1,177 matches
-
avea decât să se ducă s-o viziteze pe maică-sa. Să râdă, să cânte, să danseze pe plajă. Nu exista nici un loc potrivit pentru ea în planurile lui cu Levy Shorts. Paisprezece Ignatius petrecu ziua la el în cameră, ațipind din când în când și atacându-și mănușa de cauciuc în momentele dese în care era treaz și îngrijorat. Telefonul din hol sunase toată după-amiaza, sporindu-i de fiecare dată enervarea și îngrijorarea. Se repezea asupra mănușii, brutalizând-o, împungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urmărit...” Cu această imagine în minte, am mâncat și apoi am băut o ulcică cu vin rece, care a venit ca un balsam să-mi mângâie inima și să-mi înaripeze închipuirea... M-am întins pe crivat, cu gând să ațipesc măcar pentru câteva clipe. Nu a fost chip... În cele din urmă, m-am ridicat. În acel moment, am prins din zbor ritmul toiagului bătrânului pe alee. --Ei, cum ți-au priit masa și somnul? --Bine, părinte - am mințit eu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a întins pe iarbă. --Să ne hodinim, că, vorba ceea: cade omul din copac și tot mai stă un pic. D-apoi noi, care am muncit? I-am urmat îndemnul și m-am întins pe rogojina așezată de el. Am ațipit chiar. Când m-am trezit, bătrânul nu mai era lângă mine. “Unde o fi?” - m-am întrebat, privind curios în jur. Uruitul râșniții mi-a dat de veste unde se află. M-am dus repede să-l ajut. S-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tot mai vie - „distruge orice orînduire, Întrucît legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într-un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într-o bestie Însetată de sînge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sînge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care o așteptase cu plăcere, s-a dovedit a fi o materie plictisitoare - plină de reacții musculare și de sintagme din biologie, și mai puțin un studiu al personalității și al influențelor interumane. Cursul se ținea la amiază și Amory ațipea În mod regulat. Descoperind că putea răspunde la aproape orice Întrebare cu „obiectiv și subiectiv, domnule profesor“, folosea această Împerechere de cuvinte În orice Împrejurare, iar ea deveni o glumă a grupei, fiindcă atunci când i se adresa direct o Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mă Întorc și am intrat În pădure. N-am urmat neabătut poteca prin pădure, ba chiar am intrat printre copaci până n-am mai simțit nici urmă de teamă, iar Într-o noapte m-am așezat pe iarbă și am ațipit. Am știut atunci că am terminat-o cu frica de Întuneric. — Dumnezeule mare! a inspirat Amory. Eu, unul, n-aș fi rezistat. Aș fi parcurs jumătate din drum, dar la prima trecere a unui automobil, care-ar fi Înăsprit bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
știind că doctorul putea avea nevoie de patru ore sau chiar mai mult pentru examinarea cadavrelor. Somnul nu voia să-i vină. Se anunța o zi toridă: mașina începea să fiarbă, iar tapițeria mașinii deveni lipicioasă. Danny era gata să ațipească. Apoi își aminti de minciunile lui, de ceea ce putea și ce nu putea să-i spună cuiva. Reușise să mintă cu nerușinare în fața polițiștilor în uniformă, apoi o dăduse cotită, spunând că fusese într-o gogoșerie la șase dimineața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
da totul în vileag ca să scape? Sau rivalitatea dintre LASD și LAPD va reduce întreaga încurcătură la ceva ce-l va afecta numai pe el? Căldura reflectată de parbriz și numeroasele scurtcircuite iscate în creierul lui Danny îl făcură să ațipească. Crampele și strălucirea soarelui îl făcură să se trezească - transpirat și cu mâncărimi pe piele. Piciorul lui atinse claxonul și un somn negru, fără vise, se transformă într-un torent de zgomote ce se izbeau de toți cei patru pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
proces și de demascarea lui Niles drept cărăuș al lui Dragna. Danny nu l-a dezamăgit - dar din alte motive și nu cu pistolul. Țap ispășitor. Care, într-un fel, avusese ultimul cuvânt. Meeks nu putea dormi. Când reușea să ațipească vreo trei-patru ore, visa tot felul de porcării pe care le făcuse: fete de la țară siluite în patul lui Howard, heroină confiscată și vândută lui Mickey, cu mălaiul vârât în buzunarul lui, iar mizeria aia găsindu-și calea spre brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
