5,392 matches
-
înapoi de vei voi; însă cum vei pune piciorul în vreuna din cămările d-alăturea, atunci să te ații, că nu mai ești al tău. Doi feciori pun mâna pe dumneata și îndată te faci un lucru, o avere a așezământului. Aceasta v-o spui că mi s-a întîmplat mie: cum am intrat, doi țapeni feciori băieși puseseră mâna pe mine, mă desbrăcară de haine, pe urmă unul mă înfășură într-o fotă de lână de la brâu în jos, în vreme ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
epoca noilor fanarioți? Zi cu zi se adaugă greutățile asupra țării și, cu toate acestea, populația lui producătoare n-a primit nimic în schimb cu aceste greutăți. Tot plugul lui Mircea Vodă brăzdează acest nefericit pământ și, pe când, după vechile așezăminte, țăranul nu datorea pentru pământ și pășune decât 12 zile pe an și aducerea unui car de lemne de Crăciun, astăzi guvernul decretează ca măcar 2 zile pe săptămână să fie ale țăranului. Toată diferența între munca celor 12 zile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e fără 'ndoială altfel. Toate silințele ce și le dau oamenii în direcția ideilor economice sunt la dreptul vorbind o încercare de-a se-ntoarce în multe priviri la trecut, când munca națională, multă - puțină, era organizată de tradiții și așezăminte, când proprietatea imobilă era îngrădită de protecția legilor, când intrarea străinului în organismul social era mai grea. Inițiativa luată de societatea Concordia e lăudabilă în orice caz. Dar succesul dezideratelor congresului atârnă în mare parte de-o bună administrație a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Târgoviște. De - asemenea guvernul imperial austriac, luând măsuri pe la începutul secolului trecut pentru strămutarea la Craiova a Scaunului episcopal de Nicopoli, n-a întîmpinat nici o rezistență în Oltenia. În timpul nostru, în sfârșit, biserica papală a înființat în țară mai multe așezăminte de învățămînt, fără ca prin aceasta să fi deșteptat vreo prevențiune în opinia publică 298 {EminescuOpXIII 299} a țării. Ba, atunci când monseniorul Paoli a pus în lucrare proiectul său de a zidi o catedrală catolică în București, românii ortodocși au contribuit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care se opusese timp de secole Abației, organizând răzmerițe și asmuțind triburile nomade ale Câmpiei împotriva călugărilor din ordinul augustinian. Frontul Adevăratei Biserici, așa cum se numise organizația aceea, avusese un țel simplu dar paradoxal: distrugerea Abației din pricina esenței antireligioase a așezământului augustinian. La început, Kasser nu înțelesese cum se poate așa ceva de vreme ce Abația era singurul loc din Univers în care religia mai juca încă un rol activ în conducerea colectivității. Căutase mai bine de două ore și citise apoi povestea celor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
săptămâni că am descoperit o rasă inteligentă, undeva lângă Noua Andromedă. Sunt ființe inteligente, cu toate că dezvoltarea lor tehnologica e mult inferioară... Abatele se ridică de pe scaun și izbi cu pumnii în masă. - Asta tot nu justifica agresiunea regală! Suntem un așezământ sfânt, un templu al creației. Fără noi lumea așa cum o cunoaștem nu ar mai avea nici un sens. Deja pierderile pe care ni le-ați pricinuit pun în pericol... După un schimb scurt de priviri cu Diribal, Vassur zvâcni fulgerător din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dacă această rigoare secretă "ne interpelează" (pentru a vorbi creștinește) este pentru că fiecare mesaj, fiecare transmisie naturală este supusă acelorași constrîngeri pneumatice. Pneurile de altă dată nu circulau fără tuburi de aer comprimat. Dubla sursă sau natură este resortul oricărui așezămînt temporal, ateu sau nu. Spuneți-mi, privind în jurul vostru, dacă durerea instituției ecleziale, care constă în vulgarizarea sublimului, nu este împărtășită de nu știu care instituție seculară, compromis șchiopătînd mereu între spirit și timp, întoarcere la principiile fundamentale și abandon față de compromiterile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
noastre. Aceasta în timp ce în alte părți vedea cum prima grijă a conducătorilor era să asigure condiții civilizate supușilor, să-i stimuleze în activitățile benefice pentru toți, să asigure judecăți drepte, să nu impună impozite împovărătoare etc. În Occident școli, spitale, așezăminte pentru cei săraci. La noi erau practici dintre cele mai cumplite, cum ar fi aceea a vânzării în cascadă a diferitelor dregătorii. Cel care ajungea să plătească în ultimă instanță toate averile strânse de fiecare din cei implicați fiind tot
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pitorescul vieții. (...) Casa săsească are la temelie mai mult o concepție etică, decât estetică, despre rosturile vieții" (Blaga, 1985: 264-265). Dacă satele ar fi lăsate în voia lor, spunea Rădulescu Motru, ele s-ar dezvolta în spiritul tradiției, fiind astfel așezăminte model. În pofida faptului că un timp existase chiar și o lege a autonomiei locale, satele nu au fost nicicând lăsate să se dezvolte. Legea a fost apoi abolită, pentru că așa se putea asuma de la oraș un rol mai mare. "Astfel
