1,632 matches
-
componentă esențială a "nevăzutului", a vieții interioare face ca pasiunile să devină obiect de experiență intelectuală. Așijderea, romanul lui Joyce, Ulysses, refuză identificarea între interioritatea personajului, exprimată pe calea reflecției, a îndelung meditatei situări în lume, cu ceea ce aparține, în accepția mai sus invocată, "romanescului". Deși scris în mare parte cu focalizare internă, care este semnul "vieții interioare" , ethos-ul nu este romanesc, ci "epopeic". Excepția poate fi găsită între personaje: Molly. Ea este un personaj "romanesc". Înțelegem prin aceasta un
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
e neautentic în ființa lui va înfrunta dureros proba de foc a experienței și a întîlnirii cu moartea. În situații obișnuite, poate că Bologa ar fi fost un "teoretician" redutabil, mizînd inflexibil pe principii demne de stimă. Roman "ideologic" în accepția dată de Philippe Hamon, Pădurea spînzuraților oferă un spațiu extins tocmai acestui discurs cu care personajul se "prezintă" lumii și care îl înfățișează în imaturitatea grea de consecințe. Cele trei direcții esențiale ale exprimării ca ființă a lui Bologa au
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
enfin, parce que l'homme n'est jamais ce qu'il pense être". Semnificația este și ea, adesea, o cucerire treptată, par détails, a sensurilor parțiale ale unui cuvînt. Dăm termenului care ne este astăzi cheia spre universul călinescian o accepție sensibil diferită de aceea care-l situează în opoziția esențial-neesențial. Detaliul figurează frecvent, cînd vine vorba despre realitatea textual-literar-literală, drept semnalizator...axiologic. A devenit un automatism calificarea "detaliu nesemnificativ", "irelevant": lipsit, se înțelege, de importanță și implicit de valoare. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual, "corporalizează" o lume a lucrurilor imaginare, lumea ficțiunii. Nu doar acest detaliu ne întîmpină în excursul călinescian. Reprezentată, mai curînd, este accepția cuvîntului regăsibil în limbajul specializat al criticii de artă, în comentariul artelor plastice. Detaliul ca decupaj, parte a tabloului trecut sub o lupă măritoare (cum altfel, ...decît dacă nu ne situăm, cumva, de cealaltă parte... a ocheanului, care să arunce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Europele" sunt pe cale de a se contopi geopolitic, specificațiile comportă o diminuare de tonus, pe măsură ce "piața comună" reușește să amortizeze vechi conflicte și să producă un nou echilibru continental. Nu mai poate fi vorba, în această perspectivă, de state-națiuni în accepția dată de secolul XIX, ci de comunități dispuse a sprijini un proiect de armonizare colectivă a intereselor. Între atâtea prefaceri pe care le-a cunoscut Europa modernă (M. Richonnier Les métamorphoses de L'Europe de 1769 à 2001, Paris, 1985
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
oricărei școli, dar în loc de aceasta se fac studii laborioase cu privire la diferitele metode de prezentare a materialului în situația actuală a învățării și se are în vedere în mică măsură sau deloc motivația preliminară.” Se impun câteva referiri în acest sens. Accepțiile termenului ”a fi motivat la învățătură” corelează și exprimă în plan comportamental o stare prezentă dinamogenă, mobilizatoare și derecționată spre atingerea unor scopuri. Este vorba de acele elemente stimulatoare pe care adesea educatorii le numesc impuls către..., dorință, interesat de
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
unor inși izolați sau ale unor societăți distinct constituite? Pozițiile față de aceste întrebări au fost și mai sunt încă nuanțat variate sau diametral opuse. În general, se consideră, că operele majore ale spiritului uman sunt elaborări colective, dar nu în accepția îngust-literară a noțiunilor; ele trebuie ințelese ca produse sociale în măsura în care inșiși autorii lor sunt exponenți ai unor societați, ai unor momente sau epoci istorice. Pare paradoxal, la prima vedere, dar o creație artistică este cu atât mai profund individualizată, iar
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
Dumnezeul-Spirit personal" este veridic atunci cînd este conceput în planul simbolismului. Semnificația comparativă a acestui cel mai evoluat simbol este încrederea liniștitoare, credința în legalitatea misterioasă, care înglobează tot ceea ce există și tot cei se poate întîmpla omului, în această accepție, ne putem permite să spunem că omul care posedă credința mitică nu se teme de nimic. Simbolizarea exprimă aceasta încredere, această credință în legalitatea lumii, atribuindu-i divinității funcția de creator metafizic și credința în legalitatea vieții, făcînd din divinitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cele mai vechi simbolisme: Uranus, spiritul-tată, o fecundează pe Geea, pămîntul-mamă, prin ntermediul ploii care cade din cer. Ca toate reprezentările antice cosmice sau agrare, fecundarea pămîntencei de către divinitatea spirit dobîndește în final o