3,265 matches
-
înșirau și uscau la streașina casei, apoi îl vindeau... Eram fascinată cum, verișorii mei, înșirau tutun pe niște sfori, cu un ac mare din sârmă, străpungeau mijlocul frunzei, pe nervura aia groasă din mijloc, apoi conduceau cu mâna frunza, pe ața de cânepă, având grijă să n-o rupă... Eram fascinată cu câtă îndemnare și rapiditate făceau ei lucrul ăsta, iar eu de-abia reușeam să înșir o frunză când ei deja înșirau șapte, opt, fără să le rupă, căci m-
Duzina de cuvinte – Dor () [Corola-blog/BlogPost/339939_a_341268]
-
pe retină și pe creier și în suflet, pentru totdeauna, dimensiunile firești ale acestei minunății cu țărani, pace, libertate, bună voie și respect!...Iată, mătușile aștern șervete albe ca laptele direct pe obrazul pământului! pun mămăliga și o taie cu ața! pun borș sau chișleag sau chisăliță în străchini! cu lingură de lemn, fiecare mănâncă frumos...cu ochii, din când în când, la drumul soarelui și la câte postațe mai sunt până la sfârșitul hectarului!...Doamne, ce ospăț! ce sfântă curățenie și
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
lungă de gândire. Înainte de plecare, Azura le-a spus cum aflase ea din documente că strămoșii lor se descurcaseră în situații mai grele. A doua zi s-au întâlnit din nou. Fiecare avea idei și soluții, dar cam „cusute cu ață albă”, deci neaplicabile. Azura însă nu s-a lăsat până n-a aflat mai multe detalii. - Cine a discutat vara trecută cu inspectorii de la învățământ? - Eu, zice directorul școlii. Le-am argumentat că pe la noi drumurile sunt periculoase și iarna
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
Privirile mele dezmiardă genunea, De mine vorbeste-n oraș toată lumea, De mine se teme în taină tot burgul. Sunt Prințul penumbrelor, eu sunt amurgul... Nu-i chip să mă scap de priviri pătimașe, Prin părul meu vânat, subțiri trec că ață, Si toti mă întreabă: sunt moartea, sunt viața? De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase? Și nu-i chip să scap nici pe străzi mărginașe... Panglici, cordeluțe, nimicuri m-acopar, Când calc, parcă trec pe pamant de
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
într-o criptă, / admirând perfecțiunea complicată a icoanelor (...). / În criptă sunt aliniate patru coșciuge; mă apropii de primul dintre ele. Văd o femeie bătrână, cu falca strâmbă de parcă moartea i-a venit în durere. / Când mă uit mai aproape, văd ața cu care i-au fost cusute buzele“. Deși în general, predomină o lirică ezoterică, totuși nu lipsesc parafrazările, cu predilecție, din partea autorului, pentru definiții oximoronice: „despărțirea este această plăcere dulce, / rece, rostită în atac / Așa a spus Gavin, ridiculizând / și
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339651_a_340980]
-
mi pun pe masă, / Nu mă-ntreabă nimeni: CÂT? / Merg la templu cu o plasă, / Să-Ți țin, Doamne, de urât... // Tot pe cruce? Tot pe cruce? / Deși n-ai decât o viață, / Fiecărui, la răscruce, / Îi dai capătu-i de ață... // De aceea-Ți calc odaia... / Și Te tot privesc din ușă ... Cum Îți bate-n sânge, ploaia... Când primești o corcodușă...6 iulie 2010”. Autorul a inserat în volum și psalmi laici. Ex. “Psalm”; Psalmii neîncăperii”; “Psalmul contemporanilor mei”; ș.a.
