3,948 matches
-
și determină în definiție forma și supraviețuirea lor”, la care se adaugă “ansamblul condițiilor sociale și culturale care influențează viața unui individ ori a unei comunități”. Aceste definiții de dicționar au sfârșit prin a se orienta prograsiv către o dublă accepțiune a termenului: “cadru de viață al individului și/sau ansamblul condițiilor susceptibile să acționaze asupra organizmelor vii și activităților umane”. Pentru Comunitățile europene, mediul reprezintă “ansamblul elementelor care, în complaxitatea lor relațională, constituie cadrul și condițiile vieții omului”. Un alt
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
mediu (1993), îl definește în sensul în care acesta ar cuprinde “resursele naturale abiotice și biotice, cele precum aerul, apa, solul, fauna și flora și interacțiunea între aceleași factori, bunurile care compun moștenirea culturală și aspectele caracteristice ale peisajului. În accepțiunea celor relatate și într-o concepție actualizată am putea accepta ca definiție a protecției mediului la modul general ca totalitatea activităților spirituale, intelectuale și fizice, care asigură perpetuarea speciei umane, sănătatea mentală și fizică a acestuia, respectiv o viață decentă
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
pîrîu. Dar și în locante, în dumbravă, grațiile artelor își dau mîna în dans, bucurîndu-se de viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e însă Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate, dar dăinuie, după căderea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de învățare. Eficiența maximă a învățării este condiționată de potențarea resurselor dinamogene și direcționarea activismului psihic al elevului. După cum scria Al. Roșca, „cunoscând natura și varietatea motivelor, precum și legile după care ele se manifestă, putem prevedea, influența și direcționa conduita”. Accepțiunile termenului „a fi motivat pentru învățare” corelează și exprimă în plan comportamental o stare prezentă dinamogenă, mobilizatoare și direcționată spre atingerea unor scopuri. Este vorba despre acele elemente stimulatoare pe care pedagogii le denumesc impuls către...,dorință, interesat de..., absorbit
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
predare asimilare a cunoștințelor, în cadrul instituționalizat al școlii și între parteneri cu statusroluri determinate: profesori elevi/studenți etc. Atât comunicarea educațională, cât și cea didactică pot fi considerate forme specializate ale fenomenului extrem de complex și dinamic al comunicării umane. În accepțiunea sa cea mai profundă, comunicarea poate fi definită ca relația bazată pe co împărtășirea unei semnificații. Dacă informația este premisa absolut necesară unui act de comunicare, ea nu este însă și suficientă. Absența înțelegerii informației și a cadrului relațional, care
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
esență, a comunica înseamnă „a fi împreună cu”, „a împărtăși și a te împărtăși”, „a realiza o comunicare de gând, simțire, acțiune”. Perspectiva amintită este astăzi una dintre cele mai rodnice direcții teoretice contemporane de analiză a comunicării (Ghiglione, R., 1986). Accepțiunea propusă include câteva axiome: * Comportamentului uman, în ansamblul său, îi este intrinsecă dimensiunea informațională, care, receptată și corect decodificată, devine comunicare; * A comunica înseamnă cu mult mai mult decât a stăpâni cuvintele; putem vorbi fără să comunicăm și să ne
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
cui, etc., oferi. 1.1.2. Comunicarea didactică O posibilă definire a comunicării didactice se poate structura pe ideea că aceasta este o comunicare instrumentală, direct implicată în susținerea unui proces sistematic de învățare. Se remarcă faptul că, în această accepțiune extrem de largă, nu apar restricții de conținut (învățarea poate fi în egală măsură centrată pe dobândirea de cunoștințe, deprinderi, motivații, atitudini etc.), de cadru instituțional (poate exista comunicare didactică și în afara procesului de învățământ, în diversele forme ale educației nonformale
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
și confruntările militare au devansat, în acest subiect, „purtătorii de idei”, oferind oamenilor politici o mai mare deschidere pentru definirea Europei, numai că, trebuie să recunoaștem, a unei Europe politice. De altfel, termenul se întâlnește frecvent în acordurile internaționale în accepțiunea sa geografică corectă. La începutul secolului XVIII, Europa politică, inclusiv estul și sud-estul ei, era însă mult mai aproape de sensul modern al termenului decât am fi înclinați să credem, dacă ne lăsam seduși de „înaltele spirite nepractice”. Este momentul când
