198,372 matches
-
caducă, ea dispare cînd își atinge scopul." Deși știe că diatriba lui Camil Petrescu face parte dintr-un articol polemic (și nedrept!) împotriva lui Lovinescu, dl George declară a se fi lăsat convins, deși Lovinescu i-a fost mereu aproape. Așa se explică insistența cu care dl George se recomandă (nu acum pentru prima oară) mai ales ca prozator și romancier și-i numește pe toți criticii care i-au analizat proza. În încheiere, Cronicarul își exprimă o neînțelegere: de ce continuă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
diplomatice, Kremlinul recurge la licențe care nu pot scăpa observatorilor. Căci e imposibil de crezut că Ambasada Federației Ruse la București dă publicității de capul ei Teze referitoare la vizita premierului român la Moscova. Iar dacă, prin absurd ar fi așa, ambasadorul ar fi trebuit rechemat în Centrală de urgență, ceea ce, din cîte știm nu s-a întîmplat. Problema e alta - România se grăbește să semneze un tratat de bună vecinătate cu Rusia, pentru a se putea prezenta cu lecțiile făcute
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
provenit, parcă, din altă piesă). Un tată polițist de cartier, care lucrează numai noaptea, ca ziua să stea cu copilul, un personaj din care Dorel Vișan construiește, cu naturalețea-i inconfundabilă, un om cu temperament dublu, dacă se poate spune așa: acru și blazat noaptea, tandru, devotat și copilăros ziua, cu copilul. "Ce fac, iarna, florile?", își întreabă Noro părinții. Dorm, zice tata. Mor, zice mama. Sensibilitatea lui Noro e cîmpul de luptă al ciocnirilor dintre părinți, în fapt al ciocnirii
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
dacă-mi pot permite să spun astfel, foamea purității concretului, foamea geometriei concretului, foamea existenței concretului de dincolo de simțurile noastre. Așadar, într-un cuvînt, am renunțat la tactilitate, am renunțat la senzorialitate în favoarea unui anumit gen de construcție, de ,,construcție", așa, între ghilimete. Rămînînd în plan, dar nesatisfăcîndu-mă planul, am făcut obiecte. Nu rondes bosses, ci obiecte bidimensionale, adosate, care aveau o puternică emergență către privitor: uși, ferestre, geamuri, dulapuri magice ș.a. Ideea privea, în fond, și sper că s-a
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
scamator care jubilează în fața capacității picturii de a ,,truca", în plan, realitatea. Era atît de fascinat de acest lucru că a ajuns la un fel de saturație a experimentului de acest fel. Dar el nu a fost înțeles și preluat așa. De ce? Pentru că mai toată critica, obtuză după cum bine știi, îngropată mai mult în istorie decît în fundul ochiului, mai mult în bibliotecă decît în adîncul privirii, l-a pus într-un raft care ține de o anecdotică a evoluției picturii. În vreme ce
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
tot astfel, dacă cel mai european om politic al vechiului Regat, Tache Ionescu, se declara încântat să-l aibă lângă dânsul, în campanie electorală pe dramaturg, nu înseamnă că acesta a avut și a ratat vreo șansă în aria, aparent așa de primitoare, a politicii. Era momentul moșierilor, primilor posesori de diplome universitare din străinătate, al avocaților - calitate care i-a ușurat succesul pe această scenă lui Barbu Delavrancea. Proletariatului intelectual nu i se putea acorda nici un rol în fericita Românie
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Cronicar Amintiri din viitor Așa s-ar fi putut intitula spirituala tabletă pe care dl. Traian Ungureanu o publică în revista 22 nr. 7. Autorul își "aduce aminte" de cum va arăta fotbalul românesc de mîine, de primul meci egal cu San Marino, de părinții fondatori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
filmul sovietic de odinioară în care doi colegi care se întîlnesc după ani într-o gară iau greșit trenul, fiecare pe al celuilalt, și ajung la Leningrad și respectiv la Moscova, regăsindu-și strada, blocul, apartamentul și mobila absolut identice, așa încît nu-și dau seama decît tîrziu unde se află? Sau scheciul televizat al lui Toma Caragiu cu schimbul de locuință? Merită să citești și recenzia dlui Vladimir Tismăneanu la cartea de memorii a dlui Niculescu-Mizil, articolul dnei Sabina Fati
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
