3,115 matches
-
porni la drum către sălbăticia munților. Înaintară pe o vale îngustă pe firul unui râu care se revărsa în cascade tumultoase ce tulbura liniștea munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară caii de niște pinteni de piatră, în apropierea apelor înspumate ale unei
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
rost are/ să mai scrii/ Poezie,/ dacă oceanele n-o citesc ... ?!/ Ce rost are/ să mai scrii Poezie,/ dacă îngerii nu citesc ... ?!/ Ce rost are/ să mai scrii Poezie,/ dacă brusturii nu citesc ... ?!/ Ce rost are să mai scrii Poezie,/ dacă abisurile pacifice/ nu citesc ... ?!/ Ce rost are/ să mai scrii/ Poezie,/ dacă galaxiile nu citesc ... ?!/ Și ce rost are/ să mai scrii Poezie,/ dacă Ea, Însăși, nu se mai citește ... ?!/”. Ce rost are ... dacă stelele nu citesc ... Cine este EA, dacă
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ÎMI VĂRS O LACRIMĂ PE VENE Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În infinitul temporal, secunda moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreagă și umplu spații din trecut dar clipa rece ce urmează îmi dăruiește conștiința îmi vărs
ÎMI VĂRS O LACRIMĂ PE VENE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362469_a_363798]
-
organizarea Societății „Conexiuniˮ, o manifestare culturală de excepție, deja cu renume internațional. A urmat momentul închinat sărbătoritului lunii, Gavril Moisa, care a fost prezentat într-un medalion de Iulian Patca. Prof. Rodica Prodan, autoarea cărții „Gavril Moisa - Efortul prometeic în abisul ontologicˮ, a venit înaintea asistenței pentru a vorbi despre geneza lucrării sale, născute din adevărate „exerciții de admirațieˮ (I. Patca). Apariția cărții, ținând cont de faptul că autoarea nu face parte din lumea scriitorilor, este un rar exemplu de altruism
LIGA SCRIITORILOR LA FINAL DE 2016 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362495_a_363824]
-
Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului la vârsta aceasta aș fi vrut unul de altul grijă să avem când vedem anotimpurile cum se scurtează pașii cum greu ne urmează și în cădere liberă spre abisul de unde întors nimeni nu a mai fost ne indreptăm împăcați sperând că vom învia altădată că cineva își va aminti că și noi am fost o dată ca ei vii plini de inconștient de cum vine și trece lumea vieții de pe o
LA VÂRSTA ACEASTA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361030_a_362359]
-
17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului TE CAUT VIAȚĂ Pe care dintre drumurile tale să apuc? Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoi Te caut, te strig, după tine mă duc Ai rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart... Anii, prin atâtea pierdute poteci Perdeaua de ceață în văzduh, ea s-a spart Mă vezi, te văd, ca o străină tu treci. Seară de seară te cat printre raze de lună Palide, mari de aramă, plutind ireal în
TE CAUT VIAȚĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361061_a_362390]
-
petale prin păr și pe frunte - lumină de gând, simțeam mângâiere în frunze, în ram și-n ochii-ți albaștri mistere curgând. Petale de flori au căzut secerate, în ochii-mi luceferi izvoare-au secat și lacrima ta s-a-nfrățit cu abisul ce-n mreje de patimi te-a prins...și-ai plecat! Petale de flori au căzut peste lume, când zâmbetul meu a-mpietrit, cu-n oftat... eu nu te știam nici măcar după nume dar tu mă știai după mersul săltat
PETALE DE FLORI AU CĂZUT PESTE LUME de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361163_a_362492]
-
cu apă vie! Amar și dulce, conviețuind atât de strâns înlănțuite. Plutind prin faldurile dorinței, aripi îți cresc, fremătând la gândul unei îmbrățișări. Năvalnică, suverană, caldă, iubirea înlătură barierele, crește totul, se scaldă în priviri, șterge lacrima, mângâie cerul, cuprinde abisul. Vindecătoare vibrații, vârtej de trăiri! Timpul se dilată sau fuge uimitor, ziua nu mai trece firesc, în linie dreaptă, topește totul în jur. A înțelege, a ierta... Iubirea e cheia, e sărbătoarea vieții, miraculoasă lumină, azimă de simțire. În zbor
