2,758 matches
-
iarbă. Rămasă pe urme teama, tăcere înaltă, femei cu surâsul înșelător de le cresc pe umeri aripi, într-un respir atins de boare unde întunericul haină nu-i este, stă ascuns de fioruri reci. Mai depate-i ajunsul iubind caldul din așternuturi, simt o rază în ochiul stâng cum îi face cuib de lumină soarelui răsărit. Mâinile-mi din instinc caută iubita ce nu mai este și trezindu-mă sar, să inspir dimineața. Ea face cu evlavie gestul, se închină cu rugă
NOAPTE CU TĂCERE ÎNALTĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345841_a_347170]
-
dormea ghemuită în pătuțul ei, mânca-o-aș de îngeraș scump...Strig la nevastă-mea: <Fă, Ileano, ia scoal’ !> <Ce e, mă, cu tine la ora asta? De unde vii tu acum?- mă ia ea la rost și se ridică din așternut, frecându-se la ochi, ce-ai pe tine, că ești bleau de sânge?> Când mă uit în oglindă, așa era...< Stai că-ți explic, i-am zis, stai să mă duc să mă spăl...> Și m-am urcat în fânar
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
era, pe vremea când mama sa organiza la casa părintească un astfel de eveniment. Cum se umplea casa de femei, veneau nașa, fina, mătușa și vecinele care participau cu plăcere la tors, urzit, curățat porumb și pregătit războiul de țesut așternuturi pentru zestre și nu numai. Cu lacrimi în ochi, parcă, povestea cum îi încălzeau sufletul astfel de clipe și cum speră ca, aceste momente de întoarcere în timp, să ne emoționeze și pe noi, cei prezenți. Este important de amintit
COMOARA NEPREŢUITĂ A ROMÂNILOR- de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346035_a_347364]
-
se-așeza turcește-n mijlocul camerei și își sorbea cafeaua în liniște. În acest timp, cărțile și caietele pline cu însemnări se răspândeau prin pat, pe masă, pe jos până la ușă, într-o dezordine desăvârșită; patul rămânea zile-ntregi cu așternuturile neridicate, fumul gros de țigară umplea camera și aerul începea să râncezească în mirosuri închise. Adesea uita de zi și de noapte, prelungindu-și lecturile până cădea istovit; făcea totul grăbit, cu o febră diabolică, de parcă i-ar fi scăpat
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
în care nimeni nu are dreptul să răscolească?! Artistul e azi trist! O anume singurătate într-o lume vastă și zgomotoasă îl îngândurează, iar sănătatea îi este în impas, pe când arta muzicală e cu spatele la zid, iar toate acestea îi întind așternuturi aspre și spini, pe jos, pe unde cândva erau cărări de mochete și decoruri. Sfredelește în sufletul artistului o dezamăgire și o tristețe. Toate vor trece! Într-o zi, cei care suferă se întorc vindecați. Pe cât de dezolați au fost
DANIEL IORDĂCHIOAIE. ELVIS DIN MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347978_a_349307]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > CÂNTEC ÎN METRU RUGINIT Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului îmi căutai mâinile prin așternutul acela de junglă ca și cum trupului crud lenevit îi lipseau colți de leoaice în linie dreaptă cu buzele mele peste buzele tale muream fără de moarte eram încă fierbinte în urletul marin ce se-nerba în tine și nu mă găseai aruncasem tricoul
CÂNTEC ÎN METRU RUGINIT de VASILE PIN în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347335_a_348664]
-
Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului mă dureai că din ochiul meu creșteau ciulini te duream că din ochiul tău cădeau păsări albastre ne-am așezat pe o vorbă fără sânge în așternut ne călcau pe buze poezii arse nespuse țigările de parcă eram o durere în două pahare fumegânde aveam pe tâmpla din zăpadă prin păr cuvinte neatinse nedezbrăcate aceleași cuvinte uitate de fiecare dată pe vârful degetelor de atâta tăiat la sare
ARTA DURERII de VASILE PIN în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347328_a_348657]
-
nepoțelul, apoi se pierde în umbrele întunecate ale pădurii. INT. / CORIDORUL CONACULUI / NOAPTE O umbră se furișează pe scările conacului, intră într-un coridor întunecos, se oprește și bate ușor la o ușă. În încăpere, un cap se ridică de sub așternut. Ascultă. Bătăile se repetă. Boierul surprins de deranj la acea oră se ridică nervos din așternut de lângă nevastă. Deschide și în prag rămâne cu gura căscată când vede un necunoscut ciudat. CONTELE DRACULA:(în șoaptă) Conașule, am lăsat o lădiță
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
