1,893 matches
-
ce funcționează înăuntrul fabricii tinde apoi să se răspândească și în afara acesteia: este limpede că aceia care produc vor să aibă cu aceia care consumă un raport de afaceri absolut clar. Există un singur caz de expresivitate - dar de expresivitate aberantă - în limbajul pur comunicativ al industriei: este cazul sloganurilor publicitare. Într-adevăr, ele trebuie să fie expresive, ca să impresioneze și să convingă. Dar expresivitatea lor este monstruoasă, pentru că devine imediat stereotipă și se fixează într-o rigiditate opusă expresivității - aceasta
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o trăiau o anumită fericire „reală”. Astăzi, fericirea aceasta - odată cu Dezvoltarea - s-a pierdut. Ceea ce înseamnă că Dezvoltarea nu este sub nici o formă revoluționară, nici măcar atunci când e reformatoare. Ea nu dă decât neliniște. Există adulți de vârsta mea atât de aberanți încât să creadă că e mai bună seriozitatea (aproape tragică) cu care astăzi brutarul își duce pachetul învelit în plastic, cu părul lung și mustață, decât veselia „prostească” de altădată. Ei cred că a prefera seriozitatea în locul râsului este un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
atitudini suficient de excentrice”. Să ne limităm la analiza acestei fraze retrograde, care conține întreg „spiritul” (în sens de „cultură”) articolului sub semnătură bisericească. Ceea ce se observă de la început este o idee care unei persoane normale i se pare imediat aberantă, și anume aceea că cineva, dacă vrea să scrie ceva, trebuie să posede „autoritate”. Sincer, eu nu înțeleg cum poate să-i treacă prin minte cuiva așa ceva. Eu am crezut întotdeauna, ca orice om normal, că în spatele celui care scrie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cuiva așa ceva. Eu am crezut întotdeauna, ca orice om normal, că în spatele celui care scrie trebuie să existe necesitatea de a scrie, libertate, autenticitate, risc. Ideea că trebuie să existe ceva social și oficial care să „fixeze” autoritatea cuiva e aberantă și se datorează în mod clar deformării aceluia care nu mai este în stare să conceapă adevărul în afara autorității. Eu nu am în spate nici o autoritate, dacă nu pe aceea care provine, în mod paradoxal, tocmai din faptul că nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
diferitelor culturi regionale au fost distruse de omologarea violentă a industrializării, fapt ce a avut drept consecință formarea acelor mase enorme care nu mai erau vechi (țărănești, meșteșugărești), dar nu deveniseră încă moderne (burgheze) și care au constituit corpul sălbatic, aberant, imponderabil al trupelor naziste. În Italia se întâmplă ceva asemănător, cu o și mai mare violență, deoarece industrializarea anilor ’70 constituie o „mutație” decisivă comparativ chiar cu cea germană de acum cincizeci de ani. După cum știm cu toții, nu ne mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
te gândești că istoria omenirii e de-acum istoria industrializării totale și a bunăstării, adică „o altă istorie”, în care nu mai au sens nici felul de a fi al poporului, nici rațiunea marxismului. Poate punctul culminant al acestei istorii aberante îl atinseserăm deja, deși n-am îndrăznit s-o sperăm, iar acum începe parabola descendentă. Oamenii vor trebui, poate, să-și experimenteze din nou trecutul, după ce l-au depășit superficial și l-au uitat într-un fel de febră, de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Rezultatul ultim al tuturor demersurilor se concretizează în dezideratul: „...un adevărat reprezentant va fi gata să-și dea viața, dacă este necesar...”. S-au consemnat cazuri când adepții unor secte refuză apelul la medicină asumându-și triumfalist moartea, ori situațiile aberante în care membrii unor fracțiuni religioase au preferat să moară (arși) decât să permită accesul autorităților sau, mai mult, au recurs la obligativitatea sinuciderii, cum a fost cazul celebru de la Johnestown, când zeci de oameni, adulți și copii, au murit
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a conferit emigrației române din anii ’45-1989 o particularitate proprie exilului din fostele țări comuniste. În plus, emigrația română a fost grevată În toți acești ani de unele particularități care o individualizează, Întrucît regimul dictatorial din București a cunoscut forme aberante de manifestare, nemaiîntîlnite În Europa. Fără a-și dramatiza „cazul”, Alexandru Nemoianu trece destul de repede peste momentul „plecării”, adică al „Înstrăinării”, pentru a insista asupra experienței de imigrant, care durează, de regulă, pînă În momentul obținerii cetățeniei americane. Confruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Revolta sângelui (1992) o situează în câmpul stilistic al postmodernismului. Autoarea renunță la accentele romantice anterioare în favoarea autoironiei și a distanțării de civilizația ce alienează. Deși mai crede că „fiecare literă are sunet și culoare”, poeta se descoperă ca entitate aberantă în noua ei lume. Restructurarea interioară propune și alte echivalențe ironice, eul liric simțindu-se „în renovare”, ca o clădire împresurată de schele „de zidărie”. Erotica sună și ea mai puțin extatic în Intermezzo, metaforele sugerează stingeri printre „frunzele remușcării
