi! s-a răstit președintele. - Matache, paznicul pus de dumneavoastră, ce face? Am auzit că a dat cărămizi pe câte un kil de țuică de și-au făcut oamenii din apropiere vatră de țest, a mai îndrăznit directorul. - Exclus! Tovarășul Matache este un om serios, partidul pune mare bază în el. Nu face chestii d-astea. Dar eu, oricum, o să stau de vorbă cu
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
oameni scoși de la muncile câmpului, erau folosiți la lucrări necalificate ca încărcat-descărcat, curățat și stivuit cărămidă, la săpături, cernut pietriș sau nisip, la cărat apă, preparat și turnat beton ș.a. Seara, omul de serviciu al școlii, cu acceptul autorităților, aducea țuică cu o găleată de la distileria sătească, de la cazane cum le numeau sătenii, aflate acum în administrarea gospodăriei colective. La sfârșitul zilei de muncă, timp de peste o oră, toți își ostoiau oboseala în jurul acesteia. A fost turnată fundația, apoi cărămida a
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
chinuiască prin odăile alea strâmte ale băncii. Mai ales că ne vor veni câteva cadre noi. Timp de o săptămână, pe șantier nu a mai ajuns nimeni dintre autoritățile comunale. Colectivul a încetat a mai trimite salahori și găleata cu țuică nu a mai ajuns. Doar directorul se agita, dar, după o discuție de la sfârșitul unei zile cu Radu Călinoiu și Păsat, s-a liniștit și el. - Domne-nvățător, nu te mai zbate ca peștele pe uscat! Dumneata nu ai auzit
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
la cazane... De noi le mai arde lor acum, când nu le mai dă fundu ’ de călcâie? s-a exprimat Călinoiu râzând. - Nu știu, Radule, nu știu, deh! N-am auzit nimic. Te pomenești că Tudor o să iasă lipsă cu țuica de-a venit la noi? s-a îngrijorat bătrânul Năstăsescu. - Nuuu! Aia a intrat la scăzământ ca și zilele de muncă cu care au fost pontați salahorii. I-a socotit câte opt litri la fiecare din cele 86 de găleți
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
se bage de seamă. Tu ce-ai făcut de-ai ajuns aici? Să nu-mi spui că ai dat la salahorii de la școală, fiindcă pentru asta am scăzut 860 de litri, deși n-am crezut că au băut ăia atâta țuică, dar te auzisem că ai mai dat la sediul colectivului și p-aia nu puteam să ți-o scad altfel; oi mai fi băut și tu... Dar până la 2200 de litri e cale lungă”.„ Da, tovarășe revizor, - i-a zis
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
ți-o scad altfel; oi mai fi băut și tu... Dar până la 2200 de litri e cale lungă”.„ Da, tovarășe revizor, - i-a zis Tudor - dar aici ați socotit doar vreo 170 de litri. Or, la sediu, s-a dus țuică multă, mai ales când veneau controale de la raion sau în preajma sărbătorilor, când era trimisă pe la șefi, cu câte un miel, vreo pasăre-două, vreun purcel... sau mai știu eu! Mi-au scos țuică cu vadra, nu cu litrul, cum ziceți dumneavoastră
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
de litri. Or, la sediu, s-a dus țuică multă, mai ales când veneau controale de la raion sau în preajma sărbătorilor, când era trimisă pe la șefi, cu câte un miel, vreo pasăre-două, vreun purcel... sau mai știu eu! Mi-au scos țuică cu vadra, nu cu litrul, cum ziceți dumneavoastră”, a reprodus Radu, ajutat pe alocuri de Păsat. - Eu nu aș fi crezut așa ceva , s-a mirat din nou Năstăsescu. Cum să iei ce nu-ți aparține decât furând? - Vezi că există
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
ăsta - și a arătat spre Păsat - nu pățește nimic din partea oamenilor și nici a celor de controlează. Lumea noastră știa de-atunci ce-i așteaptă, dar nu vă contraziceau din respect. Iar revizorul doar l-a chemat ca să știe câtă țuică a luat cu găleata, a încercat Radu să-l liniștească. - Și tu ai știut, Ioane? - Ia? Păi ce crezi dumneata? Am ținut socoteala pe zăbrelele casei: Cum ajungeam acasă, trăgeam o linie. Când am auzit de anchetă, am dat fuga
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
cu mai multe persoane în jur. - Ce se întâmplă acolo, tovarășe director? a fost curios Vătuiu. - Echipa de meșteri face inaugurarea în felul lor. Au cumpărat o oaie și o vor frige pe cărbunii de-i pregătesc acum. Vinul și țuica sunt puse la rece. Mai au și alte preparate specifice, dar friptura de oaie e baza. Ei așa procedează la terminarea fiecărei lucrări. - Păi o bucată din aia, cu alta de azimă la țest și un zaibăr bun sunt de
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
dintre cele mai valoroase din literatura română este „În drum spre casă”. Ea se constituie ca un lung monolog la miezul nopții pe ploaie. Am zice că avem de a face cu un monolog hamletian de față cu sticla de țuică. Ieșit beat dintr-o cârciumă închisă, ca toate celelalte înainte de miezul nopții, Tatău se îndreaptă spre casă. Analizând posibilitatea ca soția să nu-i dea voie să intre în casă și posibilitatea de a sparge ușa nu găsește o soluție
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
tuturor urmașilor lui Mihailă și ai Anicăi, străbunii pe care eu nu-i cunoșteam decât din ce-mi povestise, demult, o oarecare mătușă. În micul cimitir din jurul bisericii mele, tocmai se culegeau fructele ce urmau a fi fermentate, distilate în țuică de 40 grade. Se băteau bine de tot crengile pomului plantat și altoit de bunicul, acolo, la căpătâiul mormintelor părinților lui, străbunicii mei, perechea de țărani ce donase Evanghelia, cartea care-i costase sigur, pe vremea Împăratului, prețul unei perechi
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
ca-n beție. La vreme de secetă, fiecare țăran își comanda un Iisus confecționat din tablă.(Iisus care nu a ajuns niciodată pe cruce). Nu eram singurii din vale care alergam, comandam și-i dam arvună tinichigiului sticla plină cu țuică de prună, pentru câte un Iisus mai altcum decât cel al vecinului. Vezi, să fie Unu cu părul galben ca spicul, să-I picuri vopsea din ai de nu se ia când va ploua! Și spinii din coroană să fie
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]