2,199 matches
-
fi alături de Gelu, acesta se sinucide, repetând astfel destinul tatălui său. Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin valorificarea a două scene/secvențe/citate comentate Personajul central al dramei este, ca toți eroii camilpetrescieni, un halucinat căutător al absolutului, un spirit lucid, care are orgoliul de a impune lumii principiile sale inflexibile, cu obsesia de a modela oameni și situații în tiparele idealității sale. Consecvent și ferm în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică de la ideal, considerând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
metafizică proteiformă. Pentru ea, creația și iubirea sunt modalități alternative de existență, una solară, cealaltă nocturnă, fiecare punând un rost și un miracol în coaja timpului trecător. Alături de ea, Allan descoperă că dragostea și creația sunt doar întrupări fulgurante ale absolutului care nu alungă suferința, ci o presupun. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evident faptul că aceste personaje, obsedate de cunoașterea sinelui și cu noaș terea lumii, trăiesc iubirea ca experiență a sacrului și ca magie. Ei în cearcă săși or doneze
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
faptelor. 1) traducerea este un fenomen cultural-lingvistic cu manifestare milenară și cu efecte benefice, 2) comunicarea în interiorul aceluiași spațiu lingvistic și cultural este întotdeauna parțială, în sensul că are un anumit procent de pierderi sau de incertitudini, încît a urmări absolutul în cadrul comunicării interculturale prin traduceri este o absurditate. Deși prin trăsăturile de bază traducerea este legată în mod esențial de cercetarea care privește lingvistica generală și comunicarea interculturală, ea trebuie avută în vedere și de a n a l i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gaze conține Încă radiație termică. În consecință, pentru gânditorii vremii a apărut ideea că eliminarea acestei radiații termice s-ar putea obține prin răcire. Așa s-a ajuns la un al doilea concept pentru obținerea vidului absolut: răcirea până la zero absolut a zonei din spațiu din care au fost eliminate gazele. Obținerea unei temperaturi zero absolut (-273șC) era mult peste posibilitățile vremii, așa că problema părea nerezolvată. În secolul 20, atât teoria cât și practica au arătat că există o radiație non
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
acestei radiații termice s-ar putea obține prin răcire. Așa s-a ajuns la un al doilea concept pentru obținerea vidului absolut: răcirea până la zero absolut a zonei din spațiu din care au fost eliminate gazele. Obținerea unei temperaturi zero absolut (-273șC) era mult peste posibilitățile vremii, așa că problema părea nerezolvată. În secolul 20, atât teoria cât și practica au arătat că există o radiație non termică care persistă În vid chiar dacă temperatura poate fi coborâtă până la zero absolut. Acest concept
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
sale privind existența a șapte cauze bioenergetice care afectează sănătatea organismului uman constau În faptul că tot ce pătrunde În subconștientul uman constituie un ghid al acțiunilor și Începe să funcționeze activ. Dacă cu 100 150 de ani În urmă absolutul subconștientului era În principal apanajul artei, filozofiei, al câtorva școli ezoterice, În prezent acestui proces i s-a raliat medicina. Logica conștiinței umane este orientată către supraviețuirea corpului fizic. Logica subconștientului, către păstrarea și dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea Încercările
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
a "idealului" sferei publice are tendința de a-l goli de conținut empiric și de a transforma idealul într-o utopie nostalgică, irealizabilă. Ne îndreptăm, așa cum a prezis Henri Lefebvre, dintr-o societate în care spațiul este văzut ca un "absolut" spre una în care există nesfîrșite "procese ale spațiului"26. Republicanismul ortodox ignoră de asemenea și implicațiile nedemocratice ale propriilor sale preferințe pentru o sferă publică unificată. Presupunerea că toate disputele pe marginea puterii pot fi, în ultimă instanță, plasate
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fi atins numai prin puterea minții. În căutarea adevărului, puterea minții are trei grade: a) imaginativă (confuză); b) rațională (ce descifrează esențele); c) intuitivă (care realizează unificarea esențelor cu principiile și permite înțelegerea naturii). Cu alte cuvinte, se neagă relativul, absolutul rămânând singura realitate a universului (naturii). Veritabilul bine, cel capabil să ofere o eternitate de bucurie și fericire, se realizează prin epurarea fanteziilor imaginare în favoarea cunoașterii raționale și intuitive. Singura bucurie suverană și permanentă, pe care etica o numește beatitudine
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
