3,386 matches
-
societății și cu moralitate degradată. Referindu-se la singurătate, Göethe o aprecia ca pe nimic mai periculos iar Th. Gautier o caracteriza ca fiind cea mai rea tovarășă atunci când cauți ușurare și uitare. Soluția? Credem că cea mai bună este abandonarea solitudinii chiar cu asumarea riscului de a nu întâlni tovarășul de viață ideal, pentru că așa ceva nu există. Pornind de la premisa că viața în doi, cu bunele și relele ei, este de preferat singurătății, persoanele aflate în această situație trebuie să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
femei. Ce se va întâmpla dacă nu mă va găsi pe gustul său? Îmi va ordona să plec? Mă va părăsi? Eunucul-șef Shim mi-a spus limpede că odată ce voi fi considerată necorespunzătoare, voi purta în întregime răspunderea pentru abandonarea mea. Se spune că în ultimul timp firea Majestății Sale a căzut pradă capriciilor. An-te-hai a auzit de la un alt eunuc că într-o seară împăratul a chemat șase concubine, una după alta, și tuturor le-a găsit cusur. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Barbarii trădători doresc să sacrifice credința noastră în umanitate. Ei au avansat spre Tungchow. Fără rușine, și-au anunțat intenția de a mă convinge să-i primesc în audiență. Au amenințat că orice altă abținere din partea noastră va fi o abandonare a îndatoririlor față de Imperiu. Deși sănătatea mea este într-o stare gravă, nu mă văd făcând nimic altceva decât să lupt până la ultima suflare. Mi-am dat seama că nu mai putem obține pacea și armonia fără folosirea forței. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ascultat de admonestările Seniorului Toshimitsu, nici nu a refuzat să poate o luptă decisivă la Yamazaki, pe teren dezavantajos, cu o armată mică, fiindcă se baza pe acea Mare Cale. În lumina acestui lucru, retragerea de la Yamazaki devenea totuna cu abandonarea orașului Kyoto. Când îmi dau seama ce era în inima lui, nu-mi pot stăpâni plânsul. — Nu, chiar dacă a fost învins, n-a abandonat niciodată Calea și, fără îndoială, a murit cu această ambiție îndelung nutrită. I-a arătat cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că nu-l putea lăsa pur și simplu pradă morții. Prin urmare, ori de câte ori primea scrisori de la Hideyoshi, Shonyu stătea în cumpănă. Când discuta problema cu vasalii săi, asculta sfaturile a două tabere, una punând accentul pe importanța justiției și recomandând abandonarea datoriei morale, iar cealaltă argumentând că acum era momentul când se puteau dobândi avantaje importante pentru prosperitatea clanului. Ce avea să facă? Pe măsură ce dilema îl măcina tot mai mult, fiul său cel mare fu expediat, pe neașteptate, acasă de la Nagashima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suntem în comunism, ca să se înființeze grupe de Pregătire a Tineretului Pentru Apărarea Patriei (PTAP), ci potrivit indicațiilor prețioase ale noului cârmaci, pentru cetățenii acestei găurite corăbii, numite încă România, se va opta de data aceasta, pentru Pregătirea Tineretului Pentru Abandonarea Patriei. Nu-i așa, că marinarul acesta de uscat e tare? A stabilit că este necesară părăsirea corăbiei, care poate să fie lăsată doar pe mâna căpitanului, adică a domniei sale. A hotărât ca să pună la Educație, un personaj care are
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ivit și cea mică nu a ezitat. La vremea aceea ni s-a părut o catastrofă, dar, dacă fata noastră n-ar fi făcut ce a făcut, băiatul nostru n-ar fi picat în brațele grijulii ale Doamnei Soarta, iar abandonarea sau neabandonarea autostrăzii ar fi rămas un aspect lipsit de importanță. Nici acum nu înțeleg prea bine cum a făcut-o. Au fost elemente care au lucrat în favoarea ei, însă, chiar și punând la socoteală aceste câteva semne izolate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-ar zice, dar sunt un om În vârstă”. „Nu păreți”, zice Belbo. „Și totuși, am făcut patru războaie”. „Pesemne că ați Început cu Garibaldi”. „Nu. Locotenent, voluntar, În Etiopia. Căpitan, voluntar, În Spania. Maior, din nou În Africa, până la abandonarea celei de-a patra coaste. Medalie de argint. În ’43... să zicem că am ales să fiu de partea celor Învinși și am pierdut tot, afară de onoare. Am avut curajul să o iau din nou de la capăt. Legiunea străină. Câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unor întâmplări private ale existenței noastre, ci din însăși existența noastră, constituind o situație pe care nici o structură conceptuală nu va reuși să o asume și să o rezolve în interiorul ei. Prin urmare, mirarea filosofului de azi nu este o abandonare acritică, ci o oprire reflexivă în fața limitelor intrinseci răspunsului epistemologic dat acestei lumi; este mirare și totodată spirit critic la puterea a doua. Acesta este celălalt nivel, ce urmează imediat celui dintâi, și de care este strâns legat, asupra căruia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
