881 matches
-
încă nedefrișat de alții. Dar trebuie să se înțeleagă o dată pentru totdeauna, că nimic, în "economic", în "financiar", în industrie sau în comerț, în efecte "sociale" sau în demersuri politice, nu se petrece în afara psihicului uman. Că "socialul" este o abstracțiune periculoasă dacă se uită - voit sau nu - faptul că în viața pe care o trăim (adică, nu în cărți ori în manuale de vulgarizare) nu se poate opera cu un concept abstract: "socialul", "societatea" sunt realități concrete, compuse din (nu
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
de persoane, de partide, compuse din oameni (peste tot de adăugat "psihicul"), se realizează prin "Puteri", care pot dirija prin calități psihice pozitive, sau pot manipula negativ tot prin conduite psihice în esență. "Trupele de ordine" sau "antitero" nu sunt abstracțiuni generice, ci sunt formate din indivizi cu psihic și tot ce este legat de acesta. La fel, "localnicii" din Oltenia sau "agricultorii" din Polonia, feroviarii din Ungaria, "Sindicatele" de pretutindeni, ori "Parlamentele". S-a vorbit puțin - acum ceva mai mult
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
prin folosirea unui limbaj ipocrit, mascant, iar partenerii le depistează ori nu, prin competențele lor psihice. Zilele de dupa mijlocul lui ianuarie ^99 au fost înfierbântate de clocotiri psihice - dar nu s-a vorbit decât despre vectori economici-sociali-politici, si ca despre abstracțiuni, sau, când au intervenit în tot ce s-a vehiculat prin vorbire, unele cuvinte legate direct de psihic au fost fie atribuite cel mult domeniului sociologiei, si nu am auzit ori citit aproape deloc termenii "psihologie", "psihic" (nici macar "suflet"!). S-
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
și denunțul, uneori cu un sens punitiv explicit, se regăsește în egală măsură în opera lui Caragiale și în aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
a lui Allah și a Profetului; cum remarcă marele gânditor alsacian Frithjof Schuon, „una (dintre propoziții) se referă la Principiu, care e totodată Ființă și Supra-Ființă, iar cealaltă la manifestarea formală și supraformală”, numind prima aserțiune „formula discernământului sau a «abstracțiunii (tanzih)»”, iar a doua „formula integrării sau a «analogiei»”. Potrivit cu aceasta, apar, desigur, două Jihaduri, fără a mai vorbi de variantele intermediare: (i) Jihadul major, interior; (ii) Jihadul minor, exterior. Această clasificare există în Islam pe temeiul unui hadith, care
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
XX - Kandinsky, Kupka, Malevici, Mondrian - vor sta sub semnul teozofismului. Cu puțin înaintea lor, mediumul Hilma af Klint își începuse seria de desene care, conform autoarei, „portretizează planul astral în formă și culoare”. Ținând cont de faptul că, în afara Europei, abstracțiunea era prezentă deja în „arabescurile” din arta islamică sau în desenele geometrizante care fac parte din practica tantrică în Rajasthan, se poate spune că nu formalismului materialist-pozitivist i se datorează apariția artei abstracte. Printre curentele care au compus arta abstractă
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
a picturii monocrome) și, după jumătatea anilor '60, în interiorul granițelor țării (Romul Nuțiu, Gheorghe I. Anghel, Gheorghe Iacob, Ilie Pavel, Wanda Sachelarie-Vladimirescu). Arta informală s-a impus în breaslă ca un stil potrivit climatului postbelic, dar, mai ales în America Latină, abstracțiunea geometrică a rămas o tendință puternică. Va avea loc treptat o întoarcere (în alte moduri decât cele oferite de arta abstractă timpurie) la geometrism, după epuizarea „resurselor” informalismului/expresionismului abstract. Printre pictorii americani asociați cu larga etichetă de expresionism abstract
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
forma unei cruci grecești). Aceștia, alături de Mark Rothko și, dintre pictorii marginali în momentul respectiv, Ellsworth Kelly și clasiciștii abstracți, anticipează viitoarea tendință de respingere a expresionismului abstract violent a la Pollock, pe care criticul Clement Greenberg o va intitula abstracțiunea post-picturală. Mișcarea a apărut în jurul anului 1958, când Morris Louis și Kenneth Noland, experimentând o tehnică învățată de la pictorița Helen Frankenthaler, inaugurează seria lor de compozițiile „aerisite” în care, spre deosebire de "action painting", gesturile sunt restrânse, iar culorile mai intense, dispuse
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
În aceeași perioadă își încep activitatea pe Coasta de Vest o serie de pictori marginali care vor fi înglobați ceva mai târziu sub eticheta de clasicism abstract: John McLaughlin, Lorser Feitelson, Karl Benjamin, Frederick Hammersley și Helen Lundeberg. Prelungind tradiția abstracțiunii geometrice europene, aceștia tind să simplifice și să realizeze „abstracțiuni pure”. Se poate spune că pictura minimală debutează în SUA în jurul anului 1959, grație picturilor negre ale lui Frank Stella, autorul butadei „Ceea ce vezi este ceea ce vezi”, la scurtă vreme