concretă, palpabilă, ajunge la o confruntare cu divinitatea, se revoltă, răscolește universul inversându-i sensurile, dar rămâne veșnic terestru și revoltat. Există o neliniște argheziană, o revoltă interioară permanentă a artistului care trece printr-o criză de conștiință, după ce căutase absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
picioru-n bătătură"); c. nevoia omului de a comunica cu divinitatea ("Vreau să vorbești cu robul tău mai des"); d. căutarea disperată a unei dovezi despre existența creatorului ("Vreau să te pipăi și să urlu: Este!"); e. setea de concretizare a absolutului, a divinității ("Ard către tine-ncet, ca un tăciune/ Te caut mut, te-nchipui, te gândesc"); f. oscilația dramatică a poetului între credință și tăgadă ("Să te slujesc; dar Doamne, până când?"); g. revolta poetului împotriva Creatorului, pe care-l numește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Verbul a drămui sugerează echilibrul următoarelor mișcări. Ambiguitatea din finalul primei strofe continuă și în strofa a treia, unde poetul murmură cu îndoială: "Pari când a fi, pari când că nu mai ești". Tema este reprezentată de căutarea adevărului, a absolutului într-o formă concretă de manifestare. În prima parte a psalmului este prezentată imaginea vânătorului primitiv pentru care divinitatea devine vânat, imaginându-și un scenariu în legătură cu vânatul care îi va ieși în cale. Dacă nu-l va recunoaște, va încerca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
odată vor putrezi și îngerii sub glie". În timp ce totul cade în profan, doar apele din adânc mai păstrează adevărul mitic. Acesta se trage în adânc, departe de cunoașterea umană. Sensul tragic se ivește din ceea ce era spirit și aparținea divinului, absolutului. Gorunul În elegia Gorunul, L. Blaga valorifică mitul mioritic, mit care sugerează seninătatea în fața morții, acceptarea acesteia ca pe un fenomen firesc, știind că după moarte urmează integrarea în circuitul universal, în Marele Tot. Se aseamănă până la un punct cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iubită. În poezie sunt și secvențe care exprimă certitudini: cele despre existența iubirii, unde iubita este imaginată ca o "minune a ființării", ca un voal transparent care zboară. Iubirea depășește conotațiile comune, terestre, devine o proiecție cosmică, având virtuți ale absolutului. În strofe inegale ca număr de versuri, L. Blaga acordă mare libertate versului liber, folosește inversiuni sintactice ale verbelor compuse (făcutu-s-a; dat-a), forme arhaice, intercalarea verbului între subiect și atribut, folosirea persoanei întâi și a doua, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
creația lui Blaga: tăcerea, cuvântul, cântecul și o temă principală, orfismul, care încearcă să releve biografia poetului-cântăreț. Meșterul Manole L. Blaga scrie un teatru poetic, un teatru de idei, orientându-se spre mit, literatura populară, estetica expresionistă (tensiunea vizionară, sentimentul absolutului, interiorizarea ideilor, retrăirea fondului mitic primitiv, lupta conștiinței umane cu forțele iraționale). Meșterul Manole amplifică semnificațiile mitului creației (balada Mănăstirea Argeșului), dezvoltă tema sacrificiului ("jertfa creației") și evidențiază năzuința artistului spre absolut, căutarea adevărului ce depășește condiția umană, transformarea personajelor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
religioase budiste: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Geniu pustiu, Înger și demon. Eminescu este precursorul simbolismului românesc (Dintre sute de catarge, Melancolie). În scrierile sale a fost influențat de marii romantici europeni. De la Novalis a preluat motivul "florii albastre" (femeia ideală, poezia, absolutul, puritatea, candoarea, gingășia), de la Victor Hugo s-a inspirat în exprimarea prăbușirii lumilor. A mai preluat: mitul de la Holderlin, visul de la Novalis, fantezia utopistă de la Shelley, aventura spirituală de la Byron. Eminescianismul prefigurează modernitatea substanței și expresiei lirice românești din secolul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Sara pe deal). Atrăgătoare sunt "codrul de verdeață", "ochi de pădure", "trestia cea lină" (Floare albastră). Într-o natură terestră exuberantă se desfășoară și idila din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura cale de a atinge Absolutul se desfășoară numai în spațiul oniric. În Luceafărul, Cătălina își prelungește reveria în vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un zburător cu chip omenesc, și numai așa are loc, între cei doi, comunicarea: Iar ea vorbind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o meditație asupra cunoașterii și fericirii, această poezie sugerează condiția geniului care caută fericirea între "norocul" terestru și nemurirea rece. Eminescu a preluat motivul literar al "florii albastre" de la romanticii europeni, pentru a evidenția dragostea, iubita, proiectarea iubirii în infinit, absolutul, eternitatea, contingentul, fericirea