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
progresive, în funcție de averea fiecăruia, să fie făcute cu dreptate, de la toți, și cu un cuantum maxim care să lase oamenilor posibilitatea de a agonisi ceva. Școlile erau indispensabile, iar o soluție de finanțare a lor era direcționarea sumelor din diversele așezăminte gen mânăstiri către activități cu impact în colectivitate. Pentru acestea era nevoie de un corp de funcționari publici pregătiți, serioși, pentru care să se pregătească o carieră cu trepte bine stabilite și existând criterii pe baza cărora să se poată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
șomajul intelectual o falsă problemă. Statul nu atrăsese indivizii În amfiteatrele universităților cu promisiunea mincinoasă de a le oferi slujbe bine plătite și sigure În diferite instituții guvernamentale. Explicația sa era că, o dată cu deschiderea sferei publice pentru participarea maselor, „Înmulțirea așezămintelor de cultură a răspuns astfel, pur și simplu, cererilor, din ce În ce mai mari și mai insistente, ale celor ce voiau să se folosească de ele”30. Așteptările acestor noi intelectuali pur și simplu depășiseră cu mult posibilitățile limitate de alocare a capitalului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ale Legii Moldovan se refereau la igienă, Într-un capitol care enumera standardele de igienă a spațiilor publice. Atribuțiile principale În aplicarea acestor standarde urmau să le revină medicilor igieniști: Medicul igienist are autoritatea de a vizita ș...ț toate așezămintele publice cu scopul de a le examina curățenia si de a lua măsuri Împotriva situațiilor insalubre care sunt periculoase pentru igiena publică. El trebuie să mențină o atitudine obiectivă... El trebuie sa examineze orice plângere și are autoritatea de a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
aplicat anterior În România, ci doar În legislația similară din Europa de Vest și Statele Unite, cu care Legea Moldovan era sincronă. Legea conținea prevederi specifice stricte pentru cazurile cele mai diverse, de la standarde arhitecturale, structurale și de igienă de funcționare a unui așezământ care oferea servicii publice până la reglementări ale deversării deșeurilor și aprovizionării cu apă și chiar restricții În privința mărimii și amplasării reședințelor private. Noile reglementări creau, În același timp, noi surse de venit pentru programele de sănătate publică, pentru că Înființau un
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare se caracterizează prin contestarea împrumutului extern; în același timp, adepții acestui model consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxia etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere (1865-1936) și V. Madgearu (1887-1940). Teza fundamentală a sociologiei poporaniste și țărăniste o constituie
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în recitaluri de cruzime, copii care își surprind mama încuiată în casă cu meditatorul și tatăl în tandrețe cu servitoarea, defilări de „dezmoșteniți ai soartei”, cluburi de box de la mahala, unde sângele face legea, angajarea la Porcărie sau la demolarea Așezămintelor Brâncovenești, plus afluirea finală a tuturor întru dezagregarea Bucureștilor, totul punctat cu mătuși cirozate, ziariști cu statut de nași mafiotici, maidane etc. Nu alta va fi existența eroilor „ținutului de verdeață și răcoare”, recte România, văzută ca un cavou în
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
constituit ca urmare a deciziei Consiliului Dirigent din 27 august 1919, fiind una dintre realizările culturale și științifice de prim rang ale Marii Uniri. Așa cum reiese din programul publicat de Sextil Pușcariu, inițiatorul și directorul instituției, în buletinul „Dacoromania”, noul așezământ urma să continue elaborarea Dicționarului limbii române (adesea denumit și Dicționarul Academiei), sarcină pe care Academia Română i-o încredințase lui Sextil Pușcariu încă din 1906, și să elaboreze „studii dialectale și lexicografice prin adunarea de material la fața locului, prin
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
al biroului de presă al Consiliului Național Român din Transilvania, calitate în care a militat pentru cauza românească la Conferința de Pace. Cartea unui om (1925) include articole scrise după 1918. Două decenii (1920-1940), funcționează ca inspector al teatrelor și așezămintelor artistice din Transilvania și Banat, iar temporar (1925-1931), ca profesor de estetică la Academia de Arte Frumoase din Cluj, la a cărei întemeiere contribuise. După 1940 se refugiază la Turda, de unde, în 1945, revine la Cluj. În noiembrie 1948 este