speculativă. Atunci când mai apoi, această excelență a gândirii nu este doar more geometrico, ci și geometria este străbătută de o dialectică riguroasă, ea devine more historico. Așa cum se știe, idealismul transcendental a însemnat viziunea istoristă a gândirii ca gândire absolută. Abandonarea în plasa dialecticii sale, nu ne pune doar la adăpostul alogicii condiției umane, ci și la adăpost de orice impreviziune publică. Pasiunea individuală și colectivă dispare în conștientizarea raționalității acelui absolut care este istoria ca gândire. Mirarea originară este soluționată
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
romantică a sentimentului. Am încercat să scoatem în evidență continuitatea substanțială, și totodată diferența, destul de relevantă, dintre cele două forme clasice de înțelegere a activității teoretice, cu scopul de a ne da seama cât mai bine de situația generată de abandonarea unor astfel de conținuturi de către speculația contemporană. Ambele teorii clasice reprezintă un răspuns dat mirării originare, un cadru teoretic al acesteia. În gândirea clasică greacă răspunsul la întrebarea care izvorăște din mirare este un răspuns doar parțial conștient și, cu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
singulară în raport cu cercetarea noastră. Însăși posibilitatea de a ne putea raporta la întrebarea fundamentală, într-o situație de experiență religioasă sau printr-o teoretizare de tip ideologic, are o greutate însemnată. Tensiunea dintre aceste trei elemente: întrebarea fundamentală, construcția ideologică, abandonarea în experiența religioasă, ne oferă o fisură în contextul conștiinței umane, în scenariul activității noastre reflexive, ce nu constituie doar o pagină interesantă de antropologie culturală, ci face să se ivească noi probleme speculative. Faptul că formele clasice ale reflecției
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în jurul ideii de funcționare. Universul vitalist și emotiv ce colorează experiența hippy duce și la practicarea unei ample liturgii de ritualuri primitive, de pelerinaje și de celebrări fantasmagorice menite să genereze o experiență exaltantă în care judecata se dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce rupe ritmul obișnuit și armonia tradițională și care, prin intermediul experienței estetice, repetă mesajul rupturii înseamnă de fapt căutarea a ceva alogic și uneori chiar o formă de transcendere irațională. Toate acestea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ale acelei «descoperiri existențiale a socialității» despre care s-a vorbit în paginile precedente. Prin folosirea termenului de nostalgie s-a voit să se sublinieze un disconfort și totodată o urmă de regret; o condiție emotivă ce are ceva din abandonare. În lupta pentru sens, ce implică exigențele de sens implicite în multe forme de viață contemporană, există și un moment în care lupta și revolta se pierd în abandonare, într-un sentiment, de multe ori abia simțit, alteori stringent, de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o urmă de regret; o condiție emotivă ce are ceva din abandonare. În lupta pentru sens, ce implică exigențele de sens implicite în multe forme de viață contemporană, există și un moment în care lupta și revolta se pierd în abandonare, într-un sentiment, de multe ori abia simțit, alteori stringent, de nostalgie. Nostalgie de ce anume? Obiectul acestei nostalgii are de multe ori un chip nedefinit, dar în urma unei reflecții mai profunde și calme dobândește trăsăturile a ceea ce dă valoare vieții
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a sacrului. «Noua graniță» este o experiență folosită nu doar pentru a indica conținuturi și mijloace noi pentru a ajunge la sens, ci și un nou spirit ce caracterizează acest angajament. În cazul nostru, acest spirit nou se configurează ca abandonare a certitudinilor metodologice pure furnizate de cunoașterea științifică pentru aventura sau «frumosul risc» al interpretării. O atitudine, deloc secundară, a ariei culturale a scientismului și a contextului psihologic ce-l însoțește, este și închiderea în certitudini metodologice. În felul acesta
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
