1,639 matches
-
început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În accepția lui, prezența fizică a actorului pe o scenă fizică solicită o conceptualizare extinsă a spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru, un conflict chiar în comportamentul lui Clov care acceptă relația de supunere față de insensibilul Hamm. Nici în acest sens nu intervine vreo modificare: . Pentru personaje și audiență aceste replici nu conturează o intrigă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
la narativitate. Fludernik insistă, printre altele, pe rolul spectatorului care oferă, prin prezența lui, spectacolului dramatic, un scenariu spațio temporal specific. Insistă, de asemenea, pe importanța unor concepte ca fabula, discurs, evenimente, existențe, focalizare, voce sau situații narative care în accepția ei ar putea constitui de asemenea, alte puncte de interes major în studiul narativ al textelor dramatice. Pentru Fludernik, drama ca gen narativ arată că istoria scrisă în termeni academici și preocupată numai de entități abstracte nu este neapărat o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ficțională a spectacolului cu efect narator, relatări ale unor mesageri sau personaje care narează întâmplări altor personaje și elemente teatrale cu funcție de mediere cum ar fi prologul sau epilogul. Fludernik arată că una din specificitățile narativității dramatice este figura: . În accepția ei, o piesă de teatru strecoară uneori pe scenă o prezență care funcționează ca un narator, așa cum se întâmplă în Orașul nostru de Thornton Wilder unde: , un manager al scenei care operează ca narator auctorial, care preia funcțiile corului antic
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
de temă muzicală. Temele muzicale din poemele lui Liszt nu pot fi însă corespondente ale funcțiilor proppiene, pentru că numărul lor este limitat. Un poem simfonic are de obicei cel mult cinci teme. Funcțiile narative din poemele lui Liszt corespund, în accepția lui Tarasti, mai degrabă transformărilor pe care le traversează temele muzicale și felului în care sunt nuanțate orchestral. Asemenea nuanțări pot fi asociate unui erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
metaforă trece în limbajul comun devine, pentru vorbitorii lui, o desemnare literală din care pot fi dezvoltate alte metafore pentru că: . Acest proces de regenerare este de fiecare dată un moment creativ în folosirea limbii. În acest mod se realizează, în accepția autoarei, completarea repertoriului naratologiei din tehnologia informatică, o tehnologie care are modalități proprii de sporire a vitalității domeniului prin creații metaforice neașteptate ca bugs, viruses, snail mail, garbage, trash compaction, wastebaskets, recycle bin, surfing sau navigating . Asemenea termeni au devenit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
mai subliniază faptul că deși conceptele naratologice pe care le explorează pot fi aplicate în oricare media, trebuie considerat și faptul că fiecare mediu creează parametri narativi specifici de constrângere sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
prezență plină poate fi interpretat într-un fel contradictoriu. Așa cum spune Derrida, există o diferență între mutism și ceea ce s-ar putea numi taciturnitate. Taciturnitatea este: în timp ce mutismul este: . Faptul că operele de artă nu vorbesc poate fi interpretat, în accepția lui Derrida, în două moduri. Pe de o parte, există mutismul absolut al operelor de artă, ideea că ele sunt cu totul străine de cuvinte. În acest fel, se stabilește o limită și se fondează o rezistență față de autoritatea discursivă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
doi dintre oamenii săi. Stansbury O’Donnell arată că această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
operează interpretantul. Ea nu pledează pentru o concediere definitivă a formalismului, în relațiile cu narațiunea vizuală, Observă, comentează și valorifică însă, referindu-se la opera lui Otto Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
recunoască victoria. În imaginea din dreapta, regele anglo-saxon răspunde solicitării lui Ingvar, cu un refuz care-l expune martirizării. Companion to Medieval Art. Romanesque and Gothic in Northern Europe, Oxford, Blackwell Publishing Ltd., 2006, p. 90. Narațiunea în vizualitatea victoriană În accepția lui Raymond Lister, pictura narativă are o istorie îndelungată. Dacă termenul este suficient de extins, originile ei se găsesc în picturile rupestre din Lascaux și în alte manifestări vizuale care nu sunt decât imagini narative ale omului plecat la vânătoare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
iubitul ei, plânge la marginea unei păduri, după ce a rupt și a aruncat în apa râului, parte din scrisorile de dragoste și a păstrat, parte din ele, lângă portretul miniatural al iubitului. A Village Choir de Thomas Webster este, în accepția lui Lister: într-o vreme în care: „ . Elementele care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
articole de specialitate și imagini ilustrative, exemple de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas scrie un capitol despre această supravizibilitate a corpului feminin care domină, în accepția ei, imaginea și textul din revistele satirice ale perioadei victoriene și pe care o prezintă, în Pictorial Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, într-un comentariu nuanțat. Pentru lumea victoriană crinolina este un obiect vestimentar incomod care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
