1,095 matches
-
al cărții îl reprezintă însă transcrierea conferinței Vina tragică, susținută la Teatrul Național. Observațiile privitoare la Hamlet sunt de o certă acuitate. Și ele nemiloase (o întreagă școală de interpretare psihanalitică e pusă la respect în două vorbe), acestea redau, abisal, sentimentul că avem de-a face cu o extraordinară poetă. A cărei operă esențială nu depinde în nici un fel de aceste Exerciții de supraviețuire.
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
nu stă nimeni să se gândească, nici că Țiganiada a fost scrisă pe la începutul celuilalt veac; romanele lui Rebreanu, dar și cele ale proustienilor și gidienilor noștri nu cred că sunt înregistrate sub semnul noutății. .. .Dar nici nu sesizează diferența abisală dintre literatura noastră „sincronizată" și ce scriau alți „condeieri" sămănătoriști și poporaniști întârziați, uneori nu chiar nuli -cazul excepțional al lui Pavel Dan nu e înțeles nici azi cum trebuie de istoriografi. Literatura în socialism se prezintă ca o gravă
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
Ikea merg alea care au acasă bărbat cu șurubelniță, băr bat cu care vin iar în weekend pentru chifteluțele cu piure și gem de merișor care dau adicție religioasă. La supermarket însă, posibilitățile de vânătoare și de aplicare a psihologiei abisale sunt infinite. Am zis Carrefour doar pentru că e francez și că termenul însuși de draguer e francez. Prima etapă în hăituirea cu succes e analizarea conți nutului coșului prăzii. Unde vezi lucruri câte două: două lasagna, doua tuburi de pastă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
arăt ochii cu două degete făcute furculiță. îl întreb sumbru: „Ia spune, ce vezi tu aici?“ Surprinzător, cei mai mulți chiar se uită, cu docilitate tâmpă. „Nimic“, îți răspunde. „Și asta nu te sperie?“ îi zic... Află că mai mereu funcționează. Cretinii abisali renunță și pleacă, umflându-și mușchii pentru galeria uluită de cât tupeu maxim am. — Nu vreau să mă îndrăgostesc de un escroc ca tine, mi-a șoptit, aprinzându-și o țigară din mers. Acasă la ea, ne-am luat din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
flirta cu nonșalanță criminală, ciripind adorabil o engleză aproximativă, dar obținând interviuri exclusive cu oficialități de obicei inabordabile, care crezuseră că citesc pe buzele umede de rouă narativă promisiunea unui cast abandon extradiegetic. Specimenul cel mai periculos, de o răutate abisală, e cel al scoopettei care chiar se crede ziaristă, cum fusese a mea. Exemplarele oportuniste, care vor doar o avansare rapidă, sunt mai ușor de îmblânzit și pot avea reacții umane. Cele care sunt însă inoculate cu obsesia vocației, precum
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sunt două creaturi care se încârligă simbiotic. Mizilul, așa-zisul comunist „liberal”, „progresist”, în fapt un politruc sfertodoct, prevăzut cu o cultură de almanah și perfect reglat de Partid să debiteze propoziții juste până la deces. Crapul Gonflabil, scriitorul așa-zis „abisal”, așa-zis „disident”, în fapt un pește rotund de apă caldă și nămoloasă, mereu cu gura deschisă, capabil, după caz, să se aplatizeze ca un calcan sau să se umfle ca un guvid, să zboare sau să se târască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Monstruosul, demența, corupția se transformă într-o stație de amplificare a emoției, tot ce atinge această emoție la confiniile cu patologicul cunoaște un reflex estetic pornind de la cadrele cu interioare somptuoase, înghețate de o demnitate desuetă, de la gros-plan-urile unor figuri abisal însuflețite de un demon pervers și inocent deopotrivă, până la panoramele cariate ruginos ale unui oraș fantomatic, iluzoriu, cu străzi pustii. Ceea ce are subtil acest film ține de dialogul pe care Balabanov îl poartă cu istoria cinematografului, dar nu într-o
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
o binevoitoare condescendență. Aceeași dualitate apare și în opera humuleșteanului. Socotit de unii un „talent primitiv și necioplit” (Iacob Negruzzi), ajunge să nutrească comentarii subtile care încearcă a-i scoate în relief rafinamentul, complexitățile cu bătaie livrescă, mai nou „dedesubturile” abisale. G. Călinescu l-a situat într-o impozantă serie europeană de vocații congenere, declarîndu-l „un Gargantua moldav”. Dar surprizele nu s-au oprit aici. „Prins în cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian Dinu Rachieru. La antipodul
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
