6,958 matches
-
căsnicie fericită, urmă doamna Bellairs. Încearcă să fii mai răbdător. Acum, o să-ți vorbesc despre trecut. — Nu-mi vorbi despre trecut, vorbește-mi despre viitor! spuse el precipitat. Ca și cum ar fi apăsat pe butonul unui aparat, ca să-l oprească, se așternu o tăcere bizară, neașteptată. Își dorea să fi continuat, deși se temea de vorbele ei, căci un neadevăr despre trecutul mort poate fi la fel de dureros ca și adevărul. Încercă Încă o dată să-și smulgă mîna, și reuși. Dar acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră cu un zgomot de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aprins cu domnul Cost. — Pe dumneata te cheamă? Îl Întrebă el pe Rowe, descumpănit. Rowe o urmă pe slujnică, sub privirile celor doi. Se simțea ca un intrus, scos dintr-o biserică pentru vreo necuviință. În tăcerea dezaprobatoare ce se așternuse, nu se mai auzea decît clinchetul ceștilor puse pe farfurioare. — O fi domnul Rennit, se gîndi Rowe. Dar cum de m-o fi găsit? Sau poate e Jones...“ Ajuns Într-o sufragerie strîmtă și plină de obiecte, se aplecă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
delicat cheia din corsajul gazdei. — Cred c-ar fi mai bine să rămîneți cu toții aici, spuse doctorul Forester. Ne Întoarcem Îndată, vreau doar să telefonez la comisariatul de poliție din Notting Hill. Și spunînd acestea, părăsi Încăperea Împreună cu Hilfe. Se așternu o tăcere penibilă; multă vreme, nimeni nu se uită la Rowe, iar domnișoara Pantil Își depărtase scaunul de al lui, lăsîndu-l singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o foaie din bonierul ei. Convențiile erau, pesemne, mult mai adînc Înrădăcinate În conștiința oamenilor decît principiile morale; el Însuși, de altfel, constatase că-i venise mai ușor să aștepte să fie asasinat decît să tulbure o serată. Începu să aștearnă pe hîrtie, cu un scris Îngrijit și subțire, o relatare a tuturor Întîmplărilor din ultimele zile. Trebuia să facă ceva - doar n-avea de gînd să rămînă veșnic ascuns, pentru o crimă pe care n-o săvîrșise, lăsîndu-i pe adevărații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a-l sfida pe doctor, convins fiind că Stone avusese o vedenie izvorîtă din imaginația lui de om persecutat; Întocmai ca și povestea cu săpătorii de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te pui În legătură cu el, doamnă Bellairs, și să-l Întrebi de ce și-a tăiat beregata azi-dimineață. În tăcerea Îngrozitoare ce se așternu, se auzi deodată telefonul. Suna și suna pe măsuță, și nici unul dintre cei prezenți nu putea răzbi pînă acolo, Într-atît de Înghesuite erau mobilele În mica Încăpere... O amintire Îl fulgeră pe Rowe: parcă mai asistase cîndva la o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stătea pe prima treaptă, În așteptare: bomba venea de-a dura spre ei. Omulețul se ghemui și mai mult În fața pisoarului. Șuierul păru să se potolească, apoi bomba explodă, făcînd să se cutremure pămîntul sub picioarele lor. După care se așternu o tăcere grea, curmată doar de fîșÎitul molozului ce se scurgea pe trepte. Peste cîteva clipe, o altă bombă se rostogoli spre ei. O așteptară În aceleași poziții - șezînd, ghemuindu-se, sau În picioare ca la fotograf. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cristale ascuțite. Ar putea apărea o nouă rasă de căutători prin nisip, lăsându-se pe vine pe mormanele acelea de parbriz spart, răscolindu-le în căutarea chiștoacelor de țigară, prezervativelor uzate și banilor mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de epoca accidentelor de automobil s-ar afla propria-mi moarte măruntă, la fel de anonimă ca o cicatrice vitrificată pe-un copac fosilizat. Nouăzeci de metri în spatele noastre, o mașină americană prăfuită era parcată pe marginea drumului. Șoferul mă privea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apărării, Victor Babiuc își luase personal angajamentul că se va ocupa de această problemă. Nu numai că n-a făcut acest lucru dar tergiversând-o nu a lăsat nici pe alții să o rezolve încât timpul a trecut și a așternut praf peste aceste dosare. Dovezile au devenit aproape imposibil de obținut. Un asemenea proces era absolut necesar pentru a reda demnitatea poporului român, condamnând atât comunismul dar și pe cei care l-au aplicat. Oamenii ar fi înțeles și ar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