mișcării legionare"). Noua generație n-a fost pur și simplu sensibilă la elementul emoțional și butaforic din legionarism: adeziunea ei izvora din "starea de disperare, cu absența altor oferte politice." Să citești și să crezi! De ce or fi fost ei așa de disperați încît să cauționeze crima politică și restul? Dl. Necula încheie deplîngînd faptul că mulți din generația cu pricina nu s-au putut realiza (ca Eliade ori Cioran), fiindcă, rămași în țară, au ajuns în închisorile comuniste: "Dar, poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
albă brună frumoasă - cum poate ca să se apropie de foc, de materii în fierbere de otrăvuri tăișuri felurite primejdii, fluvii de untură fierbinte bulion clocotit focuri sub cratiți enorme stropi stropi arzători de dulceață. Mama uneori ținea focul în mîini, așa mi s-a părut.// Cît așteptam pînă să gust de pe farfurioară spuma trandafirie a dulceții și tot mai era caldă, pe cînd mama întindea brațele și învîrtea unde era clocotul mai întețit" (Munci și zile). Supuse unei contemplații concentrate, obiectele
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
lină de lemn. Le vedeai în goana lor fără să le poți atinge" (Casa prietenilor). Pericolul pînditor la fiecare pas dobîndește chipuri fabuloase, teroarea istoriei contrăgîndu-se în teroarea basmelor: "Seara venea "Scufița Roșie" - de-atîtea ori a venit. Mama o spunea așa de bine încît, povestind, ea se făcea o fetiță și o bunică, se făcea de tot pădure și de tot lup.// Era a suta oară poate cînd ascultam cum fiara între dinții ei mari mesteca umbră și viclenie grozavă - și
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
îți degeră picioarele crescute prea mult în aceiași bocanci/ cînd tremuri în aceeași tocită haină de toamna pînă spre vară/ cînd în Kredenz în cămară nu prea găsești ce întinde pe pîinea ta neagră - înseamnă că părinții tăi au pierdut așa de mult încît au început și din amintiri să piardă:// ei da, ei da, cine mai cunoaște toate serbările? Bătrînii aveau alt timp/ Nici cuvintele toate nu mai ai cum le folosi - și le mai uiți! Să mai ai și
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
gorile respingătoare sunt nu excepția, ci regula de funcționare a vieții meta-sportive din România. Multă vreme am crezut că arătările înspăimântătoare surprinse de câte un prim-plan neîndemânatic al televiziunilor sunt excepții de la comportamentul civilizat al unui popor (nu-i așa?) îngăduitor, gingaș, generos - într-un cuvânt drag Consliului Europei, "tolerant". Am avut câteva tentative să merg la meciurile considerate "tari" din campionatul național. Ce mi-a fost dat să văd la intrarea unor stadioane precum "Dinamo", "Steaua" ori "Giulești" depășește
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
diversifica fabulos: cro-magnonii încă neajunși în stadiul limbajului articulat scoteau zbierete ireproductibile, în vreme ce alții, pe-o treaptă superioară a Comunei Primitive, dădeau frâu celor mai deșuchiate și atroce cuvinte pe care o minte bolnavă le va fi scornit vreodată. Evident, așa-numiții "șefi de galerie" excelau la ambele capitole. Ca să nu mai vorbesc de felul admirabil în care mânuiau cuțitul, bâta de baseball, scuipatul, privirea fioroasă. Poate și pistolul - dar între timp am renunțat să mai fac pe suporterul altfel decât
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
cu bijuterii și aur, vacanțele gratuite în țări ultraexotice sunt întâmplări banale ce fac din sportul românesc o realitate suprapământească, departe la ani-lumină de problemele omului de rând, incapabil să-și hrănească decent familia ori să plătească întreținerea la bloc. Așa se explică de ce oameni pentru care infracțiunea e însuși modul de viață n-au pățit și nu vor păți niciodată nimic. Deși presa scrie despre ei lucruri înspăimântătoare, deși s-au adus și se aduc probe privind învârtelile deocheate din
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
aberante pe cît crezusem cu zece ani în urmă. Fie el "lung" sau "scurt", secolul XX nu se terminase încă. Dintr-o dată, la sfîrșitul lui ne întorceam de unde plecasem. "Versailles" devenea din nou un termen din vocabularul nostru politic. Deși așa s-ar părea la prima vedere, n-aș vrea să urmez sfatul perfid al unui coleg american care mă îndemna să-mi încep expunerea cu o povestire aparent irelevantă pentru subiectul ales, ca să verific dacă publicul este atent pînă la
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
