1,361 matches
-
acum / e singura lui tovărășie". Amintirea poetului (Nicolae Labiș) "împrăștiat pe străzile orașului" dă curs tristeții. Locuim în tragic, moartea fiind consubstanțială vieții. "Cu fiecare zi pruncul nostru e mai aproape de moarte" (Copilul meu). Însă autorul Infernului nu invocă nicicând absurdul, reper fundamental la Jean Paul Sartre; în viziunea teoreticianului existențialist, ființa era "fără rațiune, fără cauză, fără necesitate" (L'Etre et le néant). Nu găsim la acest Ioan Alexandru depresiv ("Poate și acuma-s în pământ") linia sobră a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
discută (obișnuit) cu un alt Eu, secund, ori cu o Ea. În fapt, poetul e un insular, un elegiac agresat de singurătate, stresat de complicațiile citadine; în "intimitatea orașului / copacii / plini de bube, cu coroanele lor de mir" veghează "tembelizați"; absurdul dezechilibrează inevitabil: "Îmi ies din fire și iar mă sui deasupra mea"; bacovian parcă grotescul bate spre delir: "O fată / întunecată / cântă la ghitară, creanga de pe nour șfichiuie / mortul: nu mai suport nesiguranța zilei de mâine, nu / mai suport, îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rostitor oracular respirând credință și eticism. Într-o ipostază, lucrurile se scaldă în fantezie, în legendă și mit, în cea de a doua figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat; opera sa, în totul, se vrea un portret al vocilor din juru-i în dialog cu vocea-i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
așa-zisă "coincidență a contrariilor". Odată cu morala, lumea noastră și-a pierdut sufletul. Celebrul Axis Mundi este drept și duce către Cer, în vreme ce Anima Mundi rătăcește într-o ceață etică, într-o noapte de sens. Unii numesc asta absurd, dar absurdul nu există decît în raport tot cu niște legi, reguli sau conveniențe. "Am scris în voi întreaga cunoaștere", zice Domnul. Ce am făcut cu ea ? De ce natura umană și natura în general sunt imperfecte ? De cîte risipiri, care nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ce se dezvăluie doar pentru voi, în tăcerea absolută ? Trebuie foarte multă putere pentru asta, puterea sensibilității, a liniștii... Frumusețea aceasta există în sine, egală cu sine și împreună numai cu sine, neîmpărtășită și veșnică, dincolo de această lume în care absurdul a devenit normalitate, dincolo de Absurdistan... Există un prototip al frumosului, în care se regăsește tot ce e frumos, este ideea de frumos către care aspiră Erosul, în accepțiunea lui Platon. Ce frumoasă poate fi o idee ! Ce frumoasă poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
reunește într-o entitate ce nu poate fi respinsă la infinit pe criteriul că alterează consistența vechii teorii și că ar putea să submineze destinul celei noi. Natura umană a fost victima unui reducționism iluminist dus la extrem, tangent cu absurdul, din considerente de secularizare a dependenței, fără ca măcar (și acest aspect este esențial) să configureze modelul explicativ într-o expresie antroprocentică. Reinserția naturii umane în ecuația pieței, înainte de toate ca acceptare a ei ca variabilă ce explică cea mai mare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
să facă regula pe piața financiară, bulversând regimul dobânzilor și potențialul lui reglator al lichidităților. După cum excesul de virtualizare a valorii - ca obsesie a transformării economiei dintr-un mijloc al performanțelor intersubiectivității într-un scop individual în sine - care frizează absurdul creării de valoare din nimic, complică oferta prin supraevaluarea ei ca active și deteriorează atitudinea față de resurse. Este ca și în povestea în care se prețuiește zornăitul banilor sau mirosul fripturii, adică se înlocuiește oferta cu iluzia ei sau cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a trăi și de frica de moarte; a-ți pune capăt zilelor înainte de a fi trăit plenar n-are niciun sens; a-i crede pe imbecilii care trâmbițează neajunsul de a te fi născut este ceva ce se învecinează cu absurdul; nu pleca urechea la cei care denigrează viața și te îndeamnă s-o părăsești