lui Sokurov este rusesc, prin urmare ghidat de un fel de nebunie care posedă propria ei ordine. Depășind paranteza, există în această dialectică lumină- umbră o sugestie a expresionismului german cu Fritz Lang și F.W. Murnau, însă Sokurov este abisal, personajele sale vin din întuneric și intăr în lumină sau sunt invadate de lumină într-un fel nelumesc. Gretchen (Isolda Dychauk), asemeni unei apariții, pătrunde în camera sărăcăcioasă a lui Faust pentru a-i pune o întrebare esențială. Dacă este
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
sunt în fruntea armatei spiritualiste în bătălia pentru Cruce și Neam. (Gazeta favorabilă comenta astfel: "Un murmur de admirație a întovărășit uluitoarea predică a acuzatului, care acuza generațiile noastre de lipsă de orizont și spiritualitate românească. Președintele, neobișnuit cu problemele abisale, fâstâcit, a schimbat direcția interogatoriului". Gazeta defavorabilă releva "incoerența fanatică a acuzatului, nutrit cu idei haotice și torționare, sub care mocnesc instincte primejdioase de intoleranță, incompatibile cu spiritul blând al Bisericii noastre, deliruri mistice venite din surse de a treia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și numai el dus la moarte. Cu toată această iritație, Cioarec dormea noaptea greu și convulsiv, gemând și tresărind în somn, și numai după ce se deștepta continua scandalul. Cioarec n-avea nici o filozofie, și ca atare nu-și punea probleme abisale, avea doar o frică instinctivă de G. Călinescu împușcare și nu era în privința aceasta mai complicat ca un mascur care guiță când e dus la tăiere. Dacă ar fi fost cât de puțin sigur că ar fi fost iertat cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sîntem viermi, tuburi cu dublă simetrie, nutriția în centru, relația și reproducerea la extremități. Un maț plin de fecale între un creier și-un sex. Gândirea de care facem atâta caz nu e un fenomen mai uimitor decât puterea peștilor abisali de a genera lumină, decât puterea peștelui-torpilă de a produce șocuri electrice. Avem poate un organ de simț pentru dumnezeire, dar rudimentar, redus la o reacție de tip "plus" sau "minus", "este" sau "nu este", așa cum paramecii au o pată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trăsătură a ei era conturată din numeroase desene minuscule, împletite strâns între ele, iar detaliile acestora, conturate cu linii și mai subțiri, erau la rândul lor formate din alte desene, la altă scară. Procesul n-avea sfârșit, căci voalul peștelui abisal care, în răsucirea lui, forma un fir de păr din sprinceana mea dreaptă, era compus dintr-un peisaj nocturn, în care Iosif, Maria și pruncul Isus vegheau în jurul unui foc în noaptea dinaintea fugii în Egipt. Dacă priveai cu atenție
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cerești... Eu, această boțire-a cearceafului, acest pliu al Dumnezeini. Această imperfecțiune, această ciobitură. Această negativitate care, cu cât e mai orbitor de frumoasă, cu atât monstruozitatea ei depășește carnea și mintea. Năpârcile, scorpionii cu coada translucidă, caracatițele și peștii abisali numai dinți, păianjenii și sarcopții, cocoșații, leproșii, cretinii și nou-născuții cu numai un ochi în frunte sânt mult mai puțin hidoși decât o femeie frumoasă, în splendoarea tinereții ei. Căci ea este o bucată smulsă din Dumnezeu, o biopsie a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
paradisul, strat de ulei parfumat peste strat de păcură împuțită, sânt în cele din urmă tot înțelepciune. Paradisul - înțelepciune de mâna dreaptă, de emisferă dreaptă, feminină, blândă și pufoasă, ape nesfârșite și nemișcate, iluminate-n adânc de fosforescența îngrozitorilor pești abisali... Infernul - înțelepciune de mâna stingă, emisferă stingă, năprasnic foc paraclet, mascul ce-ascunde în miezul destrucției un suflet de porumbiță. Binele și răul, doi Buddha enormi ieșiți ca doi vulcani deasupra vieților noastre, principii opuse și totuși afine ca polii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Stăteam așa până se făcea complet întuneric și orașul, ca într-o ilustrație din vechi cărți pentru copii, se estompa delicat sub norii de argint și sub lună. Doar reclamele de neon, aprinzîndu-se și stingînduse-n depărtare, ca niște fosforescenți pești abisali, contraziceau înserarea cu literele lor indistincte verzi, azurii, purpurii. Ca în copilărie, când se stingea o reclamă închideam ochii, număram până la șapte sau până la unsprezece și, când îi redeschideam, vedeam iarăși reclama aprinsă. Puteam astfel s-o țin aprinsă la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imaginea stângace și prudentă, cu gâtul țeapăn, pe un mal al lumilor, cel plin de soare și multicolor, dar în interior, în noaptea de sub piele, ar