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă și un aberant spirit de inițiativă plusul de gogomănie, mărunții birocrați (Boiangiu, din Trăsura la scară, Berzea, din Aprilie, dimineața), figurând impostura agresivă, sunt rostiți de un limbaj de lemn, care se vede că încă nu și-a trăit traiul. FLORIN FAIFER SCRIERI
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
toți cetățenii sunt numere“12. Cum puterea era preluată de o minoritate 13, problema legitimării ei devine de vitală importanță și se corelează într-o manieră interesantă cu alimentarea a ceea ce s-a numit cultul personalității ce va lua proporții aberante, în timp. Legitimarea puterii nu putea avea drept axă decât ideea că a fost luată prin voința masei, în numele și pentru interesele ei. Cu acest capital inițial se putea acționa, în continuare, pentru a crea „o lume mai bună...“. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
drept element esențial scindarea majorității, atomizarea societății“ (subl. ns.); devenea astfel societatea pregătită pentru a recepta propaganda desfășurată sistematic. Un singur element mai poate fi adăugat imaginii propagandei care legitimează puterea: cultul personalității. Regimul sovietic l-a cunoscut în dimensiuni aberante. Regimul totalitar - cel sovietic în speță - tinde să se articuleze sub influența liderilor carismatici. Lenin și urmașii lui au dispus de carismă, iar propaganda a contribuit la amplificarea ei. S-a făcut observația că liderul carismatic este „întruchiparea modernă a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mișcarea Înspăimântatei lor gândiri. Singurul centru (cerebral?) Încă neanihilat - scrie Florența Albu - suferind, dimpotrivă, un fel de elefantiazis, este acela al râsului, hazului, hilarității; și, abia acest „haz de necaz” mai păstrează, În germene, cauza acestui râs, rest uman oricum aberant, pentru că ar trebui să provoace revolta, nu râsul 6. Nu altceva crede I.D. Sârbu atunci când notează: „Trăim În plină comedie, comedia asta e tot ce poate fi mai trist și mai tragic În lume”7 (s.a.) sau, câțiva ani mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Și mai este aici un lucru, absolut tulburător. Urmăriți cariera atipică, absolut spectaculoasă, de după ’89 a unor oameni și veți ajunge la concluzia că există o singură explicație pentru ea: sprijinul ocult al Securității. Secretomania este reflexul profesional cel mai aberant care funcționează În societatea românească. Nu trăim Într-o societate de la care să te aștepți să-ți recunoască valoarea exclusiv pe criteriile obiective ale adevărului. Nu trăim Într-o stilistică socială meritocratică. La noi se Întâmplă foarte rar să ajungi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
am dorit ca ele să devină obligatorii, ci mă interesează să rămână opționale, ca să vină cine dorește; nu ai de ce să forțezi pe cine nu dorește, nu are rost să-i formatezi o memorie cu de-a sila, ar fi aberant. E bine ca stimulul inițial să depindă de propria voință a studentului, cea care optează și selectează ca el să participe și să se implice În astfel de cursuri. Există apoi, nu În ultimul rând, o coloratură psihologică a acestei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fost „propriu-zis” membru al cercului literar „Orientul”, condus de Gr. H. Grandea. Dacă aceste opinii privind biografia poetului comportă discuții, aceea că Titu Maiorescu l-a internat pe „incomodul și periculosul” Eminescu ca să dea satisfacție liberalilor este de-a dreptul aberantă. O singură dată se ocupă F. mai aplicat de opera poetului, în volumul Asupra cuvântului „noroc” (1998), în care, după ce examinează cuvântul în creația populară și în opera unor scriitori, cercetează sensurile și nuanțele termenului în creații eminesciene precum Viața
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
Demetrius, Leca Morariu, iar teatru, George Mihail Zamfirescu (Primăvara ce s-a dus). Cronicile literare și studiile completează sumarul: G. Bogdan-Duică (O surprindere în poezia română. Tudor Arghezi, în care autorul respinge categoric spiritul modernist al poemelor argheziene, considerându-le aberante), I.E. Torouțiu (Heinrich Heine și heinismul în literatura românească). În ultimul număr se publică bibliografia operei lui N. Iorga pe anul 1928, alcătuită de Barbu B. Theodorescu; de altfel, tot numărul este dedicat istoricului. Aspectul grafic al revistei este îngrijit