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
o serie de pictori marginali care vor fi înglobați ceva mai târziu sub eticheta de clasicism abstract: John McLaughlin, Lorser Feitelson, Karl Benjamin, Frederick Hammersley și Helen Lundeberg. Prelungind tradiția abstracțiunii geometrice europene, aceștia tind să simplifice și să realizeze „abstracțiuni pure”. Se poate spune că pictura minimală debutează în SUA în jurul anului 1959, grație picturilor negre ale lui Frank Stella, autorul butadei „Ceea ce vezi este ceea ce vezi”, la scurtă vreme după ce francezul Yves Klein devine cunoscut prin picturile sale monocrome
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
Academiei Regale în acel moment, Joshua Reynolds. De-a lungul timpului Blake a ajuns să deteste profund atitudinea lui Reynolds în privința artei, în special goana acestuia după “adevărul general” și “frumusețea generală”. În "Discursurile" sale Reynolds scrie că “dispoziția pentru abstracțiune, generalizare și clasificare, reprezintă gloria inteligenței umane”; Blake îi răspunde adnotând pe o copie a cărții “A Generaliza înseamnă a fi Idiot; a Particulariza este Singurul Merit”. Blake deasemenea displăcea aparenta umilință a lui Reynolds, pe care o considera o
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
de politică pozitivă sau tratat de sociologie instituind religia umanității" sau "Catehismul pozitivist". Cursul de filosofie pozitivistă emite legea fundamentală care cuprinde etapele istoriei umanității: 1. Starea teologică (fetișism, politeism, monoteism); 2. Starea metafizică sau abstractă (supranaturalul este înlocuit de abstracțiuni); 3. Starea pozitivă sau științifică (starea definitivă a inteligenței, înțelegerea trecutului și predicția viitorului, militând pentru o lume mai bună). Ultima etapă (starea pozitivă sau științifică) definește o societate bazată pe ordine, progres și altruism (dragostea - ca principiu, ordinea - ca
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
emblemă și "simbol" apar adesea sinonime în conversațiile de zi-cu-zi, fără a provoca confuzii nedorite. Separarea celor două ar părea inutilă și ceremonială. Oricum, o emblemă este un tipar (model), folosit pentru a reprezenta o idee. O emblemă cristalizează o abstracțiune în termeni concreți, vizuali: o zeitate, un trib, o națiune, o virtute sau un viciu. O emblemă este un obiect, sau reprezentarea unui obiect. O emblemă poate fi purtată sau folosită altfel ca o insignă identificatoare. O emblemă metalică a
Emblemă () [Corola-website/Science/303583_a_304912]
-
76 de ani pe 19 decembrie 1851 și este depus într-o criptă, alături de Reynolds, în catedrala Sf. Paul. ""Pictează arbori galbeni și albaștri și contează pe ochiul spectatorului ca să-i transforme în verde."" ""Tablourile lui Turner ne amintesc de abstracțiunea unei perspective bătute de vânt. Ele prezintă nu atât elemente ale naturii, cât atmosfera care le înconjoară. Sunt tablouri ale aerului, pământului și ale apei."" ""Ceea ce importă la Turner mai presus de orice, distingându-l de toți contemporanii săi, e
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
Deci trebuie să existe un element în activitatea unui demon automat care să împiedice scăderea entropiei. Asupra naturii acestui element domnește până azi un dezacord. Pentru a reduce problema demonului la „esența” ei, Szilard a introdus în 1929 (Ref.3) abstracțiunea unui gaz constând într-o singura moleculă (fizica statistică nu pune o limită principială numărului de molecule ale unui gaz, atâta timp cât ele nu interacționează între ele). Gazului unimolecular i se pot atribui toate funcțiile termodinamice ale unui gaz normal; în
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
de lucru și nopțile luminate cu lămpile de gaz capătă frumusețe și sens. Toate acestea sunt redate într-o formă impresionant de exactă, fără emfaza, cu aparentă impasibilitate, într-un limbaj care reușește să fie cel mai curent. Poetul detesta abstracțiunile și se simte fericit atunci cand găsește „materiale”, forme pe care ochii săi, mirosul sau, mâinile sale le simt, si care fac să-i „cânte” simțurile. Cesário Verde este singurul poet portughez cu adevarat „realist” al secolului al XIX-lea, cu
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
definită în dicționar ca însemnând ”închipuire, viziune, fantezie”. Multă vreme imaginația a fost definită ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potrivește numai imaginației artistice. Dar procesul creator în știință comportă mai multe sinteze în domeniul ideilor, al abstracțiunilor. De imaginație dă dovadă și coregraful, ea putându-se observa chiar în comportamentul unor sportivi. Astfel încât azi putem defini imaginația ca fiind acel proces psihic al cărui rezultat îl constituie obținerea unor reacții, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