atât de mândri... "oamenii pe care îi produce într-un ritm industrial modernitatea care și-a ieșit din propria nemăsură nu sunt cu adevărat nici noi, nici înnoiți: sunt, asemeni conservelor cu dată de expirare pe etichetă, doar recenți..." în așa-zisa "dezbatere" din Observator cultural, care nu este de fapt o dezbatere, ci o "ședință de demascare" de genul celor organizate în timpul stalinismului, Ion Bogdan Lefter și Gabriel Andreescu incriminează aceste idei cu o vehemență sumbră, de procurori. Faptul în
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
de o asemenea mobilizare de forțe pentru combaterea unui autor lipsit de valoare, insignifiant, fără șanse de a rămâne în istoria filosofiei. Preîntâmpinând întrebarea, Ion Bogdan Lefter recurge tot la o metodă proletcultistă și anume susține că H.-R. Patapievici, așa lipsit de valoare cum este, are faimă și îi poate influența și pe alții! Dacă ar fi fost semnată de un necunoscut - explică paznicul din oficiu al corectitudinii politice -, Omul recent ar fi rămas o carte oarecare, necomentată, fără impact
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
una mai scurtă despre nașterea modernității o dată cu momentul de cezură care este secolul XVII și o a doua, mai foiletonistică, despre problematica actualității. Poate că fiecare din părțile acestea ar fi fost în cîștig dacă ar fi fost publicată separat. Așa, ele se contaminează reciproc. Cei care nu sînt de acord cu partea foiletonistică nu mai sînt atenți la rigoarea și la interesul excepțional, după mine, al părții istorice, de la început. Strategic, poate că această comasare a fost o opțiune neinspirată
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
început. Strategic, poate că această comasare a fost o opțiune neinspirată. De-a lungul timpului am avut cu Horia Patapievici divergențe de ordin politic. Horia are calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
devin un obiect de negociere, un fel de monedă de schimb pentru dobîndirea unui dosar bun. Există și o idolatrie a clerului și a instituției bisericești, cu care, de asemenea se războiește Horia Patapievici. O idolatrie a dihotomiei stînga-dreapta și așa mai departe. Prin urmare, tot ceea ce este de obicei gata făcut în discursul nostru intelectual e aici pus în cauză, inclusiv idolatrizarea modernității înseși. Asta nu poate fi făcut decît de cineva care are curaj și care ia lucrurile acestea
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
la port și la nărav, da' la vorbă, primii! Plată, goală, depersonalizată, neangajantă, urarea "Have a good day" flutură aiurea pe buzele românilor și mă scoate din minți. Dacă toată lumea chiar îmi dorește "o zi bună" mie de ce îmi merge așa de prost?
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
Din munca de teren cercetătoarea reține mai puțin documente etnologice și mai mult "istorioare" în care țăranii, tradiționali sau nu, sînt puși să vorbească, să se manifeste, în timp ce etnologul e silit să bea țuică din tuburi transparente de medicamente, pentru că așa circula o modă în Dobrogea anilor '80. Și, atenție, flacoanele nu se spălau după folosire, iar politețea cerea să nu te plîngi. Alte texte reproduc scrisori "scrise cîndva", altele sînt scurte și inimoase confesiuni despre rude și strămoși. Acestea din
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
pe lumea asta?!... El să fie În stare! - și, iarăși, Isi declina convingerile, ori experiențele de parizianca disprețuitoare de barbati nevolnici: Numai, să nu fie prea neamț! Știi, eu cred ca este la fel de rigid și de Încuiat că taică-său; așa-i soarta bărbaților neîndemânateci la femei!... - Pentru a adăuga repede : Dar asta nu trebuie considerat defect pentru un principe domnitor, ci dimpotrivă! Vei aduce pe tron un garant sobru care, fiind și cavaler, deschide porți spre alte case regale care
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
și, dacă nu-l oprea, tot fricosul de taică-său care, imediat i-a spus că n-are destui bani ca să trăiască la Paris cu o femeie de lume mare, ar fi fost imediat dispus să devină cetățean francez! - Chiar așa? - Chiar așa, mon petit! - răspunse veselă distinsa doamna nemairezistând tentației și mângîindu-i ușor, cu unghiile, obrazul acela de bărbat sănătos, crescut cum cresc pomii din livezile Însorite. - Dă-ti seama: regele, vrem-nu vrem să-i luăm În considerație pe regi
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]