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumină și zâmbet, spre a uitării lui Lethe... Suntem călători pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. AȘA SE NASC ÎNGERII
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
mele, în timp ce liniștea respiră peste tine ca o rană adâncă, ceasul îți ticăie prăbușit în urechi, fiecare cifră devine, acum, o literă sonoră. Ești, oare, întotdeauna suficient de puternic să eviți căderea pe drumurile de noapte ce se-apleacă peste abisuri? Câte semne pot să încapă-n lumină? ȘI, IAR, VA ÎNFLORI LILIACUL ALB Îți amintești cuvintele noastre, dar, mai ales, înțepătura dragostei. Ai venit, aici, după ce ți-ai văzut imaginea stingându-se într-o oglindă spartă de durere, o scânteie
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
lacome, amenințătoare chiar, constituie un gest de reverență față de forța creatoare dar și distrugătoare a Cuvântului care spală, curăță, rade, scufundă, distruge, însă, în aceeași măsură, înalță pe culmi mai mult sau mai puțin iluzorii după care provoacă prăbușiri în abisuri mișcătoare, o încleștare, o luptă continuă din care omul trebuie să se elibereze, dar nu întotdeauna se dovedește învingător. În gura valului uriaș pot intra oameni și lucruri, nimeni nu-i poate sta în cale și aici, motivul Ofeliei care
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
doruri, animate gânduri, dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează, Omul întâlnește, omul te-ntâlnește, Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist,pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. Șoaptele timpului, subtil parfum
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
într-un ierbar războaiele privirii țes aspru fir de zeghe în hainele vărgate să mă îmbrace iar când un răgaz te-ncearcă apropii necuprinsul că doar când curmă vraja iubirile se sting vâltori de ape ninse își surpă-n noi abisul și zilele de nopți doar fluturii desprind la-ncheietura mâinii brățări de curcubee par zornăite șoapte cu picuri de alean îmbrobodiri alese, cenușă și-orhidee promisiuni de-a valma deșarte an de an mi-ai arăta la urmă semnul umilei
ÎMBROBODIRI ALESE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361231_a_362560]
-
teamă, de deznădejde, de bucurie că, uite, cu toate chinurile de pe sufletul lui, el încă mai trăiește. Of, viața mea ... și parcă se ofileau frunzele ... și florile, strivite de roți, răsuceau Universul cu fundul în sus, prăbușeau soarele într-un abis de uitare și tulburau apele cu durerea lor tăcută ... Of, viața mea! a strigat și Thomas; și a continuat, cu același ton: Ce-am făcut cu ea? Oamenii au început să aplaude, veseli și binedispuși, s-au comandat alte sticle
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
ceea ce vreau pentru semeni. Existența literatului este ca un suspin pentru grosierii gușați, ei cred că omul de artă este o povară a fiindului lor însă tot ei sunt aceia care îi caută, deșteptându-le vocile care îi trag în abisuri întunecate. Cerul se frânge și lumina fulgerului joacă o fracțiune de secundă ca o sclipire a minții, ce caută în neant mitul existențial al fiindului din mine. Mă cutremur la atingerile privirilor profanilor,care mă privesc neînțelegându-mi tăcerea și
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
în lumină fluturii de nea;/ Trenuri trec grăbite, păsări fără zbor,/ Și e-o seară lungă așteptarea mea, p.36), construcții speciale: comutativități cauzale ( Culegem visurile, sau ele ne culeg,/ Alungăm sălbăticiunile din suflet,/ Sau ele ne alungă,/ Urcăm treptele abisului,/ Sau ele ne urcă... p.41), asocieri neașteptate (Pe cer, potcoava Lunii, vechi totem, p.57), antinomii (Icoană profană, p.94), topici sugestive (Privirea, de Albastru-Voroneț, p.123) etc. Cu un stil minuțios elaborat, dinspre subtilități de limbă (alternațe disociative