75, a) ; sau „Abia au intrat în el [în codrul Babei-Iaga] și un somn fără leac a început să-i toropească” (23, p. 274). Important de observat este faptul că adormirea eroului este simultană practic cu apariția balaurului/demonului : „Abia ațipise flăcăul, când iată, se ivi balaurul” (75, c). Nu este vorba de o coincidență, ci de o cauzalitate : eroul adoarme pentru că apare balaurul/demonul sau pentru că pătrunde pe tărâmul acestuia. Așa cum am văzut deja, nu numai eroii sunt contaminați de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca pentru sine legănându-și copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in. Într-o primăvară, după ce s-au topit zăpezile, broaștele s-au luat la întrecere până în vârful muntelui. Gonshirō ațipi, dar cu toate acestea samuraiul spuse mai departe: — A fost o dată ca nici o dată. O broască dintr-un anume loc se hotărî să se ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am ajuns acasă, eram toropit și moleșit de-a binelea. Ca să-mi revin, m-am Întins câteva minute, numai că am adormit și, trezit la 23, mi-am dat iarăși noaptea peste cap, mai mergând la calculator, mai Încercând să ațipesc, dar fără nici-o șansă ca somnul să revină. La 3,40 m-am instalat definitiv În fața monitorului și până la 9 am tot Încercat variante de format pentru volumul Scriitori băcăuani, Întrucât am constatat, comparând alte ediții apărute În ceea ce unii
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
somn, deoarece am început să râdem în hohote ca proștii, la te miri ce comentariu ironic pe care-l făcea unul sau altul, cu privire la vocea călugărilor sau la rezistența fizică a lui Dragoș Bucescu, si cand era gata, gata să ațipim, se găsea altul săși spună impresiile, urmate de alte hohote de râs. A doua zi dimineața, cu o seriozitate greu impusă, ne-am luat rămas bun de la călugări, le-am mulțumit pentru buna primire și am pornit spre casă, iarăși
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
a rasismului eliminatoriu - împotriva africanilor, a amerindienilor sau a evreilor. Conflictul din Orientul Mijlociu amenință tot mai mult să devină o acoperire pentru un antisemitism fățiș. Atenție, iată vechiul model: cine acuză acum Israelul de fascism, face ca resentimentele împotriva evreilor, ațipite în mod latent între 1945 și 1989 și ieșite la iveală cu învigorare odată cu globalizarea, să devină prizabile la nivel social. Încă ceva: antisemitismul eliminatoriu nu este o specialitate germană. În timpul celui dețal doilea război mondial au existat doar două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
de râgâit mirosind acru a tutun și arak, Întoarse palmele, care erau bătătorite ca ale unui zugrav, și le așeză pe genunchi, simple și goale. Doar inelul de pe deget licări o clipă, apoi strălucirea lui se stinse. Mesteca ceva? Zâmbea? Ațipise? Fima renunță la Întrebare. Scuzându-se, se Întoarse la ale lui. Nu În grabă, nu cu pași mari și totuși ca un om care fuge de ceva și știe că fuga e inutilă. Urmări prin geam soarele ce Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prea interesată de ortopedie. Dar tăcerea nu ne era niciodată grea. Puteam să stăm o seară Întreagă și să citim. Ascultam muzică Împreună. Ne uitam la televizor. Uneori chiar beam un păhărel Înainte de-a ne băga În pat. Alteori ațipeam și mă trezeam după o oră, pentru că el nu putea să doarmă și ciocănea fără să-și dea seama În noptiera de lângă capetele noastre. Îl rugam să Înceteze, se scuza și se oprea, iar eu mă culcam la loc, adormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Să ne Întoarcem Înapoi În Grecia, Yael. Acolo vom găsi iubire. Și compasiune. Când Își privi ceasul și văzu că era unsprezece și jumătate, Nina Îl sărută ușor pe frunte și Îi spuse cu afecțiune: —Scoală, copile. Trezește-te. Ai ațipit. Se Îmbrăcă cu mișcări bruște, Își puse ochelarii cu lentile groase, Își aprinse o nouă țigară și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l puternic. Înainte să plece, Îmbină cele două părți ale radioului care se dezmembrase