semnificație cu deschidere psihologică. În această accepție simbolic profundă, nașterea și faptele eroului Perseu, fiul lui Zeus și învingătorul Meduzei (vanitatea), sînt analogic comparabile cu nașterea lui Iisus, simbolicul "fiu al lui Dumnezeu". Ca simboluri ale calităților intrapsihice, divinitățile sînt invizibile. Ele locuiesc într-un sălaș situat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sfortul milenar al fiilor lui Adam pentru învierea lui Cristos (a adevărului) din îngroparea în greșeală și astfel însăși învierea lor din "moartea" spiritelor și a sufletelor în îndepărtata zi a Parusiei (a celei de a Doua Veniri). Nu în accepția aceasta le spune Iisus apostolilor, văzîndu-i emoționați în fața certitudinii perfect previzibile a apropiatei lui dispariții, a morții lui pe cruce (pedeapsă aplicată instigatorilor și răzvrătiților), soartă care știa că va trebui să fie și a lui: "Vă voi revedea în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui cutare" putea fi cu greu considerată ca reprezentînd un simbolism, fiind mai curînd o metaforă care desemna moralitatea sau imoralitatea personajului și avînd înțelesul de ,,te comporți de parcă ai fi fiul unui lotus, fiul unui șacal etc". În această accepție le spune Iisus Fariseilor: "Sînteți fiii lui Satan". Într-un sens mai apropiat de simbolistică, toți oamenii sînt fiii lui Dumnezeu: creaturi ale creatorului.Ei ar trebui să ilustreze acest fapt prin caracterul lor și prin intențiile lor motivante cele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
provine din faptul că limbajul folosește indistinct cuvîntul a exista cel mai abstract termen posibil ca să desemneze toate obiectele spațiale și în același timp sentimentul cel mai concret: sentimentul propriei existențe care îi animă pe toți oamenii, în această ultimă accepție, opusă direct semnificației conceptuale și abstracte referitoare la obiectele percepute din afară, termenul "a exista" implică intrapsihicul trăit afectiv și subiectiv, universul sentimentelor intime a căror gamă merge de la egocentricitatea vanitoasă pînă la emoția în fața misterului. Dacă spunem deci că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
victorie interioară. El învinge păcatul lumii, îl desființează și îl face să fie neputincios prin rezistența lui sublimă. La modul simbolic: "El se sacrifică pentru a distruge păcatul". Sensul ascuns și real al acestui simbolism nu este totuși sacrificiul în accepția sa sentimentală, renunțarea la sine în folosul celor din jur, ci sacrificiul eroic: SACRIFICAREA EULUI APARENT PENTRU SALVAREA EULUI ESENȚIAL. Eroul moare din cauză că suferința morții este mai mică pentru el decît suferința provocată de trădarea sensului vieții. Cu alte cuvinte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin discordia concors, nu se exclud, ci se completează unele pe altele într-un tot. În chip identic, insolitul operei unuia dintre cei mai importanți filosofi ai universului imaginar, G. Bachelard, rezidă, în accepția lui Georges Poulet și Jean Starobinski, în felul cum aceasta decelează un raport de determinare intre lumea conștiinței și cea a imaginarului imanent vieții psihice: "De aceea, meritul excepțional al lui Gaston Bachelard este de a fi întemeiat, în faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vis este cifrul prin care apare o anumită dorință secretă, care-mi orientează tot comportamentul; descifrând visul acesta, dezvălui "realitatea" dorinței și "adevăratul" sens al comportamentului meu."16 Sunt aici suficiente date pentru o psihanaliză de tip existențialist care, în accepția noastră, nu poate fi aplicată în opera camilpetresciană decât dinspre textele cu tentă autobiografică (jurnalul, fragmente disparate din Doctrina substanței, ca și confesiunile din câteva interviuri și conferințe) spre lumea ficțiunii. Notele zilnice ne apar de o aparent dezarmantă monotonie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
provocat, pe front, surditatea combatantului, infirmitate frustrantă ce a făcut din Camil Petrescu un retractil în societate. Să admitem, oricum, că oamenii excepționali, pe care și-i dorește autorul, nu pot trăi decât dublați de o energie psihică (libido, în accepția lui Jung) pe măsură. O atare fascinație a masivității și mașinismului devine congruentă cu una din imaginile care l-au frământat pe scriitor de-a lungul vieții: "Dealtfel, și ca literatură imaginea trenului deraiat din cauza omizilor nu m-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Arcis pe potecă, (respiră greu) prin soare, să mă chemi la masă..."33 Procesul în desfășurare al desfacerii din increat traduce, în termeni filozofici, prelungirea devenirii. (De ce nu? a devenirii întru ființă.) "Întru" este un proces în evoluție, adică, în accepția lui C. Noica "spațializatorul nespațializat", infinitudine.34 Nu stă sub semnul aleatorului intenția lui Fred Vasilescu de a bate recordul de distanță, în zbor. Inconștientul creator al autorului lucrează după o logică specifică, aerul și dorința de a zbura fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În această luptă pentru captarea energetismului solar, poetul își are drept singur vecin șarpele. Citind strofa următoare în abisurile ei mitologice, se înțelege că șarpele și poetul sunt înfrățiți întru destin: pentru ambii, apropierea crepusculului este echivalentă cu preludiul morții. Accepția mitică impune conotația: jertfă prin sacrificiu. Puterea acestui animal este misterioasă și reprezintă rezolvarea conflictului contrariilor. Stranie și complexă legătură cu titlul conferinței care încheie și încununează, asemenea unei "ore astrale a omenirii" întregul roman: Soarele care moare! Floarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu teamă): Nu...mi-e frică...E prea mare și prea amenințător...Pe bulevard, lumea-l privea încă dinainte de apusul soarelui, comentând speriată...Vestește nenorociri."220 In mod similar, conferința Soarele care moare însoțește sinuciderea lui Ladima ("frate bun" în accepția lui Fred ), anunțând și prăbușirea fatală din epilogul romanului. In piesa Danton, considerată de către autorul însuși o reconstituire istorică și demonstrând o dată mai mult apetența pentru autentic, există o scenă în care referirile la Hamlet sunt explicite. Lameth, regalist convins
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
extrem de riscant, însă considerăm că aceste două arhetipuri, fundamentale, ale umanității irizează o serie întreagă de opere din toate domeniile și din toate spațiile culturale. Ca argument, să invocăm aici eseul Invitație la ridicol al lui Mircea Eliade 270. În accepția tânărului (pe atunci) istoric al religiilor, orice operă bine scrisă, temeinic argumentată, durează în conștiința contemporanilor o scurtă perioadă de timp. Aceasta va fi elogiată, comentată, preluată de către alții, după care va fi, inevitabil, predestinată uitării. Tot ce este rațional
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
umilească etc. Agresiunea dispune și de alte modalități decât de acțiunea motorie violentă și distructivă; nu există conduită, fie ea negativă (refuzul ajutorului, de pildăă, pozitivă, simbolică (ironia, de exempluă sau efectiv realizată care să nu poată funcționa ca agresiune” Accepția noastră pentru agresivitate, accepțiune folosită de altfel și ca premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reacții brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacții afective (intimidarea celorlalțiă, reacții verbale (injurii, sarcasm, ironie, cuvinte amenințătoareă si reacții
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
și asupra sinelui. Și aici trebuie să diferențiem Între actele comportamentale autoagresive, forma cea mai gravă fiind suicidul și actele comportamentale care pot periclita sănătatea și echilibrul organismului (fumat, alcool, droguri. Elementul esențial de diferențiere Îl reprezintă prezența intenției autodistructive. Accepția noastră pentru agresivitate, accepțiune folosită de altfel și ca premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reacții brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacții afective: intimidarea celorlalți; reacții verbale: injurii, sarcasm, ironie, cuvinte amenințătoare; reacții fizice
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
vine vorba de argou, deși la un moment dat se bucurase de o anume notorietate la noi (mai ales în Iași). 3. Narcis, istmul Revizorilor și hățișurile pla(i)urilor din cuvintele alogene Pentru a nu lăsa în suspensie (în accepția chimică a termenuluiccc problema narcisismului, se cuvine să ne întoarcem la prima scenă. Dacă o recitim, găsim în filigran componentele acestuia. Se cuvine să le recapitulăm cu atenție 77, transpunând în limba română relativizând semnificația configurației în virtutea umorului (evident în
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cam puțin pentru ceea ce implică o stare privilegiată, unică. Intrarea în subsolul dicționarelor online în engleză ne dă prin trimiterea la sinonime, mult mai mult, ești copleșit de dificultatea alegerii 78. Fiecare dintre ele proiectează o nuanță (uneori chiar o accepție distinctă) asupra semnificației stării trăite (reconstituite scriptic) de redactorul notei însem(i)nate de LP. Narcisismul presupus al personajului interferează cu cel al cititorului, care-și arogă (prin alegere) rolul de instaurator de sens. Dar lucrurile se complică dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
un Alain Bosquet, autor liric reprezentativ al epocii. Primul ar fi "tradițional" anexând ceea ce au adus de-a lungul vremii Rimbaud, psihanaliza și suprarealismul. Cel de-al doilea este "eclatat" (voi prelua aici un neologism folosit frecvent de Pițu, recuperând accepția de "explozie", "distrugere" din limba de origine), el este preocupat de negarea vocabularului, nu se împacă decât cu șocul senzorial și face apel la științele limbajului. Al treilea rar în Franța, unde "tinerii autori sunt prea cuminți", se plângea Delvaille
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]