cât mai repede cu putință; moartea trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fi spioni l-ar fi putut transforma într-un agent în solda dușmanului din afară... Orice informație, fie și neînsemnată, se poate oricând converti, după bunul plac al Puterii, într-o indicație importantă. Totul trebuie consemnat, pentru că totul furnizează informații. Absurdul capătă astfel o utilitate imediată, care la prima vedere ne scapă: există regimuri, comuniste sau fasciste, a căror lozincă - „Supravegheați totul!” - permite, în ciuda ridicolului de care se acoperă uneori, ca informația, rezultat al supravegherii, să fie folosită la nevoie, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu atât mai mult proiectat în interior cu cât se simte „exterior problemelor omenești” (III, 165), adică un străin. Lumea din jur i se pare o iluzie, iar vânzoleala din preajmă, un „furnicar grotesc și osândit”. „Ceea ce mă izbea era absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț în sufletul căruia nu se află vicleșugul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își pierd treptat prospețimea și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așteptat ca sentimentul absurdului să ne "cîștige" și pe noi, în virtutea unor imanențe de cu totul altă natură. Literatura absurdă și-a făcut loc foarte greu în traducerile noastre, în temeiul inexistenței absurdului în viața omului de tip nou...! Dar absurdul începuse deja să se manifeste ca dominantă a vieții noastre. Vidarea de conținut a realului, criza valorilor, amurgul umanismului, ne conduceau către absurd. Iraționalul se impune ca valoare. în locul inteligenței administrația -, în locul intimității -colectivismul. Presiunea politică este, în "Regulamentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se aude foșnetul de ziare și plicuri desfăcute) Alex: Interesant! I-auziți ce scrie aici! Se poate spune că premiera "Steaua fără nume" e un autentic eveniment artistic... Un spectacol care se va bucura de un mare succes de public" (absurdul se instalează cu toată puterea; prin întrebările ei logice, Irina dă un accent în plus acestei stări) Irina: Cum adică? Nu înțeleg nimic! Cînd, Doamne! Val, ce se întîmplă?! Val:...(după un timp oarecare)... Tu nici cînd ai citit " La
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ion Gheorghe este un colorist cu armonii încântătoare, într-o diversitate contradictorie de stiluri de la un volum la altul. În "Zoosophia", procedeul este cel al jocului arghezian în care ca și la autorul Tabletelor din "Țara lui Kuty", este vizat absurdul. Pornește din folclor, adăugându-i istoria, geografia, zoologia, științele naturii. Oaia năzdrăvană explică originea poporului român, așezământul mănăstirii se face prin sacrificiu, răscoala lui Tudor și a lui Horia capătă dimensiuni mitice. Istoria noastră națională este cea a lui Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-a vorbit despre lipsa de emoție și de patos a poeziei lui N. Stănescu, trebuie să subliniem că demonstrația riguroasă ne transmite pasiunea, indiferent că face teoria numerelor, pune întrebări asupra problemelor fundamentale ale existenței sau descrie iraționalitatea lumii, absurdul, setea de concret care îi paralizează parcă aripile neputincioase de-a mai cuprinde cerul. Geometrizarea lumii, cuprinderea ei în tipare o va face să-și piardă misterul, și deci poezia nu mai poate fi o reprezentare a "corolei de minuni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Blaga), și atunci poetul caută expresia alambicată, încifrează ceea ce foarte bine vedem și simțim sau cunoaștem din metamorfozarea lumii, din iraționalul ei. Mai clar spus, încifrează, pentru a potența misterul, ceea ce ni se oferă direct și deschis cunoașterii și pune absurdul, iraționalul în fragmente inteligibile: În toate părțile deodată, zise/ cel fără părți./ Într-o singură parte zise/ Partea./ Ce este?/ Cum, ce este?/ Este, pur și simplu./ Adică E, adică S, adică T, adică E./ Primul E este mal vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize, ca la doctor./ Tușiți". De fapt, poemul ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