Te iubesc pentru râsul cristalin ce curge în cascade când te ridic pârâul să îl trec cu tine ori când te-alerg și iarba cald se-ndoaie sub tălpi desculțe ce te aduc spre mine ... Te iubesc pentru palmele ce așternuturi netezesc în joacă ori degete își plimbă pe hainele-mi curate și nod îndreaptă la cravată ori nevăzute scame le-ndepărtează toate ... Te iubesc pentru căldura ce-mi transmiți prin toată firea, prin ochi, surâs, îmbrățișări, sărut, prin glas șoptit
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348955_a_350284]
-
intenția, dorința și fermecătoarea-i inițiativă pe care, oricum, n-o simți, convins că ești învingătorul. E chiar stăpână mult pe sine și te-amețește nu atâta cu privirea, cât cu... dantelăria! Dantelărie-n vorbă și-n privire, dantelărie-n așternut și pe pielea-i netedă, că nu mai vezi în fața ochilor decât forme dantelate, de te-apucă amețeala până cazi pe spate... În general, femeia nu se manifestă public la alegerea dantelei, deși, pentru fiecare, este un exercițiu de mare
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
producții literare mediocre s-ar elimina de la sine, dacă ar pândi în fiecare dintre noi câte un Michelangelo vigilent, gata să lovească cu dalta, atunci când „produsul” nu glăsuiește. Exact contrariul tainei, o dez-tăinuire, pare a fi esența laborioasei întreprinderi a așternutului la scris. Ce efort, în timp ce lumea de afară te cere apăsat, momindu-te cu tot felul de tentații apetisante! Un interlocutor șugubăț mi-ar replica poate că nu trebuie să te așezi, poți scrie din mers sau dicta în reportofon
TAINA SCRISULUI (39) – EXPLICAŢIA EXPLICĂRII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346520_a_347849]
-
o nouă colegă de cameră, pe nume Nicoleta. Așadar patul de lângă ușă, fusese ocupat. La început în cameră, se așternuse o tăcerea apăsătoare. Colega cea nouă vorbea foarte puțin, iar seara după ce se da stingerea, se auzeau suspinele ei sub așternut. De la mama Antonia, aflaseră fetele că Nicoleta își pierduse mama, în urma unei boli incurabile. Fata se închisese într-o muțenie, din care nimeni n-o putea scoate și suferea enorm. Tatăl ei fiind plecat, mai tot timpul pe teren, apelase
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
se trântește în urma ei. -Așa da își spuse Iulia în sinea ei, mai bine nervoasă decât deprimată. O îndrăgiseră mult, pe noua lor colegă și n-o lăsau să fie bântuită de amintiri triste. Rar se mai auzeau suspinele sub așternut, după stingere, iar felul fetei de a se purta devenise din ce în ce mai deschis și mai prietenos. Aflând incidentul mama Antonia, remarcă: - Înseamnă că-i o fată deșteaptă și știe ce vrea, nu-i deloc rea, este chiar sufletistă dar fermă. Bravo
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SĂRUT ÎNTRE DOUĂ FORME Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului respirația gândurilor ucide visurile. pe pat de sunete, rostogolite umbre, dragoste lasă să curgă. acidul minciunii, așternuturile arde. tâmpla ta, tâmpla mea zdrobesc fumul alb al întâmplării. ne-am întâlnit pe cheile solului. partitura s-a dizolvat. hârtia înnegrită - istorie a mâinilor deschise în gol, îmbrățișând nimicului torsul. alb-negru film se derulează, pe pânza cinematografului aflat de
SĂRUT ÎNTRE DOUĂ FORME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348391_a_349720]
-
dimensiunilor unui timp netrăit în spuma cunoașterii de tine omul cu ochii de vânt te sărută răsăritul pe stânca singuraticului unde numai farul clipește când și când în noaptea firii o picătură de vers tu renaști clipă de clipă reinventând așternutul memoriilor unui timp al bucuriei al glasurilor limpezi al începutului de început de început de hohot plânsul tău omule cu ochii de vânt prinde viață într-un clipocit de val la marginea infinitului nedescoperit decât de inima ta și de
GÂNDURI DE SEARĂ 1 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348401_a_349730]
-
iei ca ucenici, să învățăm și noi meserie pe lângă dumneata. Moșul s-a bucurat, unul din ei îl ținea de vorbă iar ceilalți i-au scotocit casa după bani. Sigur că i-au găsit ușor sub o pernă, sub un așternut și a rămas meșterul și fără pensia de-abia primită. Pe urmă s-au dus la băutură: - Acu' plecăm că avem treabă, dar mai venim și mâine... Când lipsește de acasă, mai mereu găsește câte ceva lipsă: o daltă, o rindea
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
astăzi incredibil, auzi?! Imposibil!” Mihai Oargă a plecat capul, apoi a trântit în tăblia taburetului paharul tocmai umplut, încât stropi gălbui au sărit în toate părțile. „Nu-i nimic, nu-i nimic, revino-ți”, l-a calmat Hențea, ștergându-și așternutul patului de stropii și spuma de bere. „Beda dispăruse! Pierise, de parcă l-ar fi alungat cineva cu o ploaie de stânci și bolovani care zăceau pretutindeni în preajmă. Fugise, izbind în imenșii copaci din față și doborându-i la pământ