încheiat. Aplauze și câteva urale zguduiră sala. Lupul făcu semnul victoriei, adică un V, cu laba. Vânătorul se prăbuși pe jos plângând. Bunica Scufiței suspină și își duse o batistă la ochi. Iar eu, grefierul de ședință al tribunalului, am așternut pe hârtie această poveste în toate detaliile ei. Și acum, lipsit de alte preocupări, mă duc la culcare. 30 septembrie 2004 HEADLESS Muzica: Rolling Stones - Steel Wheels Mergeam pe stradă înspre nicăieri, așa, la plimbare, haihui, când pe lângă mine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar simt în spatele meu un ochi ce aspiră fluxul frazelor, conduce povestirea în direcții ce-mi scapă. Cititorii sunt vampirii mei. Simt o mulțime de cititori uitându-se peste umărul meu și punând stăpânire pe cuvintele mele, pe măsură ce ele sunt așternute pe hârtie. Nu sunt capabil să scriu dacă cineva mă privește; simt că ceea ce scriu nu-mi mai aparține. Aș vrea să dispar, lăsând așteptării iminente din ochii lor foaia băgată în mașina de scris, și cel mult degetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Makutsi, secretara închise cu zgomot un sertar, băgă o coală de hârtie în mașina de scris și începu să bată impetuos. Acesta era semnalul că sosește un client. O mașină mare, acoperită cu omniprezentul strat subțire de praf care se așternea peste toate în anotimpul secetos, trăsese pe dreapta și o femeie albă zveltă, îmbrăcată cu o bluză și pantaloni kaki, coborî din scaunul de lângă șofer. Se uită scurt la firma din fața clădirii, își dădu jos ochelarii de soare și ciocăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o reputație; conceptul acesta era paralel cu ei. Gândul acesta îl deprimase și intenționase să scrie despre asta la Ministerul Educației, să le sugereze ca tinerii batswana să fie educați în spiritul ideilor de bază ale moralității, dar scrisoarea, odată așternută pe hârtie, sunase atât de pompos încât luase hotărârea să n-o mai trimită. Asta-i problema, își dădu el seama. În ziua de azi, dacă pomenești despre comportament, riști să pari demodat și pompos. Se pare că singurul mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Se întoarse să-i vorbească. Vrei s-o chem pe fetiță? întrebă ea. Nu încerc să te forțez, domnule J.L.B. Matekoni, dar n-ai vrea s-o întâlnești din nou și să-l vezi și pe băiat? În cameră se așternu tăcerea. Nu se auzea nimic în afară de câte un scârțâit al acoperișului de tablă, care se dilata de căldură. Domnul J.L.B. Matekoni se uita în pământ și își aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes-ul ăla. O cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dimineață din viață, ca să vadă pentru ultima oară lumea familiară lui, pe care urmează s-o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot acolo, la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută pe chip. Știa că el mai face câte o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
est se îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de iarbă, floricele galbene, tulpini agățătoare se ițiră prin pământul acum afânat și transformară totul într-un verde luxuriant. Bălțile secate, depresiunile pârjolite fură, dintr-o dată, inundate cu apă maronie ca mâlul, iar apa curgea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la o cărare care se-nfundă, se-arată-n drumu’ tău dușmani și pretini, îți vin vorbe rele și farmece... unu’ de roșu are ciudă pe tine... unu’ de negru are ochiu’ rău... hai să-ți ghicesc ce-o să-ți cadă la așternut, frumosule... hai să dea baba-n cărți, să-ntoarcă norocu’... hai să-ți ghicesc, să-ți dau cu ghiocu’, să-ți spună baba ce ai... - Am pe dracu’! Ba am mai mulți, o cireadă... Vrei? Îi dau ieftin! - E cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune, cu atît mai mult cu cît acel cotlon Îndepărtat de lume, cel mai neprimitor, pierdut și părăsit de mîna Creatorului și de memoria oamenilor, nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de putere nefastă și o asemenea capacitate de respingere, nimeni nu știa să spună, Însă era, fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere estetică. Se așternuse o tăcere În care cei prezenți păreau să Încerce să-și recapete puterile după cîntecul zgomotos și rîsetele și discuțiile ce i-au urmat, iar atunci căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut o pace adormitoare timp de cîțiva ani. Forfoteala de la prăvăliile de pe Strada Mare s-a stins de la o zi la alta, nimeni nu mai era nebun să arunce cu bani și să cumpere cu maldărul și cufărul tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îți spun din inimă, n-am reușit să formulez aceste cuvinte cu toate că libertatea pe care ți-ai luat-o cînd ai întocmit raportul avea acest scop să mă silească să gîndesc așa, să rostesc în minte, cu glas, tare, să aștern pe hîrtie aceste cuvinte, care nu pot fi legate nicicum de armata română. Eu, Mihai Mihail, nu-mi pot îngădui așa ceva, șeful Serviciului nu poate să gîndească acest lucru!" Leonard Bîlbîie era complet buimăcit. Nu știa ce să creadă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin vecini, citise în gazete și îi povestise destul de convingător chiar Șerban Pangratty, prin vecini soldățeii ieșiseră de cîțiva ani buni la joacă în piața publică. Păi chiar la punctul doi se lămureau lucrurile, caligrafia nervoasă a domnului Artur Stavri așternuse pe hîrtie "scoaterea din viața publică și sancțiuni severe contra trădătorilor de neam și-a tuturor nechemaților care prin promisiuni demagogice și corupțiuni cu bani străini rătăcesc masele credule cu cari n-au nici o legătură sufletească". Măi să fie, masele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]