când Fima Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Politica. Asta cu condiția ca telefonul să-și fi revenit Între timp. Exact la intrarea În clădire, Într-o mașină albă, cu geamurile Închise, Fima observă un bărbat masiv, cu brațele Întinse peste volan și capul culcat pe ele, de parcă ațipise. Infarct? Crimă? Un atac terorist? Sinucidere? Adunându-și tot curajul, Fima bătu ușor În parbriz. Uri Gefen se ridică dintr-odată, coborî geamul și spuse: —Ai venit. În sfârșit. Uluit, Fima vru să-i dea o replică amuzantă, dar Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cele două exista o tensiune și probabil chiar o contradicție totală. Iar aceasta nu putea fi rezolvată nici măcar de Yoezer și de fericiții lui prieteni, care vor trăi aici În locul nostru peste o sută de ani. La ora cinci dimineața ațipi Îmbrăcat și dormi până la unsprezece. Nu se trezi singur: prietenii veniseră din nou să stea cu el, ca să-i aline durerea. Femeile aduseseră oale pline cu mâncare și atât ele, cât și bărbații se străduiră din toate puterile să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
visuri pe care le avusesem în tabăra DP. Dar îmi place să fiu pregătit pentru orice situație. Am pus plicul la loc în seif, am răsucit încuietoarea și m-am întors în dormitor la fel de ușor cum ieșisem. Eram gata să ațipesc când am simțit-o pe Madeleine lipindu-se de spatele meu. Brațul i se strecură pe sub mine și mâna i se odihnea acum pe pieptul meu, bebelușul era lipit de spatele meu. Totul e la locul lui? Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Acum apăreau toți deodată! Se auzi din față și glasul bunei Lina, dar silueta proiectată pe umbra perdelelor, după plecarea babei, nu fusese a ei. Buna Lina rezemată într-un baston se căina din prag. O durea mereu piciorul și ațipise puțin. Dar necazul cela de babă, ce păzea! Baba ieșise și ea în ușa din dos cu un cap holbat. Bine zicea Lina că nu mai era în firea ei. Lina pofti pe Mini în odaia de culcare. Când intrară
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cândva un răspuns. Dând pagină după pagină și citind reflecții de genul acesta, simțim de la un moment dat că bărbia ne cade în piept și că trebuie să o sprijinim cu degetul mare, în stilul autorului. Când suntem gata-gata să ațipim, o confesiune neașteptată ne trezește brusc, ireversibil, și ni se fixează în minte pentru toată viața: „Am visat cândva că în loc de penis îmi crescuse un cap de gâscan care se tot agita, pentru a mă prinde cu ciocul de nas
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de Cristeian Petre Argeș (Eminescu, București, 2001). Iată câteva exemple: „Un lup a înghițit o stâncă / și burta i-a pocnit ca o tobă.“ „Chiar și creierul / care strigă tăcând / e făcut / din nichel.“ „Transpirată via / pe-o tâmplă a ațipit.“ „De ieri, / mi atârnă pământul pe gură.“ „Flutură genele noastre, / ne curăță nopțile /... / cu piersici de stele.“ „Îmi iubesc inima, / o singură dată / de-aș putea-o ține în palmă /... / i-aș cădea în genunchi.“ „Fiecare om sărută zilnic o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unele pasaje sunt obscure („multiplicarea poate fi luată drept prelungire și invers, iar contradicția tinde spre rezolvare, fără s-o atingă vreodată, într un proces necontenit și ambiguu prin proteicul său“ ș.a.m.d.), dându-ne posibilitatea să mai și ațipim din când în când în timpul lecturii. Botul nu rumega! Un poet poate spune multe, dar nu orice. Libertatea oferită de poezie trebuie justificată prin rezultate în planul expresivității. Altfel, rămâne o simplă dezordine, o folosire hazardată a mijloacelor lingvistice. Este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Era o greșeală. Oare mai putea să dea Înapoi, să se roage să scape? Nu, probabil că nu. Shula angajase studenți de la universitate să-i citească, pentru a-i cruța ochii. Încercase și ea, dar vocea ei Îl făcea să ațipească. Jumătate de oră de lectură făcută de ea, și sângele Îi părăsea creierul. Ea Îi spusese Angelei că tatăl său Încearcă să o separe de sfera activităților lui de ordin mai Înalt. Ca și cum trebuiau protejate de Însăși persoana ce credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]