2,175 matches
-
Ecleziastului (Kohelet), făcîndu-l să uite acel viguros și repetat gaudete, iterum dico gaudete (Fil., 4, 4) rostit așa de categoric de Apostolul ginților. Creștinismul recunoaște valoarea acestei vieți, valoare relativă, se-nțelege, pentru că pe pămînt nu se poate atinge Dumnezeirea, absolutul, dar valoare, oricum, imensă, infinită chiar, odată ce se acordă omului dreptul de a deveni fiul lui Dumnezeu pe pămînt: Fiul lui Dumnezeu (deci în subordine față de Dumnezeu) și nu Dumnezeu însuși, cum îndemna șarpele din Eden și cum îndeamnă anumite
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
-mi rebele contra cerului deschis..." Înger și demon) care nu întreține o rivalitate în faptă (acel le cri al unui mysterium tremendum), pentru că lipsește preopinentul: în absența zeului omul eminescian are în față doar o entitate obscură haosul originar, vidul, absolutul, eternitatea, care sunt, situate "dincolo de principii" (F.W.J. Schelling). Domeniul "răzvrătitului" la M. Eminescu nu este istoria, ci lăuntricul ființei: "Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă" (Mureșanu). Nu am avut "metalul" demonului în vine, zice el în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
am putea trăi aevea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui". Ochiul "ars" eminescian este parcurgerea unui ciclu complet. O nouă naștere poate să înceapă, un nou "dialog cu invizibilul". Sub cenușa acestor ochi palpită jarul absolutului: căci, spune Heidegger, "ceea ce este astfel sfâșiat, prin sfâșierea sa, este deschis invaziei absolutului". 4. "Eresul" din ochii iubirii. Dacă pentru un pictor (precum Cezanne) e important "când vederea devine gest", pentru Eminescu este important ca "vederea" să devină gând
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
soarelui". Ochiul "ars" eminescian este parcurgerea unui ciclu complet. O nouă naștere poate să înceapă, un nou "dialog cu invizibilul". Sub cenușa acestor ochi palpită jarul absolutului: căci, spune Heidegger, "ceea ce este astfel sfâșiat, prin sfâșierea sa, este deschis invaziei absolutului". 4. "Eresul" din ochii iubirii. Dacă pentru un pictor (precum Cezanne) e important "când vederea devine gest", pentru Eminescu este important ca "vederea" să devină gând. Ochiul său nu "fotografiază"/surprinde liniile trupului, cât surprinde în evoluție, în timp caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
trebuie să rămână ascuns, sigilat", el va fascina, va constitui un "instrument predilect de divinație, previziune, consultare" (A. Marino). Penultimul volum de poezii al lui Borges se va numi chiar "Cifrul", 1981. Eroii eminescieni păstrează prin textul cărții legătura cu absolutul. Magul sau sihastrul care o păzesc în locuri de recluziune, grote din munți (Povestea magului..., Strigoii), mijlocesc legătura dintre om și destin. Călătoria eroului devine astfel un spațiu al inițierii, un "complex al lui Ghilgameș", de aceea cartea lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
debuta într-un ziar nou, cum e Ziarul de Iași. (De altfel, vechi de cînd lumea. Pentru că s-a ivit în lumea nouă, postdictatorială, tehuie și minunată, cu un nume-conștiință, furat mai ieri-alaltăieri.) Așadar, în agenda personală cu maimuțe: debut absolut! Ce s-a (mai) întîmplat dară de cînd mi-am... contuzionat dreapta scriitoare (și pictoricească)? O, cîte! Sper să le inventariez pe îndelete, cu dorită acribie și trecute prin filtrul uzului personal să le restitui celor care mi-au dus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Picasso, zicem noi în cinică notă picassiană. Și numai Picasso ar fi putut emite atare perlă genuină: "La opt ani, eram Rafael. Mi-a trebuit o viață întreagă ca să ajung să pictez ca un copil". Și tot numai el, diavolul absolutului plastic, jucîndu-se demiurgic: Cînd nu am albastru, pun niște roșu". Sublimități și cruzimi. Avînd imensa șansă a consemnării lor de către o providențială nepoată. (Sînt în căutarea unei astfel de nepoate.) 23 decembrie E minunat că seria de cocktail-uri mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
categorii: una, lipsită de valoare intrinsecă, dar descurcăreață în a prospera, cealaltă, pe cît de valoroasă, pe atît de păguboasă. (Inversarea termenilor binomului e, și ea, posibilă.) Oricît ar epata O. cu abilitatea lui bănească, statutu-i îi este prescris în absolutul valorii anonimatului. Că pictura lui place, e cu totul altă chestiune. Dar, la urma urmei, cui place? Sînt sigur că tablourile ieșeanului în imitarea unui Stahi (inimitabil!) cu exactități și prețiozități de-a dreptul uimitoare, au găsit imediat amatori bucureșteni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adaugă Wylie Sypher, o dialectică a comicului, așa cum există o dialectică a tragicului: "[...] comedia își are propria privire asupra absurdității ființei umane". În opinia lui Wylie Sypher, "Lupasco caută o logică existențială, o logică plină de "contradicții creative" și privește absolutul ca pe un pericol. [...] Lupasco invocă o logică a absurdității, o logică care are ceva în comun cu acele koans din buddhismul Zen. [...] Zen caută o percepție directă a realității, fără vreo contaminare intelectuală"17. Aceste considerații deschid o cale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
