890 matches
-
ce "nu se leagă organic mai de nimic" decât de "actul prezentării de periferia eului"25. În opinia lui Proust, în schimb, memoria voluntară e "o memorie a inteligenței și a ochilor", fiind legată așadar de "imagine", și nu de abstracțiunea goală! Și tocmai pentru că se axează pe imagine acest gen de "memorie" a constituit mereu și constituie încă obiectul artei, chiar dacă e vorba de o artă cam învechită, ce se referă doar la "fațete lipsite de adevăr ale trecutului". Citându
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tinere, când, În zugrăvirea antitezei trecut-prezent, inevitabilă pentru epoca de tranziție din care poemele izvorau, culorile alb-negru dominau, În stare pură, nivelând și ignorând particularitățile, nuanțele oferite de realitatea concretă. Era o vreme când prea mult răsunau exercițiile retorice, când abstracțiunea amenința să ia locul poeziei. Ori versurile noi, pe care le parcurgem În pragul acestui, Mai mărturisesc, alături de atâtea alte Înfăptuiri cu care este Întâmpinată sărbătoarea, un pas Înainte În câmpul poeziei. Pentru că În ele nu se opun concepte goale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
apreciate de cronicar, pentru că surprind „transformările de structură ale poporului nostru” și pentru că poezia aceluia era „accesibilă unei mase cât mai largi de cititori”31. Pentru același critic lirica lui N.Tăutu este și ea reprezentativă pentru că „a fugit de abstracțiuni, plasându-se din plin În mijlocul faptelor și oamenilor”, dar „trebuie totuși să-i atragem atenția asupra riscurilor prezentate de poezia-anecdotă pe care o cultivă involuntar și care amenință să-l Întoarcă până la poantele ieftine ale lui Șt.O. Iosif (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vremelnic; și, pentru urgentarea lucrurilor, fierarul a fost poftit să purceadă de îndată la făurirea tuturor pieselor metalice necesare. Capitolul CVI DULGHERUL Așază-te ca un sultan printre lunile lui Saturn și privește-l pe om - singur, în suprema lui abstracțiune: el îți va apărea ca un miracol, de măreție și de suferință. Privește, însă, din același unghi, omenirea în masă: ea îți va apărea, în majoritatea ei, ca o gloată de duplicate inutile, atît în prezent, cît și în succesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca o gloată de duplicate inutile, atît în prezent, cît și în succesiunea generațiilor. Dar, oricît de umilă i-ar fi fost obîrșia, dulgherul de pe Pequod nu era un duplicat, deși era departe de a fi un exemplu de nobilă abstracțiune umană; de aceea, iată-l că-și face apariția pe scenă. . Ca toți dulgherii navali și mai ales ca toți cei care lucrează pe baleniere, el cunoștea pînă la un punct clenciurile multor meserii, legate oarecum de a lui - arta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de noapte. Călătorind toată viața, bătrînul dulgher nu numai că nu apucase să agonisească nici o avere, dar își irosise și brunma de avere cu care va fi plecat de-acasă. Aceasta să fi fost pricina? Fapt este că ajunsese o abstracțiune pură, o integrală nefracționabilă, o ființă la fel de simplă ca un prunc nou-născut, viețuind fără vreo referință premeditată la lumea aceasta sau la cea de apoi. S-ar fi putut spune chiar că această stranie puritate implica o anume lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Alecsandri. Ambele faze sunt condiționate de influențe străine și se definesc și prin aceste influențe. Prima fază, a lui Conachi, e datorită influenței literaturii clasice decadente franceze și influenței literaturii neogrecești, care seamănă cu prima: e vremea sentimentalității fals-exagerate, a abstracțiunilor personificate, a mitologismului, a subiectelor fară legătură cu viața contemporană, a inspirației sarbede din trecutul antic etc. A doua fază e datorită influenței literaturii romantice franceze - Hugo, Lamartine -, nouă pe atunci: sentimentalism puternic, culoare vie, dezgroparea trecutului național, deci medieval
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
șarpele, piramidele, labirintul acvatic) și nu are ochi decât pentru adevărurile lui. După sugestia Antimemoriilor lui Malraux, P. își subintitulează notele de călătorie Jurnal (și contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii ’30
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