o respectare a unui anumit ritual. În Asia și la popoarele sale, acest „cult” al celui predestinat de a conduce masele, popoarele, asumându-și existența și destinul lor, tindea să „lunece” spre acel Potentat, Despot sau Tiran - tiran nu În accepția strâmtă de azi, ci ca „atotputernic și binefăcător, judecător și providență!” -, loc uman Înalt, În care se concentrează voința și predestinarea, istoria ce prinde chip uman, deși acest chip nu e decât o figură purtată pe lectici, pe brațe viguroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încă imaginea de sanghinar, de „tiran sângeros” care i s-a făcut lui Ceaușescu În mass-media occidentală și care persistă până azi! - nu Ceaușescu, ci Dej, Pauker, Drăghici, Teohari Georgescu, Luca și ceilalți „tovarăși” au fost cu adevărat călăii, În accepție nonfigurativă, directă, fizică, a suprastructurii românești; În această suprastructură În afara financiarului, politicianului, omului de cultură, izolați, alungați, Închiși sau exterminați, se afla și Țăranul mijlocaș, numit și „chiabur”, insul cu autoritate al satului românesc și rezistent contra spolierii și dezrădăcinării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ar părea de neverosimil multor comentatori mai vechi sau mai noi, nu se baza exclusiv pe poliția clasică - cea politică - sau pe camarilă. Mai exista o „dimensiune”, un resort important al puterii sale - l-am numit mai sus, Resentimentul, În accepția lui Nietzsche și nu În cea curentă, ca ranchiună etc., capacitatea dictatorului de a ațâța din cotlonul celor mai rele, mai virile și mai vechi instincte, unele pseudo-calități, cum ar fi naționalismul, bazat nu pe valoare specifică și pe voință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vitalmente corecți, ca să zic așa : însemna a reconfigura modul de a vedea lumea, a redesena limitele realității și a insufla cadrelor acea poezie a realului în lipsa căreia filmul n-ar fi decât literatură filmată... Dar există, desigur, și o altă accepție a acestei posibile vitalități : vorbim despre acele filme care sunt atât de realiste, atât de adevărate (vezi carnația lui Tizian, forța musculară a lui Michelangelo...), încât ni se pare că au făcut un pact cu Viața însăși ; filmul pare, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
istoric, Apocalipsa reprezintă o reafirmare vizionară a puterii cosmice a lui Dumnezeu, opusă genului profetic în care puterea lui Dumnezeu este percepută ca desfășurându-se în istorie 5, am putea conchide că profeția este specifică evreilor, în timp ce viziunea apocaliptică, în accepția sa actuală, este dăruită creștinilor. Desigur, această constatare este relativă și aleatorie. În concepția ortodoxă există o eschatologie particulară, axată pe mântuirea personală, și una universală, urmare directă a Judecății de Apoi. Elementele eshatologiei universale în această viziune ar fi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
găsim și noi azi, cu alte sentimente, însă! - în Plutarh, printre primii, acele modele de inși excepționali care întruchipează în mod fericit calitățile fizice, morale și militare. Deși, „atunci”, viețile acestea exemplare erau mai mult decât „cariere”: erau destine, în accepția ce se împrumuta, atunci, acestui cuvânt, iar unii dintre acești „eroi” se învecinau cu zeii, dacă nu erau de-a dreptul semizei, ca Hercule. Azi îmi dau cont că admirația și „solidaritatea” incondițională a adolescentului patetic și inflamat care eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
astfel de „studii”, probabil faptul că mai publicam câte un roman și mă întorceam la doi-trei ani pentru câteva săptămâni în țară mă exclude din rândurile „exilaților”. Exilul, văzut în aceste cărți strict politic, iar acest cuvânt, el însuși, în accepția sa strict „consulară”, adică: cei ce nu se mai întorceau în țară de frică de a nu mai putea ieși, probabil, deoarece singurul scriitor care într-adevăr nu mai putea păși pe teritoriul țării era Țepeneag, căruia Ceaușescu, prin decret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
statuia lui Mihai Eminescu, de Schmidt-Faur, venerabilul îi scria fostului elev: „Iubite domnule Mânăstireanu, Primește dragi salutări și toate urările de bine din orașul meu. Mai jos dau două mențiuni despre Capitala Moldovei: „Iașul este un Centru intelectual în adevărata accepție a cuvântului, este „Oxfordul românesc” (Jules Romains); „Iașul este o „Atenă a României” (B. P. Hașdeu). Iată de ce românii țin așa de mult la această așezare urbană. Vii mulțumiri și plăcute aduceri aminte din ziua de 27 iunie. Cu dragoste
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
o mărturie în plus că cele două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica limbajului poetic (1986) investighează raportul limbă-limbaj-poezie, constatând că textul poetic este ghidat semantic de un sens matricial, că poezia nu trebuie decodată niciodată în accepția matematică a termenului și că poeticitatea este element comun emițătorului și receptorului. Vocația de teoretician al limbajului poetic se confirmă și în Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc (1998) sau în Insurecția respectuoasă (2000), unde se realizează, pentru prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
supus unor interdicții care îl vor obișnui cu spiritul disciplinar și cu spiritul de ascultare, Herbart admițând chiar și bătaia atunci când vorbele blânde nu-și ating scopul. Deoarece la vârstele mici copilul nu poate dobândi ideile morale, guvernarea seamănă în accepția sa mai degrabă cu dresajul. Cea de-a doua etapă, instrucția (învățământul), semnifică modalitatea de ocupație destinată doar copiilor apți pentru instrucție, în cazul celorlalți copii, munca fizică urmând să devină cea mai indicată formă de activitate. Scopul învățământului îl
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
se vor afirma din plin. Aș defini această eră ca o eră a ideii. În care conceptul de om de cultură îl implică și pe acela al moralității, pentru că finalitatea culturii este reprezentată de formarea unei personalități profund morale, în accepția conștiinței de sine și față de societate. [...] Formarea omului integral ancorat la nivelul progresului impetuos de azi al științei și culturii, pătruns de credința muncii, în veșnic neastâmpăr creator, acesta mi se pare a fi țelul noii ere a ideii pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Criticul literar azi, la noi, trebuie să fie responsabil într-un grad mai înalt decât oricând. El are o funcție socială precisă, în cadrul construcției culturale a socialismului. El se integrează într-un front unitar ideologic și estetic. Și propangandistic, în accepția înaltă a cuvântului. În admiterea și respingerea unor tendințe, subiectivitatea sa liberă e subordonată conștient înțelegerii unei necesități obiective, care stabilește criterii și țeluri supreme. Misiunea de îndrumare a criticului nostru e o misiune partinică.“ (Gazeta literară, 13 martie 1958
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]