instrumentalizării. Cine se dedică meditației, și mai ales elaborării abstracte, este predispus să fie folosit foarte ușor la realizarea unor proiecte străine de voința sa. Categoriile judecății sale sunt flexibile, iar atitudinea tipică cercetării pure este însoțită de o anumită abandonare ingenuă, o încredere scontată. Filosoful, și în general omul de cultură, idealizează în general persoanele și instituțiile cu care intră în contact și de la care primește o oarecare recunoaștere și o anumită protecție. Viața teoretică, spuneam mai sus, ne face
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de analiza unei întâlniri, în care se concentrează drama identității în care are loc dezbaterea noastră și în care ia formă speranța creștină. E o analiză dar și o interpretare, o ipoteză, dacă o considerăm din perspectiva conștientizării filosofice și abandonare încrezătoare, dacă o privim în lumina credinței religioase. Aceasta este posibilă datorită faptului că rațiunea umană este rațiune deschisă; nu domeniu teoretic exhaustiv, ci activitate hermeneutică. Credință și căutare: o confruntare a structurilor Discursul pe care intenționăm să-l ducem
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
schimb, cine are credință nu se teme de epoche, de punerea între paranteze a exprimării ei exterioare (nu se teme cel puțin pentru sine, chiar dacă poate să se preocupe pentru alții, mai slabi sau mai puțin formați). Transparența și sinceritatea abandonării mărturiei misterioase a omului de credință nu pretinde și nu are nevoie de un confort liniștitor care să-i vină din partea unei recunoașteri obiective. Această considerație, ce ține de spiritualitatea creștină în general, o putem aplica și atitudinii interioare a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de câine mângâiat, și regretai că nu pot vedea ochii Maitreyiei, să ghicesc în ei voluptatea pe care o trăda pulpa în apropierea cărnii băiatului. Mă gândii atunci că râsul Maitreyiei ― pe care îl provoca acel clovon urât ― trăda aceeași abandonare, aceeași posesiune. M-am întrebat, mai târziu, dacă nu există și altfel de posesiuni decât cele cunoscute, mai rafinate și mai inefabile, obținute pe furiș, cu o atingere sau cu o glumă, când femeia se predă total căldurii sau spiritului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
râdă până la lacrimi, pe Khokha și pe Mantu, mai ales pe acesta din urmă, care, fiindu-i unchi, își putea îngădui să-i strângă brațul, vorbindu-i, sau o putea bate pe umăr și scutura de păr. Gesturile acestea de abandonare inocentă mă chinuiau mai mult decât orice rival. Mi se părea că Maitreyi e neștiutoare de violul săvârșit pe furiș asupra-i de către o carne sau un spirit strein. Și, ca să spun totul, mă făceau să sufăr îndeosebi posesiunile spirituale
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și să-mi apropii piciorul de piciorul ei. Emoția celei dintâi atingeri n-am s-o uit niciodată. M-a răzbunat pentru toate geloziile pe care le îndurasem până atunci. Am știut că Maitreyi mi se dă toată în acea abandonare a gleznei și pulpei, așa cum nu se mai dăduse vreodată. Scena de pe terasă o uitasem. Nimeni n-ar putea minți atât de dumnezeiește, ca să pot fi păcălit de atingerea aceasta, îmi spuneam. Mi-am ridicat fără voie piciorul sus pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brațul), și, când o sărutai de astă dată pe gură, înțelesei că nu mai era o sărutare de viol, căci buzele ei se deschideau ca să mă soarbă, dinții ei încercau să mă străbată, încleștarea nu mai era nici împotrivire, nici abandonare, ci coincidență cu dorul meu, cu sângele meu. Am înțeles atunci că orice s-îr fi întîmplat mai înainte în emoțiile și în gândirea Maitreyiei, oricine le-ar fi răscolit mai înainte de mine, urmele acelea s-au șters, arse de ziua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
părul. ― Nu e păcat? I-am răspuns, ca de obicei, cu o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un conținut și am continuat să mă pierd în descoperirea treptată a trupului ei. Când o priveam, la răstimpuri, uimit eu însumi de abandonarea atât de complectă, o zăream cum stă cu capul pe jeț, ochii închiși, tremurând, lacrimile alunecîndu-i pe obraji, lipindu-i șuvițele de păr la colțul buzelor și pe bărbie. ― Când vom fi uniți, o consolam eu, ne vom iubi fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o etică, iar fetele lor sunt sfinte, nu târfe ca ale noastre. Să mă căsătoresc cu o albă? îl întrebai eu, încercînd să fiu sarcastic, cu o fată care n-a cunoscut niciodată virginitatea și nu va cunoaște niciodată desăvârșita abandonare? E o lume moartă lumea noastră, continentele noastre albe. Nu mai găsesc nimic acolo. Dacă aș fi primit, cum mă rog lui Dumnezeu să fiu, într-o familie indiană, aș găsi puteri să-mi refac viața aceasta clădită pe nimicuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]