-le una alteia, iar variația concomitentă a părților indică, de cele mai multe ori, o determinare comună. Prin legea paralelismului social, D. Gusti atrage atenția asupra imposibilității de a explica o realitate concretă foarte complicată prin câteva elemente ce nu sunt decât abstracțiuni din nevoi de metodă, primatul deținându-l întregul, societatea. O explicitare deosebit de lămuritoare a sensului cauzal al legii paralelismului sociologic îi aparține lui M. Vulcănescu: „Nici una din împrejurările care condiționează faptele sociale nu constituie însă, luată în parte, o cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ceea ce se spune adesea, sensul democratic nu constituie precondiția consolidării regimurilor liberale, ci rezultatul lor. Devii democrat numai practicînd democrația. Însă pentru a se dobîndi această practică, adeziunea prealabilă față de casa comună este indiscutabilă; în lipsa acesteia, cetățenia devine o simplă abstracțiune. Deși observația pare a fi regretabilă trebuie să acceptăm că democrațiile în formare au nevoie de democrați naționali pentru o perioadă mai lungă. Numai astfel vor putea accede la un contract politic mai avansat: acela în care sta-tul-națiune poate ceda
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
anumită convenționalitate și permite dezvoltarea unei gândiri de tip uman dar la un nivel de conceptualizare mai scăzut decât cel posibil pe baza cuvântului și a gândirii noțional-verbale. Comparativ cu gândirea auzitorului, la surd aceasta are caracter concret și neevoluat. Abstracțiunile sunt prea puțin accesibile acestei forme a gândirii, dar ele pot deveni treptat accesibile în procesul demutizării și trecerii la gândirea noțional-verbală. Principalele operații logice pe care le întâlnim la auzitor sunt prezente și la surdomut, dar sunt mai puțin
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
a fost îngropat cu adevărat? Sau, dacă noi credem că a fost îngropat, de ce am fi surprinși că cei care l-au urmat în timpul vieții cunoșteau locul îngropării? După părerea mea, mult din acest scepticism, ca să nu mai vorbim de abstracțiunile cele mai speculative și confuze, se datorează lipsei de cunoaștere a practicilor de înmormântare iudaice sau atitudinii condescendente a cercetătorilor moderni și a scriitorilor de pseudo-istorie când evaluează povestirile din izvoarele antice. Aceștia emit ipoteze nefondate despre evreii din Palestina
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de vicii". Personajele caragialești sunt personificările acestor atribute etice (virtuți sau vicii). De aceea, ele nu reprezintă nici tipuri umane în genere, nici tipuri "naționale" în speță.[...] Ele reprezintă niște alienate așa cum vor proceda mai târziu și dramaturgii teatrului absurdului, abstracțiuni morale angrenate în situații cu adânc înțeles uman și cu o valabilitate estetică ce depășește cu mult sfera unui localism restrâns și efemer"23. Faptul că încercările taxonomice nu se pot susține până la capăt este ilustrat și de un "tablou
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tragism vendetei justificate, ci dobândește trăsăturile unui monstru feminin neînblânzit, grotesc prin inconsecvențele, ezitările și plăcerea de a-și tortura victima prin întreținerea iluziei că va fi ajutată. Ca și în farsele tragice postbelice, personajele pot fi interpretate ca fiind abstracțiuni, ceea ce ar explica de ce nu se pot susține ca ilustrări ale specificului rural românesc. Astfel, Anca întruchipează justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale, care are nevoie de dovezi irelevante, pe baza cărora se produc catastrofale schimbări de destin. Ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o jumătate de oră se oferă, În fiecare seară, Începând cu orele 20, În zona Golfului Victoria, un spectacol de lumini și sunet, multicolor. Fascicolul de lumină emis de laser realizează un joc fantastic cu meandre policrome și figuri geometrice, abstracțiuni uluitoare dintr-o altă lume, pe fațadele principalilor turnuri gigantice cu zeci de etaje, lăsându-ne cu gura căscată, 530 vorba românului, de atâta frumusețe. Hong Kong ul este iluminat „a la giorno”, fără să se țină cont de risipa de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
că și imaginea realistă este Întotdeauna filtrată prin referințele fotografului, precum ne clarifică Massimo Rossetti (Gagliardi 2010: 8), În opoziția tezelor mecaniciste ale lui André Bazin, Roger Scruton și Kendall Walton). „Obiectivitatea― realistă va fi depășită, fără a deveni Însă abstracțiune pură și fără ca fragmentele constituente de realitate să aibă un rol pur estetic precum În cazul cubismului. Depășirea realului nu va explora autonomia expresiilor abstracte, ci va condensa Într-o imagine manipulată informații denotative și conotative aparținând arhitecturii. În această
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