din lupta, din antagonismul dialectic, din drama contradictorie a psihicului și a biologicului, a morții și a vieții."18 Este, oare, moartea o simplă dispariție în neant? Dacă există vreun cuvînt pe care Lupasco să-l fi detestat acela e absolutul. Pentru el, moartea nu există din simplul motiv că e un absolut, în contradicție cu logica sa a antagonismului energetic, care presupune coexistența celor trei universuri. "Actualizînd viața, scrie Lupasco, conștiința se umple de moarte, actua-lizînd moartea, ea se umple
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
asemănări. Prima treaptă este provizorie, iar cea de-a doua tranzitorie, dar ambele au în comun aspirația spre absolut și faptul că sunt preambulul celei de-a treia stări. Starea pozitivă sau științifică se caracterizează prin tendința de a înlocui absolutul cu relativul 114. Potrivit lui Comte, rolul științei nu este de a descoperi felul de a fi al realității, ci numai acela de a prevedea, iar atunci când, prin formularea unei legi, știința reușește să ne dea posibilitatea prevederii, putem spune că
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
o reconstrucție filosofică a sa amândouă sub rezerva întemeierii lor ulterioare, pe măsură ce interpretarea de față înaintează care pretind un act revalorizator general-filosofic, iar nu unul particular-disciplinar: ideea locului omului în ordinea universală: omul cumpănește așezarea condiționatului (natural) și a Necondiționatului (Absolutul); el este element de ordine în lume. Această topică universală corespunde unei viziuni de ontologie umană necesară, cred, în tabloul cultural contemporan în care, de o parte, secularizarea tulbură nevoia de absolut a omului într-o încercare de refacere a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ar putea justifica; dar nu ar fi posibilă nici proba privind instituirea în operă a filosofiei ca atare, filosofia fiind, după cum spunea Hegel, însuși sistemul ei, adică istoria sa desfășurată în nenumărate forme, având ca unic scop "descoperirea gândurilor privind Absolutul"21. Geneza și existența unei filosofii sunt imposibile în sine, iar căutarea surselor, influențelor, premiselor ei constituie o întreprindere firească în vederea încadrării sale în istoria și sistematica filosofiei. Continuitatea gândului filosofic nu poate fi negată, cel puțin din punct de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
De aceea este legitim să distingem între aspectul formal ("filosofia primă" Aristotel; cunoașterea "care se ocupă numai cu forma însăși a intelectului și a rațiunii și cu regulile universale ale gândirii în genere, fără deosebirea obiectelor"23 Kant; "gândul privind Absolutul" Hegel; "filosofia ca idee a unei sarcini infinite" Husserl; cunoașterea, în principiu, a "pozițiunii omului față de restul universului" C. Rădulescu-Motru; determinarea "ființei în ea însăși" Constantin Noica; "descrierea care face posibilă legitimarea ființei în sine" Gheorghe Vlăduțescu) și aspectul material
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pozițiunii omului față de restul universului" C. Rădulescu-Motru; determinarea "ființei în ea însăși" Constantin Noica; "descrierea care face posibilă legitimarea ființei în sine" Gheorghe Vlăduțescu) și aspectul material, de conținut, ("filosofia secundă" Aristotel; cunoașterea care cercetează un obiect oarecare Kant24; "reprezentarea Absolutului" Hegel; "tentativa mai mult sau mai puțin reușită de a realiza ideea directoare a infinității" Husserl; cunoașterea prin metode obiective a "pozițiunii omului față de restul universului" C. Rădulescu-Motru; determinarea "ființei în lucruri" Constantin Noica; "descrierea ființei determinate" Gheorghe Vlăduțescu) ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanului, îngăduie apropierea acestei filosofii de unele modele și proiecte ale filosofiei actuale. Ne interesează în contextul de față personalismul și energetismul. Potrivit personalismului energetic, omul cumpănește (cum voi încerca să dovedesc) condiționatul natural (toate ființările determinate) și Necondiționatul (idealul, Absolutul). În personalism, omul migrează pe axa condiționat-Necondiționat, tinzând, mai curând, către o identificare cu Absolutul divin. Iar "omul" energetismului este o ființare printre altele; el nu are nici un loc privilegiat, căci este identic condiționatului natural, sau aspiră necontenit către o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în contextul de față personalismul și energetismul. Potrivit personalismului energetic, omul cumpănește (cum voi încerca să dovedesc) condiționatul natural (toate ființările determinate) și Necondiționatul (idealul, Absolutul). În personalism, omul migrează pe axa condiționat-Necondiționat, tinzând, mai curând, către o identificare cu Absolutul divin. Iar "omul" energetismului este o ființare printre altele; el nu are nici un loc privilegiat, căci este identic condiționatului natural, sau aspiră necontenit către o identitate cu acesta. Condiționatul reprezintă ceea ce este determinat prin natură și experiență, fie