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
și adaptată de Bell și Marginalizarea limbii grecești se resimțea deja practic în învățământul umanist și teologic ieșean la mijlocul veacului, diriguitorii destinelor școlii moldave propunând absolvenți pentru burse de specializare la Universitatea din Atena. Astfel, munca lui Neofit Scriban la așezământul de la Socola 70 avea să fie continuată de Gheorghe Erbiceanu, perfecționat în Grecia. În Muntenia, predarea „limbii elinești“ se bucura de un mediu mai favorabil, mai ales după 1831, când din Comisia de inspecție a școlilor trei membri aveau formație
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai mari), să fie chiar studiile universitare aici, dar pentru care trebuiau să absolve mai întâi un gimnaziu grecesc sau să susțină examenul de admitere 80. Seria de studenți din Principate la Universitatea din Atena este deschisă în 1845, când așezământul avea deja experiența câtorva serii de absolvenți, prin trei tineri din București, doi înscriși la medicină iar celălalt la teologie, transferat trei ani mai târziu la filosofie 81. • Ibidem, p. 126. • Florea Ioncioaia, op. cit., p. 558. • Vezi Leonidas Rados, Greci
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
art. 12). Terenurile, clădirile și inventarul expropriate intrau în proprietatea statului (art. 8). Exproprierea se făcea prin răscumpărare, cuantumul despăgubirii urmând a fi stabilit printr-o lege specială (art. 23). De la expropriere erau exceptate Domeniile regale, terenurile aparținând bisericilor, mănăstirilor, așezămintelor culturale și de binefacere, precum și viile și livezile aparținând proprietarilor privați cărora li se recunoșteau cotele intangibile de teren cultivabil. Exproprierea urma să se facă imediat după ce legea ar fi fost promulgată, însă atribuirea definitivă a loturilor trebuia efectuată „după
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îl va hirotoni ca ierodiacon), Roma (ducea acolo o epistolă către papa Inocențiu I în sprijinul exilatului, atunci, Ioan Gură de Aur), pentru a se sfârși la Marsilia, loc în care Ioan Cassian va ajunge ieromonah și va întemeia câteva așezăminte monastice. Informația impresionată de care dispunea ca un adânc cunoscător al patristicii răsăritene, experiența diversă acumulată i-au îngăduit să discute în cărțile sale - mai toate lucrări de mari dimensiuni - chestiuni ale organizării vieții monahale (De institutiis coenobiorum et de
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
pe front (1942-1945). După război, publică versuri în ziare și reviste (scrie în „Scânteia” din 1945), reportaje, librete de balet, mici scenarii de film. Lucrează la Jurnalul de actualități cinematografic al Oficiului Național de Turism, apoi la Ministerul Artelor, Direcția Așezămintelor Culturale. Urmează Școala de Literatură „M. Eminescu” (1949-1950), la absolvire fiind repartizat redactor la „Scânteia”, de unde se va transfera la „Viața nouă” din Galați. Chemat la București, e numit funcționar la Uniunea Scriitorilor și însărcinat cu organizarea marilor manifestări aniversare
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
Mihai (3.III.1924, Zăbriceni, j. Bălți-1995, București), dramaturg și prozator. Pe numele întreg Mihai Ioan Georgescu Zinca, G. a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, a lucrat din 1952 în diferite instituții culturale (Comitetul de Stat pentru Așezămintele Culturale, Editura Didactică și Pedagogică, Biblioteca Centrală de Stat, Centrul de Valorificare a Creației Populare, Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice). Se poate spune că debutul lui ca dramaturg a avut loc în 1961; anul în care i se reprezintă
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
totuși mereu în mănăstire unde probabil n-a fost nici monah și nici abate: Vivarium era poate o mănăstire laică, adică fondată de un aristocrat bogat, așa cum se întâmpla frecvent în Italia secolului al șaselea. Dată fiind originea sa, acest așezământ avea la bază principii sub multe aspecte diferite de cele pe care le respectă de obicei monahii, pentru că aici se studiau știința, literatura și gramatica (chiar dacă acest studiu era orientat apoi mai ales către textele patristice). Despre Vivarium vom vorbi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în biblioteca Palatului Laterano, la Roma). Nu e nici o îndoială că monahii s-au dedicat cu multă sârguință muncii de copiere și de corectare a codexurilor vechi și că această activitate, la început, a fost foarte prețuită de Cassiodor, însă așezământul de la Vivarium nu a constituit din acest punct de vedere o mare noutate, pentru că această practică era constantă în toate mănăstirile latine care au fost patronate de mari literați precum Ieronim, Rufinus sau Augustin. Deși era o fundație laică, Vivarium-ul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]