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în două considerații, dar fundamentale, istoricii sunt în unanim acord (excludem deliberat aproximațiile publicistice care, pur și simplu, au inundat tema), și anume că în centrul chestiunii orientale se află Imperiul Otoman cu posesiunile sale și că chestiunea orientală, în accepțiunea sa clasică, ia sfârșit odată cu prăbușirea Imperiului și constituirea statului turc modern. După cum vom vedea, în funcție de modul cum au înțeles esența problemei orientale, istoricii se împart însă în două categorii: cei care își întemeiază raționamentele pornind de la perioada decăderii ori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ideea că “treburile” sau “afacerile” Orientului se confundă cu soarta Imperiului Otoman; determinată de cauze interne ale decăderii, de lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și de imixtiunea ori intervenția inevitabilă a marilor puteri europene. Termenul este folosit în această accepțiune și de țar; și de Metternich (de pildă, cu prilejul întrevederii de la Münchengrätz - 1833), apoi de toți diplomații angajați în negocierea convențiilor de la Londra (1839 și 1840). Referindu-ne la esența chestiunii orientale, abia dacă mai este necesar să atragem
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de vreme ce este vorba de reculul puterii otomane, dezagregarea și apoi dispariția Imperiului, și de lupta popoarelor pentru făurirea statelor naționale și nu de zăgăzuirea avalanșei osmanlâilor. De loc întâmplător apare faptul că noțiunile de chestiune și problemă sunt sinonime în accepțiune istoriografică cu noțiunea de criză orientală, aplicată îndelungatei perioade de regresiune dramatică a Imperiului Otoman care, firește, nu poate fi extinsă și asupra epocii de avânt și ofensivă a otomanilor. Unii istorici văd în termenul de chestiune orientală o denumire
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să se opună nu numai Europei, dar nici măcar unei singure mari puteri europene. După cum se vede, considerațiile lui Soloviev nu puteau constitui o platformă pentru o concepție cu viitor. Și alți istorici au coborât începuturile chestiunii orientale în Antichitate, dar accepțiunea pe care i-o atribuiau era foarte largă, imprecisă sau, dimpotrivă, foarte limitată. De exemplu, pentru marele istoric George Brătianu, strâmtorile au constituit punctul central al chestiunii orientale, al conflictelor, dintotdeauna, din vremea îndepărtată a hegemoniei Atenei în Pontul Euxin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trebuie căutate, îndeosebi, în lipsa unei acceptări indubitabile a definiției chestiunii orientale, a ignorării uneia sau alteia din cele două aspecte fundamentale la care ne-am referit în paginile precedente. Așa se explică foarte variatele opinii istoriografice: de la cea mai largă accepțiune a formulei, a definiției, care plasa începutul, existența problemei orientale, încă în antichitate, odată cu războaiele dintre greci și perși, sau cu extinderea dominației romane în sud-estul Europei și pe coasta de vest a Asiei, dominație preluată de bizantini și apoi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care plasa începutul, existența problemei orientale, încă în antichitate, odată cu războaiele dintre greci și perși, sau cu extinderea dominației romane în sud-estul Europei și pe coasta de vest a Asiei, dominație preluată de bizantini și apoi de otomani, până la o accepțiune restrânsă care stabilea începutul chestiunii orientale în ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea sau chiar mai târziu. Dacă ne referim la contemporanii evenimentelor, pentru această din urmă opinie pledează necunoașterea sud-estului european de către societatea vest europeană, implicată prin marile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ale actului etc. În focul expunerilor de argumente, se dă uitării sau se minimalizează faptul că independența de stat și conceptul de națiune aveau o cu totul altă valoare atunci față de un secol mai târziu, aveau, mai precis spus, o accepțiune strict feudală, deci condiționată sau confundată în cazul națiunii cu etnia, privită ca un pandant al confesiunii și, mai presus de toate, domina speranța, bine statornicită, în iminența abolirii dominației otomane. „Rațiunea de stat”, principiu preponderent în relațiile politice ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ceea ce la ei n-a fost”. Neîndoielnic că actul se înscrie într-o formulă tipic feudală, ceea ce este cât se poate de firesc pentru acea epocă. De pildă, domnitorului i se recunoaște o suveranitate internă, dar noțiunea trebuie înțeleasă în accepțiunea ei feudală, de vreme ce domnia sa era condiționată de fidelitatea față de țar și de păstrarea religiei ortodoxe. Totodată, diploma prevedea și prezența unor garnizoane rusești în Moldova până la „...întemeierea țării”, încât s-a și afirmat în termeni prezenteiști că actul nu numai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost transformat de Bacon într-o compoziție închegată și unitară. Precursorii eseului au fost, în opinia unor autori, dialogurile platoniciene și hermeneutica alexandrină. Termenul eseu provine din latinescul exagium - cântărire, examen precis și din fr. essai - încercare. Într-o accepțiune cu caracter general, specifică secolului al XVI -lea, eseul este sinonim cu termenii experiență (în sens pedagogic), încercare, tentativă, exercițiu. În secolul al XVIII-lea progresul științelor experimentale orientează eseul în direcția cercetării și îi atribuie caracter sistematic și metodic