fenomen, fie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a lucrurilor"29, această ordine considerată a lucrurilor fiind natura, așezată de C. Rădulescu-Motru pe principiul determinismului prin cauzalitate. Necondiționatul este ceea ce scapă poziționării naturale, determinării prin natură și experiență; ceea ce nu se află sub ordinea determinismului prin cauzalitate, fiind Absolutul, idealul, personalitatea creatoare de energie, după socotința lui C. Rădulescu-Motru; "natura" Necondiționatului este libertatea. Între acestea condiționat și Necondiționat se află, potrivit personalismului energetic, omul. Concluzia acestei lucrări, posibilă prin desfășurarea unei interpretări "antropologice" a personalismului energetic, este ideea că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natură (condiționat) și Absolut (Necondiționat). Deși în scenariul determinismului prin finalitate, construit în analogie formală cu conceptul kantian al finalității, lipsește instanța Divinității, totuși, în aplicarea sa, corespunzătoare "lucrării" sale ordonatoare pentru evoluția universului, îndeosebi în faza sa umană, reperul Absolutului este prezent. Omul nu poate fi judecat decât prin această poziție intermediară; el finalizează evoluția energiei-ca-natură, iar finalitatea este expresia "neputinței" lui de a se desprinde total de natură, pentru a deveni absolut. Finalitatea "salvează" totuși omul, conferindu-i specificitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
deveni absolut. Finalitatea "salvează" totuși omul, conferindu-i specificitate, prin faptul că evoluția existenței-ca-energie dobândește sensul omului. Ca și la Kant, omul, ca scop final al existenței lumii, are statutul unei unități de existență ce ține în cumpănă natura și Absolutul. Numai ținând seama de Absolut putem înțelege "locul natural" al omului potrivit perspectivei personalist energetice. Absolutul nu este cerut direct de aplicarea determinismului prin finalitate. Prin program, C. Rădulescu-Motru, ca de altfel și Kant, exclude Divinitatea din scenariul finalității. Aceasta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului. Ca și la Kant, omul, ca scop final al existenței lumii, are statutul unei unități de existență ce ține în cumpănă natura și Absolutul. Numai ținând seama de Absolut putem înțelege "locul natural" al omului potrivit perspectivei personalist energetice. Absolutul nu este cerut direct de aplicarea determinismului prin finalitate. Prin program, C. Rădulescu-Motru, ca de altfel și Kant, exclude Divinitatea din scenariul finalității. Aceasta din urmă rezultă, dacă-i considerăm prezența universală, din extinderea asupra naturii a unui principiu al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale personalității. Prin urmare, nu aceste forme nedesăvârșite, unele foarte apropiate de natură (de condiționat) exprimă scopul final al evoluției, ci o formă desăvârșită care nu este posibilă decât prin acordul cu un ideal, posibil, la rândul său, în supoziția Absolutului. A concepe personalitatea energetică asemenea unei unități de echilibru al omului, unitate care adună ființa fizică și pe cea culturală a acestuia, înseamnă a dezvălui "locul natural" al omului în ordinea universală și, totodată, a-i reface unitatea de existență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din ele sau cu amândouă odată, fără să-și piardă identitatea. Evoluția istorică a omului are tocmai sensul apropierii lui de ambii poli ai existenței (condiționatul natural și Necondiționatul). Dar omul nu poate atinge identitatea cu natura și/sau cu Absolutul, spațiul variațiilor aptitudinale fiind infinit. Mai mult, apropierea omului de natură sau de Absolut întărește hotarele fiecărui "capăt" al existenței, accentuează "specificitatea" lor de netrecut. Istoria are sensul umanizării, adică al accentuării determinărilor personalizate în om. Pe de o parte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întărește hotarele fiecărui "capăt" al existenței, accentuează "specificitatea" lor de netrecut. Istoria are sensul umanizării, adică al accentuării determinărilor personalizate în om. Pe de o parte, energiile naturii primesc forme din ce în ce mai adecvate, iar pe de alta, idealul omenesc, analogon-ul Absolutului, este, prin creația culturală, din ce în ce mai "împlinit". "La omul de vocație, felul muncii este o prelungire a omului, este o umanizare intrată mai adânc în natură"128. Evoluția formelor personalității va fi urmărită în capitolul următor al lucrării în acest sens
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalitatea energetică însemnând, de fapt, o apropiere a omului concomitent de natură și de Necondiționat, va determina transformarea eului, a muncii și, în consecință, a personalității. Încheierea acestei evoluții ceea ce reprezintă desăvârșirea personalizării nu este o identificare a omului cu Absolutul, ci o deschidere către o evoluție infinită întru apropierea sa, totodată, de natură și de Necondiționat. Personalitatea energetică este, pentru C. Rădulescu-Motru, o promisiune onorată parțial. Dar chiar împlinită, ea nu va semnifica sfârșitul omului sau al istoriei, ci doar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]