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
ridicat pentru plecare, dar Andrei i-a oprit: -Aș vrea ca toți de-aici să fiți martori la ceea ce am stabilit, iar pe domnul avocat îl rog să întocmească actul cât mai repede, că văd eu că s-a subțiat ața prea mult și poate să se rupă în orice moment. Acolo aș vrea să semneze ca martori, și poate le luați datele de acum, soții Călugăru, Jianu Oprea, Mierlan Ristea și părintele. De acord? Când ceilalți au început să coboare
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
securității romîne, generali... - Și Vlad? - El era în balcon, cu Postelnicu și Neagoe. Ăsta, Neagoe, era protocolul lui Pafnutie, tocană îi făcea pe toți, și pe Postelnicu, putea să omoare pe oricine. Am înțepenit cînd i-am văzut cum fug ață, ca nebunii, oameni de 50-55 de ani, toate hăinuțele alea frumoase... Și atunci au apărut patru guri de mitralieră în ferestrele de sub balcon. Am căzut, mi-am pierdut stațiile. Nu știu de unde, dar cred că din intrarea principală, au apărut
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
sărăcie a vocabularului. Am prieteni care au cumpărat case și apartamente în cartiere construite de la magnatul imobiliar Negoiță. O fostă colegă de meserie care dăduse avans pentru o casă în unul din cartierele lui a tras de un capăt de ață albastru care ieșea dintr-un perete. A fotografiat cum de sub tencuiala care a căzut pe jos a ieșit la iveală o bucată de salopetă zidită între cărămizi. Mi-am imaginat că așa vor arăta și lucrările făcute din bani publici
Revolta dusă niciodată la capăt în țara minciunilor sponsored () [Corola-blog/BlogPost/339122_a_340451]
-
la dispoziție câteva luni în care să scoată din dulapurile monopolizate de partide toate rufele murdare, să le pună ca pe gard, ca să le admirăm. Sunt hainele luate din banii noștri, la suprapreț. Jegoase, prăfuite, mâncate de molii, cusute cu ață proastă, demodate, dar cumpărate ca și cum sunt din ultima colecție de la o mare casă de modă. De altfel, această strategie pare să prindă contur tot mai evident de câteva săptămâni, prin ieșirile publice ale membrilor cabinetului Cioloș. Aflăm de la ministrul Sănătății
În lunile care i-au mai rămas ca premier, Dacian Cioloș trebuie să facă un singur lucru () [Corola-blog/BlogPost/339135_a_340464]
-
absolvit tot la Craiova, după care a urmat Institutul Politehnic, Facultatea Automatică din București, unde mai târziu s-a și stabilit. Și cum era de imaginat, studiile politehnice nu i-au putut devia atenția de la pictură, care îl trăgea ca ața, așa cum spune artistul. Astfel că a urmat studii de pictură cu artiști renumiți, cum ar fi pictorii Ion Țarălungă, Doru Rotaru, un colorist rafinat, un realizator de vitralii , mare meșter care a împodobit Cotrocenii și Palatul Tineretului și nu în
PICTORUL ION PANDURU – UN MAESTRU AL PENELULUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340833_a_342162]
-
Ne izolăm de noi făcând lumii pe plac, Sufletu'-l-nchidem să nu-l mai auzim, Mințindu-ne suav : "Așa trebuie să fac!" Existând simplu dar, uitând să mai trăim! Simple marionete-ntr-un teatru de păpuși, Dansăm așa cum păpușarul trage ața, Din bravi stăpâni suntem acum tăcuți supuși, Așteptând cuminți să se sfârșească viața... Jucăm mințindu-ne o tristă comedie, Ce se repetă iar și iar și iar... Nu avem milă, dragoste sau bucurie, Doar teama de-a ieși dintr-un
REPETENȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341110_a_342439]
-
luai un pumn de hârtii fără valoare în schimbul mai multor mii de lei, cu o dexteritate de ziceai că ești la alba-neagra, nu alta. Cristian s-a declarat mulțumit cum arăta locația, i-a plăcut și muzica, însă îl trăgea ața spre Club Traian, să vadă cum se mișcă fetițele la bară cu sânii lor goi și lăsați de atâta expunere seară de seară. Unele chiar arătau destul de apetisant, însă erau și de umplutură câteva dintre ele. Parcă le racolase patronul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
ca și cei de acum - dar nu și de perspectivă, și care, dintr-un salariu, puteam cumpăra o valiză de cărți bune (pe care le și citeam!) și chiar și o haină, modestă - ce-i drept-, dar cu miros de ață nouă, nu de naftalină, ori, punând ban pe ban, ne puteam permite o excursie pe aici, pe aproape, prin lagărul socialist. Nu sunt o nostalgică, dar chiar dacă aș fi, nu văd ce-i rău în a contabiliza cu duioșie perechile
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341502_a_342831]
-
iar, am repetat cuvintele auzite de la tata atunci când întindea ulcica cu apă vreunui drumeț străin de locuri. M-am aplecat peste marginea de lemn care purta semnele mângâierilor razelor de soare, ale ploilor și vânturilor și am văzut plasa de ață verde. Lelea Anuță, sigur, își tăiase cocoșul acela care îmi sărea în cap de câte ori încercam să intru în curtea ei și pusese carnea la păstrare în” frigiderul” străzii. Era acolo și sacoșa de plastic a Mariei Lupului, i-o fi
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