toate laturile: entuziasmul său nu este slăbit de limitele cărora le sînt supuse acțiunile și destinele omenești. Există o ironie artistică, legată tocmai de marea sarcină a artei de a oferi imagini individuale ale unor caractere și destine și nu abstracțiuni și utopii. Totul se cuvine să fie subordonat în artă legii ce decurge din această îndarorire. Viața este atît de bogată și răzbește în așa de multe puncte, în cadrul unei singure personalități, ca și într-al unui neam, încît trebuie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și sentimente, constituind în forma lor izolată și abstractă datul cel mai simplu pe care ni-l putem imagina. Limbajul uzual e cel care a întreprins deja analiza ce duce la stabilirea lor. O psihologie copilărească operează acum cu aceste abstracțiuni. Dar ele sînt smulse din legătura cu impulsul și năzuința în care au apărut la origine. O evoluție specială, o diferențiere urmînd anumitor condiții, conduce abia la o anumită izolare a diferitelor laturi sau însușiri ale vieții psihice. Așa cum plăcerea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mic și simplu la mare și complex, ci de la legătura imediată la una mijlocită, înlăuntrul căreia apar o mulțime de elemente izolatae-de la pura experiență și de la stările nediferențiate la apariția de deosebiri, pe de altă parte, de generalizări și abstracțiuni, pe de altă parte". 9 Detalii la Höffding, Der menschliche Gedanke, pp. 183-188. 10 Cf., pentru cele ce urmează, Höffding, Psychologie, cap. VI, Die Psychologie des Gefűhls. 11 Samlede Skrifter, IV, p. 422. În Bergrebet Angst (unde se află formularea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o restituție a universului platonician din Timaios, dar acelorași „clasici ai unui extrem clasicism” le reproșează sterilitatea, lipsa de fior și disprețul pentru idee. Părăsindu-și maeștrii, tânărul critic recunoaște, în bună tradiție romantică, forța magică a logosului. Trepte ale abstracțiunii, cuvintele incarnează realități virtuale și contribuie la creație. În Charmion..., interpretare poetică a modelului cosmologic pitagoreico-platonician, dă și o motivare ontologică funcției metafizice a artei. În planul cunoașterii, poezia reprezintă, alături de filosofie și de eros, o cale de acces spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
a face cu două creații între al căror nivel de realizare există o diferență uriașă? Că prima constituie - așa cum a fost numită pe drept cuvânt - o «mândrie a poeziei noastre» și cealaltă reprezintă o simplă rimare a unor generalități și abstracțiuni spuse pe... versuri populare (...). În timp ce creații deficitare sunt popularizate, unele creații de care poporul nostru este mândru, ca volumul de poezii al Veronicăi Porumbacu Mărturii, nu sunt nici măcar consemnate. Faptul că unele cărți literare ca: Unde este unire de I.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
termeni ca muncă (sau munci), veac de creșteri, luptă grea (...). Ce să mai spunem despre amintitele încercări ale tinerilor poeți Rău și Nicorovici? Ele nu sunt la urma urmelor decât modeste «contribuții» la o prezentare pasionată și caldă a unor abstracțiuni personificate purtând numele de «iubire», în comparație cu acele producții care dau tonul în această privință, identificate în persoana Cântecelor de iubire (Contemporanul nr.14/1953) ale poetului Eugen Frunză. Pentru că, dacă e vorba de prezentarea pasionată și caldă și pe deasupra și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tonul în această privință, identificate în persoana Cântecelor de iubire (Contemporanul nr.14/1953) ale poetului Eugen Frunză. Pentru că, dacă e vorba de prezentarea pasionată și caldă și pe deasupra și puținel șăgalnică, iar pe alocuri chiar gravă a unor curate abstracțiuni - aceasta se întâlnește din plin în ciclul menționat. Dar să vedem mai întâi ce vrea să ne spună poetul în cântecele sale. Și întrucât el procedează metodic, să procedăm și noi la fel: - Dragostea poetului pentru iubită - în noile condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Așa se face că «viza» care în cazul poetei Nina Cassian - de pildă - avea menirea să acopere izbucnirile individualiste și cochetarea poetei cu formalismul, este chemată în împrejurarea de față să aștearnă un văl de naturalețe și spontaneitate peste goalele abstracțiuni ale «cântecelor»”. *** Petre DRAGOȘ 62, într-o scrisoare trimisă la Contemporanul: „Tovarăși, mă surprind anumite concepții, tonul și limbajul ce se strecoară în vremea din urmă în unele din articolele noastre de critică sau discuție literară. (...) De asemenea, Scânteia a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unul sau altul dintre poeți, desprinzându-se din „gros”', au încercat în mod curajos s-o rupă cu pedalarea pașnică și rutinieră și fără perspectivă (...)». Cântecele de iubire ale lui Eugen Frunză sunt apostrofate drept inspirate «articole de ziar», «goale abstracțiuni», «colocvii ale poetului cu iubita» (...). Pe un ton de superioritate cu nimic justificat, autorul articolului împarte sentințe și dă lecții de cea mai elementară măiestrie unor poeți ca cei sus amintiți, permițându-și să se substitue până și intențiilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]