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
albastră îngenunchind, te primenești pe tine! Așteaptă înger să vestească! Atunci să te ridici din tină și să strigi! Când Maica-nfașă pruncul în pelinci, credința ta în El să crească! Pruncuț ales, Odraslă cerească! Într-o îngrăditură, pe un așternut bun poate, doar, pentru păscut, vestit prin stea, aici, El să se nască! Iată! În staul, în iaslă, o veste minunată! Fân umezit fusese încălzit cu ochi fremătători de îngeri, un asin și-o oaie, în miros de flori, iar
VESTE MINUNATĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345126_a_346455]
-
astăzi ușa încuiata, Căci eu vin de departe la tine să-ți colind, Ca preacurata și nevinovată maica A născut azi pe Isus Sfânt Copil... Și-am să-ți colind nepământean creștine Să ști și tu ca-n Viflaiem pe așternut de paie, Cel ce pentru al nost' păcat va suferi osânde, Se naște azi, pentru creștini e mare sărbătoare. O stea misterioasă se aprinde-n Bethleem, Magii din Răsărit călăuziți de ea se arătară Acolo lângă staul, într-o iesle
NU-NCHIDE POARTA-N NOAPTEA ASTA SFÂNTĂ... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345125_a_346454]
-
voi înțelege cu ea? M-a avertizat că sunt foarte furioase, mai ceva ca ei. Dacă-i o capcană?” Brusc simți o amețeală. Își scutură capul. În fața ochilor i se desfășura o încăpere intimă, frumos mobilată, poleită în aur, cu așternuturi din mătase și un pat matrimonial în care îl aștepta o fetișcană goală de o frumusețe nemaiîntâlnită. Fermecat de acea apariție se apropie, dar se trezi lângă perete, la o nișă. Privirile îi alunecară afară, peste pădurea de stejar. Turnul
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
la Hrisovul Viilor, când creșteau gâștele,ajutate și de peștele de pe gârlă,se făcea țuica din zarzării de la grădină , se culegeau strugurii și ieșea mălaiul nou, musai se făcea o pomană ,, peste” toți morții. Și ce mai pomeni făcea, ...pe așternut,...la propriu! Avea Bitina un ,, drâmb” două ,de pânză de casă țesută în război, mai grosuță, care nu se putea folosi la confecționarea cămășilor, pe care o așternea jos, pe iarba din curte pentru cei mari, iar la poartă, pentru
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
terminau. Și se mai aducea un rând....și se-aducea coliva, pe care era mare bătaie...și câte un dulce....spre bucuria copiilor. Turnica, avea atât bun simț, încât niciodată nu intra în curte să se așeze la ...masa pe așternut! Se așeza la poartă cu copii. Avea lângă ea, întotdeauna , o oală de pământ nesmălțuită, în care punea, după ce terminau toți copiii de mâncat, ceea ce rămânea în străchini. Amestecate...și nu s-a sfiit niciodată să facă asta. De multe
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
stea drept. Ba mai bătu trei țăruși, care să sprijine mai bine prepeleacul. Împrejurul prepeleacului, așternu fel de fel de răzlogi, mai mari, mai mici, ca un cerc, pe care se va așeza fânul în stog. Când termină cu așezarea așternutului pentru stog, omul plecă să aducă de la păscut calul, cu care urma să tragă căpițele de pe țarină spre locul unde se va clădi stogul. Ceilalți munceau mai departe la greblat fân în căpițe. Ionuț, în inocența sa de copil, era
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
al bikiniului, nu mai mare ca o frunză de arțar, căzută toamna pe aleile parcului de lângă complexul său. Își scoase la rândul său bluza, apoi pantalonul scurt, rămânând în boxeri. Reluă mângâierea acestui trup de femeie ce se răsfăța în așternuturile sale, trup ce se merita cercetat cu mare atenție. Îți putea oferi toate plăcerile atât la atingerea lui, cât mai ales la admirarea darului natural ce s-a abătut asupra celei ce-l purta. Uneori Creatorul nu este corect cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Autorului Am încercat să uit mireasma voastră, Dulce, delicată, ca al florilor de crin Și să privesc, imensa mare-albastră, Să-mbrățișez cu gândul, imensul cer senin. Când dimineața, pictează-n ambră orizontul, Iar zorii sărută cu delicatețe macul purpuriu, Pe așternutul rece, se conturează în azur trecutul, În micul univers de altădată, aș vrea din nou să fiu. Mi-i dor de glasurile voaste cristaline Și de poveștile cu zâne și cu zmei, De ochișori ștrengari, de fețe fine, De lumea
AM ÎNCERCAT SĂ UIT de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377079_a_378408]