camera din față cu mobilă albastră ca cerul senin, pe recamierul căreia trona, ca o adevărată împărăteasă ce era, singura păpușă pe care mi-am dorit-o vreodată și pe care nu am avut-o, se lăfăia fălos fileul de ață făcut, cu multă dragoste într-o vară lungă și fierbinte, de mama. M-am așezat la masă și rând pe rând și-au ocupat locurile bine cunoscute, bunica care tocmai sosise de pe drumuri, fratele meu care uitase să își spele
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
lacrimă de dor și drag a luat-o la vale pe obrazul îmbujorat: - Asta am fost, sunt și voi fi mereu, chiar dacă în geamantanul meu vă rămânea doar această cutie de carton, îngălbenită și roasă pe la colțuri și legată cu ață groasă înnegrită de vremuri. Referință Bibliografică: Asta sunt eu / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 728, Anul II, 28 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
ca și cei de acum - dar nu și de perspectivă, și care, dintr-un salariu, puteam cumpăra o valiză de cărți bune (pe care le și citeam!) și chiar și o haină, modestă - ce-i drept-, dar cu miros de ață nouă, nu de naftalină, ori, punând ban pe ban, ne puteam permite o excursie pe aici, pe aproape, prin lagărul socialist. Nu sunt o nostalgică, dar chiar dacă aș fi, nu văd ce-i rău în a contabiliza cu duioșie perechile
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341501_a_342830]
-
rău că au plecat, dumneavoastră ce credeți?” În același timp, își expune părerea proprie: „Spiritul lor întreprinzător, nasul lor pentru oportunități și afaceri ar fi dăunat oare țării? Eu nu cred.” Năzbâtiile copilăriei sunt de pomină: zborul bondarilor legați cu ață, vânătoarea și luptele de păianjeni, pariurile pe nasturi de diferite valori, trocul cu nasturi.. Fiecare puști din gașcă avea câte o praștie cu gume roșii. Și toți erau neîntrecuți la aceste jocuri copilărești care aveau un farmec nespus. În anii
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
am culcat cu el în sân, numai că în timpul nopții l-am strivit în somn și l-am găsit dimineața mort. Săracul puiuț! Când mă durea vreun dinte, semn că trebuia schimbat, răbdam cu stoicism să-mi lege cineva o ață de el și odată ce începuse să se miște, nu mă lăsam până nu-i veneam de hac. Sau legam celălalt capăt al aței de clanța ușii, închideam ochii și deschideam brusc ușa. Vedeam stele verzi dar în clipa următoare și
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
Când mă durea vreun dinte, semn că trebuia schimbat, răbdam cu stoicism să-mi lege cineva o ață de el și odată ce începuse să se miște, nu mă lăsam până nu-i veneam de hac. Sau legam celălalt capăt al aței de clanța ușii, închideam ochii și deschideam brusc ușa. Vedeam stele verzi dar în clipa următoare și dintele se legăna insignifiant și neputincios în fața mea. Apoi fugeam în curte și-l aruncam peste casă zicând cu năduf: „Na cioară un
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
E ușor a scrie versuri...” A.M.G. : Când nimic nu ai a spune...” Da, știu, sunt versuri din ”Criticilor mei”. Poezia este și va fi pentru mine un joc nesfârșit, joc fără reguli. Poate vă conving prin următoarele versuri: „joc Ața cu rima încrucișată/ sar coarda la mijloc de vers alexandrin/ dansez în ritm de strofe albe/ cântând arpegiu din elegii/ dorm cu sufletul pe haiku/ visez poezii dintr-un vers.” Eu nu cred că m-am născut sub o anume
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
to find something positive and effective. Booboonga just remembered Boorthana, the great medicine mân, who lived în Thakun, or The Great Sandy Deșert, în a big dhudula (termite) nest that was emptied of the white ants by an echidna who ațe their queen. Many times, the estranged mân saved humans from sicknesses and troubles. After three days and three nights of riding on a giant kananganthan (emu), Booboonga reached the ends of the deșert. From a dry wadi, a wood trunk
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
nu contează că 3 vine după unu. familia omului pornește de la trei înflorirea. privesc cifrele anului îmbătrânit și scutecul celui nenăscut. pregătirile încep trist. crește intensitatea lor până la hohot. la mine e de plâns. râd numai când între degete, cu ața prinsă de ureche, primul glob atinge creanga bradului nou. se termină râsul într-o colindă apoi, aprind iar și iar, lumânări. ard. scântei se ridică în palmele mele. două cruci de lemn, ascunse sub piatra de hotar dintre sânul plin
SĂRUTUL POLILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342471_a_343800]
-
Ioan, care-l aștepta. Era mic de statură, cu capul descoperit, cu părul cărunt și era îmbrăcat cu o haină lungă de lână, desculț și încins cu o frânghie de cânepă. Nu avea nici toiag, nici traistă, ci numai o ață de metanii făcută de el. Văzând pe duhovnic, l-a binecuvântat cu amândouă mâinile și i-a zis cu glas profetic: „Părinte Teodul, te duci la Sihăstria, la Părintele Cleopa ? De multe ori mă duc și eu la Mănăstirea Sihăstria
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]