De-altfel, vocația de dramaturg a lui Sorescu se vădește și în construcția poemelor. Autorul morții ceasului surprinde instantanee, momente în suita sentimentelor și caracterelor omenești: suspiciunea, în poemul "Pânda", exasperarea celui " Care aduce nămol", adică spiritul dogmatic în "Echerul", absurdul în "Cămila", incertitudinea, singurătatea, disperarea: Există tristețe la toate nivelurile,/ Dumnezeu este deznădăjduit,/ Mă uit în ochii lui goi și mă pierd în ei./ El alunecă vâjâind în prăpastiile morților mele" ("Prieteni"). În dosul acestor măști se află o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nedeterminări Motivația: Limitele matematice au legătură directă cu infinitul deoarece ele aduc răspunsuri pertinente la întrebarea "cum este infinitul?'' GRUPA 11 Paradoxul în concepția artistică Bibliografie: http://www.cniv.ro/2007/disc2/cniv/documente/pdf/sectiuneaC/21.pdf ,,Paradoxul sau absurdul în matematică'' Motivația: Se studiază imaginile lui Maurits Cornelis Escher, care sunt în egală măsură interesante pentru matematicieni, psihologi și pentru public, în general, și au fost larg reproduse pe la mijlocul secolului XX. Artistul danez îmbină detalii realiste cu efecte și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
aer. Mai puțin însă și la noi, țară puțin participativă politic și cu opțiuni lipsite de anvergură. Piesa scrisă în 1962 vorbea despre o lume aparent poleită, cea a Forțelor Aeriene Regale Engleze. Scena de la Casandra devenea tabără de recruți. Absurdul, umilirea, prostia, înregimentarea, nebănuita mitocănie din Albion, drama creată de mecanismul militar ruginit și dezumanizat țineau de text. Mai presus de el era actul teatral nud, depresurat de "jocul de scenă", emoția pură, francă, cuceriri care pentru noi, atunci, au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a integrat firesc în weltanschauung-ul său aceste idei: că lumea este și rațională și irațională (uneori "își iese din țâțâni", știau prea bine toți acești maeștrii respectați), că scânteia comică este și semn al tragicului cotidian și, deopotrivă că absurdul și drama pot fi maligne sau benigne. Nu se știe, cu certitudine, dinainte. Dar, mai ales, Alexa Visarion știe că nu trebuie, niciodată, sub nici un pretext ca, dimensiunea etică să lipsească: nici din viața cea obișnuită, nici din cea conținută
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea). - Romantismul posteminescian coexistă cu realismul, sămănătorismul, simbolismul (sfârșitul sec. al XIXlea și primele decenii ale sec. XX) și se manifestă, frecvent, ca epigonism eminescian. Reprezentanți notabili sunt G. Coșbuc, O. Goga, Al.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
opera dramatică este influențată de imperativul duratei limitate a spectacolului (23 ore) și de cel al convențiilor teatrale: - Expozițiunea este concentrată, fiind înlocuită uneori prin prolog. În teatrul modern, propune o situație simbolică (solitudinea omului în univers, confruntarea ființei cu absurdul, cu timpul, cu limitele condiției umane etc.) sau o ipostază umană semnificativă (artistul, însinguratul, ființa alienată, omul în căutarea Divinității, a sensului existenței etc.). - Intriga puternic evidențiată, surprinde evenimentul cel mai important sub aspectul cauzalității, reliefând conflictul dramatic de mare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt de asemenea embleme ale discursului dramatic modern. - Tipurile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cuvântuluicheie, plumb. Cenușiul sumbru al plumbului se revarsă în lume, devenind dominanta cromatică a „decorului“ bacovian. Imaginea cavou lui în care Dormeau adânc sicriele de plumb // Dormea întors amorul meu de plumb figurează un spațiu poetic ce pune în evidență absurdul lumii în care eul liric trăiește acut sen timentul singurătății și al spaimei de moarte. Motivul somnului ca metaforă a morții subliniază viziunea tragică a unei existențe lipsite de sens, în care nici măcar creația nu este o cale de salvare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]