1,220 matches
-
dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde. Da suferința contestă țipătul glacial al DELIRULUI până în subconștientul muribund al învinsului. Eu știu o viață plină cu absurditățile unui învingător în iubirea plânsă a nopților. Când la o masă de CER hăituit, mâna continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-se cu pap de gardul ambasadei americane pe care-o Înjură acum că nu ne dă Basarabia. Tema dezbaterii de acum era „Oboseala de Eminescu”, și stăteau strînși unu-ntr-altul tot felul de oameni cumsecade care ziceau că nu, este o absurditate, o bătaie de joc, niște suboameni sînt cei care zic așa ceva deși nimeni nu zisese, era titlul emisiunii, o blasfemie, de unde oboseală de Eminescu, deși păreau cu toții obosiți, scoși din praf, din nopți trecute care nu mai trec, era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căruia i se atribuie rezolvarea anchetei redeschise Nite Owl, a spus că În cele din urmă cazul a fost rezolvat, În ciuda zvonurilor că un al patrulea conspirator ar fi murit brusc exact atunci cînd urma să fie arestat. „Este o absurditate“, a spus Exley. „Am oferit unui mare uriu al comitatului rezumatul extins al cazului și am depus eu Însumi o mărturie foarte detaliată. Juriul a acceptat concluziile mele. S-a terminat.“ Cu un preț imens. Comandantul detectivilor de la LAPD, Thad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nevoie de romane care să manifeste înțelegere față de deturnarea ideologică din ultimii ani din această țară, care să întrevadă consecințele sale la nivel uman și să arate că reacția cuvenită nu este doar tristețea și indignarea, ci râsul nebun în fața absurdității. Pentru mulți oameni este se pare doar o chestiune de timp apariția unui asemenea roman ieșit din condeiul lui ..., dar pe cititorul de față încă nu l-a convins. Deși are atâtea calități pentru a-și asuma această sarcină, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu era posibil. Mă aflam acum cu siguranță Într-un vis, Într-un univers alternativ În care orice aducea cât de cât a logică și rațiune fusese suspendat pe termen nelimitat. Nu mi-am permis nici măcar să mă gândesc la absurditatea celor ce se petreceau. — Miranda, Îmi amintesc perfect că ai cerut două exemplare și două am comandat, m-am bâlbâit eu și mi-a fost ciudă pe mine că Îi făceam jocul. Am vorbit cu fata de la Scholastic și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În punctul În care, dac-ar trece o trupă de cercetașe, tot nu m-aș opri! Îți jur, plesnesc. Toată ziua am explodat după tine. Ea nu era convinsă că se Întîmplase cum spunea. Cu toată vorbăria lui, cu toate absurditățile pe care le spusese - aici și În mașină -, nu credea că fusese așa, iar ea Îl dorea mai puțin ca oricînd. El trase pledul și o Înfășură În el, apoi Își puse mîna pe sub el și Încercă să ajungă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fuste lungi, cum nu-ți vine a crede. Poftim. N-are importanță. O să rezolvi chestia asta și-o să arăți iar ca o regină. Vai, ce păr frumos ai, nu crezi? Continuă să pălăvrăgească Împleticindu-și limba, debitînd tot soiul de absurdități. O aduse pe Viv lîngă ea, lăsînd-o să-și sprijine capul, netezindu-i și mîngîind-o pe păr cu degetele ei aspre și boante. Dar și Viv Își dădea seama că era Înspăimîntată. — Încă mai vine, nu-i așa? spunea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa ceva, zise Duncan cu loialitate. — Ai dreptate, rîse Fraser. Probabil că stă Într-un colț cu un tratat de știință creștină, expediind bombele cu puterea imaginației. Poate c-o să-mi vîndă un pont. Ce zici? Ți-a băgat În cap absurditățile alea, nu-i așa? De-aia ești atît de nepăsător? Își trase respirația și Închise ochii. Nu există bombe. Bombele nu sînt reale. Nu e război. Bombardarea Portsmouth-ului, Pisei, Kölnului - au fost halucinații În masă. Oamenii nu au murit, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