FLOAREA SOARELUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
ani ai terorii comuniste, când au avut loc evenimente devastatoare: deposedarea oamenilor de proprietatea lor, deschiaburirea, abolirea libertăților democratice, rusificarea țării, escalada cultului tiranului de la Răsărit, dar și a tiranilor autohtoni, Canalul, cenzura, falsificarea istoriei, falsificarea prin trunchiere și comentarii aberante a literaturii clasice, isteria propagandei comuniste, lichidarea intelectualilor incomozi. Toate acestea sunt consemnate în jurnal, „un document deosebit de important” (Monica Lovinescu), pentru a lăsa o mărturie care să „constituie cândva pentru cineva un ajutor pentru explicarea condițiilor tragice în care
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
sau chiar copii, dornici să ajungă în paradisul mitic al islamului prin sinucidere în scopuri teroriste. Tot un asemenea dezechilibru explică și lipsa de înțelegere adecvată a „moștenirii comuniste” și o bună parte dintre comportamentele politico-sociale care s-au dovedit aberante și păguboase pe toată perioada postcomunismului românesc. Ceea ce a lipsit în echilibrul necesar dintre teorie și ideologia mitică cotidiană cu privire la comunism a fost teoria. Atât în etapa pregătirii revoluției, cât și în perioada imediat următoare acesteia, în România s-a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și starea de idealitate (instaurată printr-o veritabilă preceptistică a armoniei, pusă în mișcare de faptele Cantacuzinilor care au, toate, atributele solare ale unor apoteotice triumfuri ale binelui), dar și dezordinea (instituită de obicei de abaterile de la precept, de actele aberante produse de adversarii acelorași Cantacuzini, acte ce stârnesc antipatia - un fel de factor omogenizator al întregii cronici - și atrag sancțiunea). În acest fel, narațiunile devin istorisiri morale pe un traseu care duce de la culpă la o pedeapsă adesea anticipată: „Și
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
istorică, opusă celei raționaliste, a cărturarilor ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
total privind mișcările interne din cadrul securității, migrația secretă de ofițeri din cadrul armatei la serviciile secrete și retur (vezi cazul generalului Chelaru, un misterios product al pro-antonescianismului atât de prizat de președintele țării!) nu sunt de natură să ne liniștească. Izbucnirea aberantului conflict pe tema "Gulag sau Holocaust" - la fel de relevantă pentru lumea în care trăim ca și insolubila chestiune "oul sau găina", când, ca să continui metafora, e la mintea cocoșului că cele două tragedii ale secolului sunt, din perspectiva celor care le-
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
bucurie, cîtă eleganță și sărbătoare! Marii artiști erau împreună. După opt ani m-a întristat, mai mult ca oricînd, degradarea breslei. Minimalizînd orice sărbătoare a teatrului, ne minimalizăm singuri profesiile și nu mai trebuie să ne minuneze desconsiderarea și tratamentul aberant de care avem parte în societate. E simplu să distrugi. Cît de greu să construiești! M-a mîhnit scrisoarea lui Lucian Pintilie. Și nu faptul că a refuzat premiul pentru întreaga activitate - este dreptul domniei sale. Ci felul cum a făcut
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
a inventat lumi fără număr, dar a rămas să trăiască în carapacea să de pe acelaș umăr. • Paradoxal, creștinismul s-a nascut pe pământul sfânt al iudeilor. • Somnul e un teren pe care se duc luptele cele mai ciudate pentru lucruri aberante. • În timpuri grele, oamenii se adună sub aceleași umbrele... • Suferință nu te duce la puritate, ci la moarte. Căile Domnului sunt tare încurcate. Cred că nici El nu mai știe cum pot fi urcate. • De-a lungul vremilor, evreul a
AFORISME (12) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381306_a_382635]
-
căința asumată au împiedicat generația imediat următoare să relateze unele evenimente. O balanță ca aceasta nu se echilibrează niciodată. Și mai ales nu se echilibrează transmițând o relație ostilă din generație în generație. A încerca să o echilibrezi astfel este aberant și primejdios, este o monstruozitate. Tulla Pokriefke reprezintă un veac cu istoria lui (ca în romanul autobiografic Mein Jahrhundert, din 1999). Nepotul, "prins în ghearele" acestui veac, riscă să piardă adevăratul sens al evenimentelor, fiindcă îi lipsește o verigă în
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]