proiecta tentacule și bizare organe de simț prin care-ar comunica, tăcuți ca peștii abisali, cu alte lumi, ale fricii, poate, și ale depresiunii. Ei știau cum este ființa când n-o vede nimeni. Erau, mai mult, agenții ei, spionii ei, avanposturile ei în lumea cea albă. Prin ochii lor adesea întredeschiși, prin care zăreai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care nu le mai știu, deși le pot pipăi ca pe niște lame tari de cuțit. Volumul de vid non-spațial și bezna de lumină pe care le eram au căpătat, după un timp fără succesiune, o asimetrie, și, cum peștii abisali mătură întunericul și frigul etern cu trena lor bioelectrică, am simțit și eu apropierea unei Ființe. Era o ființă alcătuită din cosmosuri. Și fiecare cosmos avea lumi locuite. Și fiecare dintre ele avea o negură de locuitori. Și materia lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu degete uriașe, cu mii de articulații, cu buze de saxofonist, dar cu un corp minuscul de viermișor atârnat de un fir de mătase. Căci Dumnezeirea e un creier enorm, o meduză solemnă cu miliarde de simțuri, alunecând în noaptea abisală, slab luminată de baterii de lumină albastră. Cupola ei pulsează ușor și transparența ei e doar dragoste aurie. O mare meduză care gândește. O gândire care gîn-dește, dar nu în termenii gândirii, ci ai nimicului abisal care o-nconjoară, de parcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simțuri, alunecând în noaptea abisală, slab luminată de baterii de lumină albastră. Cupola ei pulsează ușor și transparența ei e doar dragoste aurie. O mare meduză care gândește. O gândire care gîn-dește, dar nu în termenii gândirii, ci ai nimicului abisal care o-nconjoară, de parcă întreaga catedrală pulsatilă, mai mare și mai ornată și mai complexă decât puterea gândirii de a o gândi, mai aurie decât puterea iubirii de a se iubi pe ea însăși, în fine mai puternică decât însăși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oricum, primul strat, și cel mai prețios, al puterii mele de a regresa în trecut, spărgând trecutul și prăbușindu-mă în proto-trecut, poate. Si poate că, dintre imaginile astea, toate oarecum străvezii, ca și când ar fi penetrate de o lumină psihică abisală, cele mai vechi și mai vechi sânt cele aproape contopite cu acea lumină, cu acel urlet galben, cu singularitatea mută din miezul cărții și-al vieții mele. Imediat după ele și izvorând cumva din ele sânt acele țăndări ce poartă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cea mai ușoară lumină ar fi putut-o răsfoi fără s-o distrugă cu desăvârșire. În acea carte inversă, care-ar fi putut începe cu orbitoarea revelare a Dumnezeirii și sfârși cu imaginea mea de adolescent levitînd ca un pește abisal în camera mea din Ștefan cel Mare, privind panorama orașului prin tripla fereastră "înainte să se construiască blocul de vizavi și totul să devină ecranat și irespirabil", desigur Victor ar fi fost eroul cel bun și adevărat, în altă ordine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Chiar la colțul străzii se afla un magazin ce străjuia intrarea-n acele locuri stranii. Vitrina era peste zi acoperită de o cortină de catifea roșie, dar seara strălucea, tivită de zeci de beculețe, ca un acvariu cu sumbri pești abisali, revelând două corpuri umane îmbrăcate-dezbrăcate în fâșii de piele neagră, cu cîte-o țintă de fier la încrucișările lor. Un bărbat și o femeie, în picioare, ea cu capul pe umărul lui și cu o mare perucă albastră-ultramarin, cu sutienul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
labiali, căscând boturi pline de colți, încruntîndu-se mânios sau zâmbind cu duioșie, fețe pline de ochi, de nări, de limbi despicate și de antene... Și toată marea aceea de fețe, din care nu lipsea nici una, nici măcar cea a străveziilor pești abisali, nici măcar fața bărboasă și blândă a lui Dumnezeu, se contopea și ea deodată în chiar chipul Cocăi, carase văzu o clipă, cu capul dat mult pe spate, ca-ntr-o oglindă concavă care i-ar fi mărit fantastic figura, întinzînd-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochiul liber. Toți japonezii care s-au eliberat deja de vălul întunericului, sunt amenințați de aceste viziuni apocaliptice, dar mai sunt cei care încă sunt acoperiți de văl. Dacă acest văl le-ar fi smuls brusc și ar pătrunde trăirile abisale, sentimentul de teamă le-ar cuprinde mădularele. Frica viitorului apropiat. Socitatea este fundamentul vieții oamenilor, dar ei nu știu ce urmează să se întâmple. Cu cât țara este mai aproape de climaxul prosperității, cu atât sentimentul acesta se amplifică. Seamănă cu o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]