deplină. La Novalis, motivul "florii albastre" semnifică împlinirea iubirii ideale după moarte, iubita fiind un simbol al eternității și fericirii veșnice; la Leopardi, floarea albastră este floarea rară care crește pe înălțimi și reprezintă absolutul, infinitul; la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în infinit, absolutul, eternitatea, contingentul, fericirea deplină. La Novalis, motivul "florii albastre" semnifică împlinirea iubirii ideale după moarte, iubita fiind un simbol al eternității și fericirii veșnice; la Leopardi, floarea albastră este floarea rară care crește pe înălțimi și reprezintă absolutul, infinitul; la Eminescu, floarea albastră semnifică aspirația spre iubirea ideală, dar și imposibilitatea împlinirii cuplului. Titlul poeziei este alcătuit din două cuvinte cu valoare de simbol: floare (frumusețe, gingășie, sensibilitate) și albastră (infinitul, cosmicul, absolutul). "Floarea" este viața cu frumosul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nemărginit, sugerează un zbor în haos: Părea un fulger ne-ntrerupt". Pastelul cosmic, fascinant, cuprinde stele care izvorăsc din a haosului văi, ca în ziua cea dintâi, lumini imense ca niște mări, încât spațiul infinit semnifică dorul, setea de împlinire a absolutului prin iubire: "El zboară, gând purtat de dor,/ Pân' piere totul, totul". În drumul spre Demiurg, Hyperion străbate spațiul fără limită, neantul, se cufundă în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu altfel decât prin credință și este pedepsit, fiind readus la condiția de muritor. Caracterizarea lui Dionis Dionis, eroul din prima nuvelă fantastică românească, are numele zeului Dyonisos din mitologia greacă. El încearcă să atingă absolutul în cunoaștere, nu reușește și este nefericit. Portretul fizic: tânăr de o frumusețe demonică ("fața era de o dulceață vânătă-albă", "ochii triști în forma migdalei"), înzestrat cu o fire melancolică, tristețe, inocență, aspirații spre idealuri superioare. Dionis avea aproape 18
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
veac și clipele decenii), îndrăgostiții sunt cuprinși de o fericire edenică, până la o "poartă închisă". Dar visul este tulburat de un triunghi sacru, având în centru "un ochi de foc" și deasupra un proverb arab. Călugărul nu reușește să atingă absolutul. Stăpânit de gândul profanator că ar putea să se substituie lui Dumnezeu, Dan este pedepsit, se prăbușește și revine la condiția de muritor. Dionis își dă seama că a visat, delirează și se crede în continuare Dan, își imaginează că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sa este Maria, iar anticarul Riven ar fi maestrul Ruben. Iubirea este singura cale de a accede în cunoaștere și împlinirea acesteia reprezintă o treaptă spre fericire. În final, Dionis conștientizează că nu poate depăși limitele umane. Pentru a atinge absolutul în iubire, omul superior face un pact cu Diavolul, amintind de mitul faustian. Dionis este un personaj dinamic, arhetipal, trăiește drama căutării absolutului, crede în simultaneitatea lumilor și face un pact ca să recupereze lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o treaptă spre fericire. În final, Dionis conștientizează că nu poate depăși limitele umane. Pentru a atinge absolutul în iubire, omul superior face un pact cu Diavolul, amintind de mitul faustian. Dionis este un personaj dinamic, arhetipal, trăiește drama căutării absolutului, crede în simultaneitatea lumilor și face un pact ca să recupereze lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a permis scindarea personalității. Vicleanul Ruben a reușit cu greu să-l ademenească pe călugărul Dan: "Mult a trebuit până l-am prins în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ștefan Gheorghidiu trăiește o dramă a incompatibilității, a imposibilității de comunicare autentică, în relații erotice, în relații camaraderești pe front. Totul se consumă în interior, îl mistuie la mari adâncimi. Drama își are explicația în conflictul dintre lumea idealului, a absolutului, așa cum și-o imaginase eroul și lumea reală, existența dureroasă. Din această confruntare, Ștefan Gheorghidiu este un învins. "Izvoarele" prozei lui Camil Petrescu pornesc din Stendhal și din Marcel Proust. De la Stendhal a împrumutat tehnica auto-observării lucide în dragoste și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în filosofie, deoarece aceasta are alte sisteme, alte valori, care nu pot fi traduse în termeni reali. De fiecare dată, căutările eroului se întorc, mereu, spre el însuși și acolo înlăuntrul său reorganizează lumea. Există însă o neconcordanță între lumea absolutului, a idealului și lumea cu care ne-am obișnuit. În încercarea sa de a recompune lumea, dragostea, Ștefan Gheorghidiu este un învins: "Gheorghidiu e creat din pasta acelorași "suflete tari", epigoni ibsenieni rătăciți în viață și neadaptați la compromisuri" (Pompiliu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]