c-o să fie calmă atunci cînd se va Întîmpla. Acum Înțelese că, pentru ea, frica fusese un fel de pact: Își imaginase că, dacă teama era suficient de puternică și constantă, va răscumpăra siguranța lui Helen. Dar, evident, era o absurditate. Îi fusese teamă, și lucrul acela de negîndit se Întîmplase, oricum. Cum să fie calmă? Își trase brațul din strînsoarea lui Hughes și-și acoperi fața, cutremurîndu-se. Dorea să cadă În genunchi și să plîngă. Apoi se gîndi, Cum o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și în această calitate sînt angajați politic precum ceilalți funcționari ai guvernului. Ei se comportă ca niște politicieni cu Episcopii străini și cu însăși Biserica lui Dumnezeu, făcînd război și pace cu aceștia, printre armistiții și amenințări. Cea mai mare absurditate întîlnită în Biserică a avut loc în secolul al XV-lea, atunci cînd un conciliu s-a întrunit pe națiuni. În acest caz, puterea pe care Cristos le-a încredințat-o Episcopilor de a fi judecători de credință și învățători
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Înstrăinarea ei, sau reducție, din realitate. Vârâtul umbrelelor printre gratiile de fier nu Încetează o dată cu trecerea de la grădina zoologică la ecran. Mult din știința și erudiția secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea reprezintă, În termeni științifici moderni, o absurditate demodată: prin interpolările sale personale, prin judecățile vagi, prin interpretările greșite ale probelor, prin amestecul frecvent de erudiție umanistă și rigurozitate științifică - citatele din Horațiu și Virgiliu În mijlocul unui tratat de silvicultură. Însă presupoziția generală, fie ea și inconștientă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
la îndemnul lui taică-său, care era și mai beat și care în plus citise cu câtva timp în urmă romanul acela sovietic, plin de cruzime, "Zoia și Șura", povestea unor copii implicați stupid și inutil de către "Tătucul popoarelor" în absurditatea războiului. O luase, atunci, de după umeri, aproape părintește, pornind-o amândoi prin seara liniștită, pe sub teii bătrâni ai bulevardului botezat cândva, înainte de război, "Regele Ferdinand", murmurându-i la urechiușă: E vorba de un divertisment matematic. De fapt, Euler a stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
promisiunea că vor fi cuminți și el, și domnișoara, până la mariaj: își deplasă încetișor degetul subțire și delicat sub ochi, trăgându-și ușor pleoapa în jos, a sanchi, s-o crezi tu! Zise, cu un fel pronunțat de a sublinia absurditatea respectivei idei în lumea atât de sexualizată a contemporaneității: Nu, prostuțule, nu vreau să pretind că nu aș mai fi făcut ceea ce zici tu. Dar n-am mai urlat! Nu, Waldemar, trebuie să pricepi atâta: nu am mai urlat, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unui viitor prins între incertitudine și vagă speranță. Oare câți din bunii lui prieteni vor mai prinde frumoasele zile ale păcii? Sau pacea devenise un deziderat mult prea abstract pentru această lume abătută de la sensul ei originar, deraiată către o absurditate uriașă în care oamenii se nasc doar pentru a fi uciși în diferite războaie? Soldații se răspândesc în tăcere. Doi militari aruncă încet, metodic, bulgări mari de pământ împietrit. Rămas singur la urmă, Marius se apropie de mormânt. Pierduse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al doilea pact, cel explicit, și-l ignoră pe primul, care este implicit. Credeți că acest statut ambiguu al autoficțiunii ar putea fi cauza principală a frecventelor lecturi literale la care e supusă opera dumneavoastră și care conduc la mari absurdități interpretative ca, de exemplu, afirmația prin care i se atribuie scriitorului Fernando Vallejo o ideologie fascistă, rasistă, oligarhică, reacționară etc. Credeți că absența -din cîte știu eu- a unui studiu critic serios despre opera dumneavoastră de ficțiune ar putea fi
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
sa, dreptul, el rămâne atât de indiferent ca și faptul că un actual bancher a avut un strămoș bancher. Deduce-se-va de aci dreptul esclusiv al strănepotului de a fi el și numai el bancher? Aceasta ar fi o absurditate. Așadar reacțiunea în sensul pe care i-l dă "Romînul" e lipsită înainte de toate de consistență istorică, de substrat istoric, căci din istorie rezultă că românii au fost totdauna liberi și totdauna egali înaintea statului. Pentru fiecare din ei exista