apud Landes, 74) O altă explicație, conexa: </spân><spân lang="ro-RO">”</spân><spân lang="ro-RO">Imaginile alegorice poartă cu ele profunzimea și puterea imediatului concret și oferă într-un mod foarte vizibil și vizual ocazia de a ne aminti de abstracțiunile intangibile precum limbaj, națiune sau comunitate. Și mai important, deoarece sunt construite că întrupări efective ale compasiunii și iubirii dezinteresate, ele solicită, chiar cer imperios în schimb, o reacție de atașament filial din partea comunităților care sunt imaginate în jurul lor, chiar
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
în stadiul de eboșă. În 1875 primește "Ordinul Legiunii de Onoare". Zenitul carierei sale îl atinge un an mai târziu, când participă la "Salon" cu patru formate relativ mici, care diferă de opera sa de până atunci prin simplificarea, chiar abstracțiunea aplicată fundalurilor, prin contrastele coloristice mai accentuate și prin tendințe ornamentale. E vorba de "Salomea", "Hercule și hidra din Lerna", "Viziunea (Salomea cu capul lui Ioan Botezătorul)" și "Sfântul Sebastian", apreciate de critică drept tablouri vizionare. Decorat, artist recunoscut și
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
binele", "viețuitoare" etc., nu ar fi decât nume ("nomina"). Invers, realismul susține existența universaliilor "ante rem", respectiv faptul că noțiunile își au existența pentru sine, în felul ideilor platonice. Nominalismul este un curent sceptic, care contestă existența specifică, particulară a abstracțiunii. Noțiunea lui de realitate coincide în mod necesar cu realitatea perceptibilă a lucrurilor, a căror individualitate reprezintă realul față de ideea abstractă. Prin opoziție, realismul universaliilor pune accentul realității pe abstract, pe idee, pe universal, situat înaintea lucrului ("ante rem"). În
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
spațiu. Teoreticienii militari ai perioadei, inclusiv cei din armata navală regală dinaintea Primului Război Mondial, speculaseră pe marginea construirii unei „mașini de luptă” de uscat, similară celor navale. Wells a explorat ulterior ideea în povestirea "The Land Ironclads". Există o serie de abstracțiuni SF în dewscrierea pe care Wells o face tehnologiei marțiene; el insistă asupra lipsei roților și a folosirii contracțiilor unor discuri metalice de-a lungul unei axe pentru a produce mișcarea, similar modului în care o fac mușchii. Polimerii electroactivi
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
lui Florin Ciubotaru, un pictor autentic, subtil, a cărui atitudine ludică provoacă imaginarul. Arta lui Florin Ciubotaru ilustrează mutațiile fundamentale petrecute în sensibilitatea contemporană, avidă de mari deschideri conceptuale și stilistice, cultivând, complementar parcă, concretețea și vagul, figurația, sensul și abstracțiunea pură. Pictorul expune rar, pentru că nu produce tablouri și nu-și promovează, diplomatic, cariera. Lucrează și, la un moment dat, sațietatea, depășirea unei etape reclama confesiunea publică. De unde senzația unei cordiale indiferențe cu sine și cu ceilalți. De unde poate și
Florin Ciubotaru () [Corola-website/Science/323251_a_324580]
-
reperul principal al filmului ar fi icoana bisericească: personajele și acțiunea se profilează pe un plan „lipsit de profunzime”, iar „[s]pațiul lumii ficționale din După dealuri nu permite adîncimea, ci se etalează doar pe o suprafață ce tinde spre abstracțiunea bidimensională a icoanei.” Cu această perspectivă a intrat în polemică Andrei Gorzo, care scotea în evidență scena spitalului și scena secției de poliție, cea din urmă având trei planuri de adâncime. Pelicula a fost filmată și montată în ordine cronologică
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
metodele de lucru predate acolo, „folosite pentru a exprima efecte predeterminate“, începe să devină interesat de avangarda poloneză a timpului, de constructivismul rus și Bauhaus, încercînd să rezolve dilema „cum să reconciliezi lumea mitică simbolistă a gîndului/corpului cu lumea abstracțiunii metafizice/geometrice a avangardei“. Printre cele mai cunoscute spectacole realizate de se numără „Clasa moartă” (1975), „Wielopole” (1980), „Să piară artiștii” (1985), Nu mă voi întoarce niciodată (1988), despre care spunea că reprezintă „răspunsul său artistic la istoriile oficiale legitimate
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
transformat pe Karnas într-un reper al scenei jazzistice europene. Trupele în care a activat Karnas, cu componente diferite, nu au nimic în comun cu paradigmă clasică. Ele ne propun teme melodice simple, care se inspiră din hipnotismul ostinatourilor și abstracțiunea interpretării modale. Dacă ar fi sa descriem în câteva cuvinte prestația în concert a trupei Grzegorz Karnas Formulă (Grzegorz Karnas - voce, Michał Tokaj - pian, keyboards, Michał Jaros - contrabas, Sebastian Frankiewicz - tobe), acestea ar fi: o interpretare acustică, hipnotica și plină
La Festivalul Internațional de Jazz de la Sibiu vor evolua nume celebre ale genului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105539_a_106831]