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
orice aș face Nu pot singur să apropii În a timpului găoace Timpurile noastre proprii Cu surâsul și cu ochii... Ce să cred, orice aș crede Și spera ar fi doar visul Pe-o retină care vede Doar mirajul și abisul Iadului, nu paradisul... Ce să duc, orice aș duce Drept ofrandă Timpului, Le-aș da viețile-mi pe cruce Zeilor Olimpului Să-ți dea timp din timpul lui... Ce să spun, orice ți-aș spune Ar fi doar o mică
DOAR UN EV de ROMEO TARHON în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360977_a_362306]
-
mai fi singur, nu vei mai fi trist. Cântă Mihaela Oancea: Ca-ntr-un joc, legându-ți ochii cu năframa, Tu alergi să prinzi năluca unui vis, Dar oprește-te prietene, ia seama, Pașii tăi se-ndreaptă-n grabă spre abis. ?n zadar aștepți năluca fericirii, ?n zadar apuci cu pumnii amândoi, Vei plăti tribut dezamăgirii, Obosit, cu ochii plânși, cu pumnii goi. ?ntoarce-te la Domnul, așa cum ești, Cu zdrențe-n suflet și poveri ?ntoarce-te la Domnul, cu-n cuget nou
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
fiecare zbatere de puls./ Doar eu grăiam. Și iată că, treptat,/ Discursul în tăcere s-a mutat,/ Tăcerea s-a umplut de sens și țel,/ Tăcerea era drumul către El./ Așa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,/ Așa-I vorbeam: Abis lângă abis.” (În tăcere; vol. Biblice). [8] Eugen Dorcescu. [9] Mirela-Ioana Borchin. [10] IV (Despre O arhi-amintire), p. . [11] VI (Despre receptare), p. . [12] Ibidem. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] M.-I.B.: „Taina e mai puternică decât cuvântul care
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
de puls./ Doar eu grăiam. Și iată că, treptat,/ Discursul în tăcere s-a mutat,/ Tăcerea s-a umplut de sens și țel,/ Tăcerea era drumul către El./ Așa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis,/ Așa-I vorbeam: Abis lângă abis.” (În tăcere; vol. Biblice). [8] Eugen Dorcescu. [9] Mirela-Ioana Borchin. [10] IV (Despre O arhi-amintire), p. . [11] VI (Despre receptare), p. . [12] Ibidem. [13] Ibidem. [14] Ibidem. [15] M.-I.B.: „Taina e mai puternică decât cuvântul care o ascunde
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
Acasă > Strofe > Delicatețe > UITARE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1143 din 16 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Eram un porumbel și zburăm prin abisul gândurilor tale, Fiecare zbatere de aripă eram eu, Înălțarea mea erai tu. Eu eram iubire tu ...liniște, Eu eram dor de noi tu....tăcere, Eu îți aduceam clipă veșniciei, Tu năruiai vise. Iubeam doar eu... Într-o zi mi-ai
UITARE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364087_a_365416]
-
își imaginează trecerea prin cele patru anotimpuri: Primăvara - Floralia, Vara - Iubitor, Toamna - Melanholia, Iarna - Ultima Thule, ca anotimpuri ale sufletului. Fiecărui anotimp liric îi sunt consacrate 33 de poeme, cifră corespuzătoare unui cod ocult,cunoscut de inițiații lumii. Cartea sondează abisul omenescului, așteptările, regretul, încrederea și neîncrederea, devenirea pașilor încărunțiți, într-un cuvânt, o radiografie a ceea ce suntem, de fapt: egali în moarte! „Etern călător pe o boabă de rouă minunea se-ntâmplă: mor amintirile, umbra cuvintelor niciodată. Aum!” În Evanghelia
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Ediția nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului se face amiază în ornicul toamnei și umbrele mari zidite-n nisip gâturi de raze difuze înalță. cuvintele, frunze uscate, vise de voroneț, rostogolite pe zodiacul bătrân. ochiul ce-aromește abisul a căzut în naufragii absurde, ooo, poezie, sfinte oseminte , religve trecute, zidite-ntr-un astru feeric, săpându-și rana, ești însăsi ana. Referință Bibliografică: poezie, frescă de voroneț... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1050, Anul III
POEZIE, FRESCĂ DE VORONEŢ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363163_a_364492]