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cauzele ei, guvernul a refuzat să comunice vrun act. Cum ar fi voit organul marelui partid ca opoziția, atât în Camere cât și prin presă, să se pronunțe mai puțin vag și mai precis în cestiunea pretinsei răscumpărări În privința șicanei, absurdității și relei-credințe în polemica de toate zilele a partidelor, iarăși am dori să-și amintească organul marelui partid de șicana, absurditatea și reaua-credință a organelor partidului cu care se află azi la putere marele om de stat, pe când acest mare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cât și prin presă, să se pronunțe mai puțin vag și mai precis în cestiunea pretinsei răscumpărări În privința șicanei, absurdității și relei-credințe în polemica de toate zilele a partidelor, iarăși am dori să-și amintească organul marelui partid de șicana, absurditatea și reaua-credință a organelor partidului cu care se află azi la putere marele om de stat, pe când acest mare om de stat se afla instalat destul de confortabil în domiciliul partidului conservator, atunci la guvern. Pe atunci s-a întîmplat ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Nu, dragă, mă mărit cu el!" preciza ea cu un glas sarcastic. "Aha! Deci la el ai fost săptămâna asta cât ai lipsit?" "Bineînțeles!" Dar parcă era o ironie, ca atunci când sugerezi unui naiv exact contrariul a ceea ce afirmi: o absurditate, cum să se mărite cu acel Mircea și ce să fi căutat la el? Astfel primim știri despre noi, drept incredibile, ca să le diminuăm forța de șoc. "Mda, zisei, deci e chestie veche!" "Aha, zise, destul de veche!" "Și de ce ați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
grasă și râncedă. Pentru că nici măcar nu putem să spunem contemplând o ceată de ticăloși în toiul unui chef, asemeni poetului în fața stârvului asaltat de viermi, că păstrăm totuși în noi esența divină a solidarității noastre descompuse. (Celor care au revelația absurdității existenței nu le-ar strica munca dură într-o mină de plumb, sau la un canal, și fără posibilitatea de a se retrage și mai mult în domeniul absurdului printr-o condamnare absurdă; nu, să rămână liberi și să descopere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebat, aproape prostește. „Exact. De ce-a făcut-o, nu vom ști niciodată. În schimb, poate aflăm cine e tânăra.“ „Cum? Întrebăm la poartă?“ „Deloc. O să vezi imediat cum. Ține-mi puțin de șase.“ A „ține de șase“ era o absurditate. Pe lângă că expresia mă enerva, nimerisem în locul cel mai nepotrivit în care să se poată aplica. Cucoanele în halat ne cercetau fără jenă (cine mai urca seara într-o expoziție, în palatul președintelui, chiar înainte de ora închiderii?), camerele de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
consecință a nihilismului, dar nu în mod direct, ci din auzite și indirect, și nu-și manifestă ideile în cine știe ce articolaș de ziar, ci o fac de-a dreptul în viață; de pildă, la ei nu-i vorba despre vreo absurditate a unui Pușkin, acolo, nici de necesitatea dezintegrării Rusiei; nu, rogu-vă, ei consideră că e chiar dreptul lor să nu se oprească în fața nici unei piedici, dacă-și doresc ceva foarte mult, chiar dacă ar fi nevoie, pentru asta, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și, cine știe de ce, acest gând făcea să-i tresalte inima în piept. Ațipi pe bancă, dar neliniștea i se prelungi și în somn. Chiar înainte de a adormi își aminti că, pasămite, Ippolit va ucide zece oameni și râse de absurditatea acestei ipoteze. În jurul lui era o liniște splendidă, învolburată doar de foșnetul frunzelor care, parcă, făcea și mai multă liniște și pace împrejur. Visă foarte multe vise, toate alarmante, din pricina cărora tresărea mereu. În sfârșit, veni la el o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rost stratagema ta, că știu unde te-ai ascuns; dar ai fost ingenios și i-ai păcălit din nou, toate acestea ți le amintești clar. Dar de ce în același timp rațiunea ta a fost în stare să se împace cu absurditățile și imposibilitățile evidente, de care, printre altele, îți era ticsit visul? Unul dintre ucigași, sub ochii tăi, s-a prefăcut în femeie și - din femeie - într-un pitic mic, știrb, scârbos, și tu ai acceptat asta pe loc ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ingeniozitate, perspicacitate, logică? Atunci de ce, trezindu-te din vis și intrând deja cu totul în realitate, simți aproape de fiecare dată, iar uneori cu o neobișnuită forță a impresiei că împreună cu visul lași în urmă ceva nebănuit pentru tine? Râzi de absurditatea visului tău și simți în același timp că în împletirea acestor absurdități se află o idee, dar o idee care deja acționează, ceva care ține de viața ta reală, ceva care există și a existat întotdeauna în inima ta; parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]