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
esențial, de eseurile lui Montaigne sau Bacon. Eseul s-a transformat într-un gen filosofic, ștințific și literar care păstrează componența umanistă și își anexează continuu domenii limitrofe. Diversitatea domeniilor care permit o abordare în manieră eseistică face dificilă precizarea accepțiunii contemporane a noțiunii. Eseul pare să fie un gen hibrid cu vocație de sinteză, aflat la întâlnirea literaturii cu filozofia, publicistica și știința. Filologii, istoricii sau arheologii au scris, de-a lungul timpului eseuri în care cunoștințele au fost prezentate
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
Prin joc, se oferă elevilor posibilitatea de a explora și lărgi orizontul cunoașterii și de a-și forma deprinderi. Termenul de joc poate desemna o activitate ludică propriu-zisă sau o acțiune complexă prin care se urmărește atingerea unor obiective. În accepțiunea de exercițiu intelectual, jocul didactic se apropie de sensul expresiilor games for learning sau educațional games. În funcție de obiectivele urmărite și de conținut există jocuri matematice, simbolice, aplicative, de orientare, muzicale, etc. Folosite inițial de G. H. Mead ca instrumene de
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
de Simona Modreanu EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Pentru Anne CUVÎNT ÎNAINTE Cuvîntul "realitate" este unul din cele mai degradate din toate limbile pămîntului. Noi toți credem că știm ce este realitatea, dar, dacă suntem întrebați, descoperim că există tot atîtea accepțiuni ale acestui cuvînt cîți locuitori pe pămînt. Prin urmare, nu e surprinzător că atîtea conflicte agită mereu indivizi și popoare: realitate contra realitate. În aceste condiții, e aproape miraculos că specia umană mai există. Explicația e relativ simplă: un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
infinitului mic, lumii particulelor, este acceptată de Lupasco ca un dat inevitabil al experienței și ca semn al unei relații revelatoare între progres și contradicție: " ... știința nu progresează decît pentru că experiența, ca și gîndirea, se lovesc neîncetat de contradicții". Această accepțiune era consecința unui act de curaj intelectual și moral într-o lume puternic dominată de imaginea realismului clasic. Trebuie subliniat faptul că pînă și părinții fondatori ai fizicii moderne, cu excepția, într-o anumită măsură, a lui Pauli, Heisenberg și Bohr
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sau elementar, adică fiind compus dintr-un singur și ultim cuplu de dinamisme antagoniste... Orice sistem se dovedește a fi un sistem de sisteme..."42. Credința în constituenții ultimi ai materiei e foarte veche și e fondată pe bun-simț (în accepțiunea macroscopică a cuvîntului). Lupasco subliniază cu pertinență fundamentul metafizic al unei asemenea convingeri bazate pe bun-simț: "... elementul... va fi mereu, la rîndul său, compus din elemente, va conține mereu, structural, alte elemente, fără să putem ajunge vreodată la un element
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
III. Conceptele de vinovăție și pedeapsă din perspectivă etică și juridică / 159 3.1. Vinovăția delimitare conceptuală / 159 3.2. Răspunderea juridică și responsabilitatea morală / 165 3.3. Drumul de la vinovăție la pedeapsă / 171 3.4. Pedeapsa de la etimologie la accepțiunea modernă / 179 3.5. Justificarea pedepsei / 192 3.5.1. Teoriile retributive ale pedepsei / 193 3.5.2. Justificarea utilitaristă a pedepsei / 209 3.5.3. O posibilă conciliere între teoriile retributiviste și utilitariste / 216 Concluzii / 235 Bibliografie / 239 Indice
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
și obligațiile morale asociate ideii de justiție a reprezentat una din principalele critici aduse utilitarismului în decursul timpului. Pentru a elimina această aparentă incompatibilitate între doctrina utilitaristă și problema justiției, Mill a realizat o amplă clasificare a celor mai întâlnite accepțiuni ale noțiunilor de just și injust, fără a viza o anume ordonare a lor. Urmând o procedură inductivă, el pleacă de la tipuri de acțiuni considerate, de regulă, juste sau injuste, având drept finalitate reliefarea trăsăturile lor comune. Scopul declarat al
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
reguli juridice desprinse prin analiza sistemului legislativ sau impuse ideologic de către sistemul politic. Dacă dorim să dăm o definiție noțiunii de sistem juridic, observăm că aceasta comportă anumite ambiguități, deoarece, chiar dacă aderăm la ceea ce poate trece drept cea mai bună accepțiune curentă a termenului, vom constata că acesta este destul de vag. Unii autori refuză să numească "sistem juridic" o mulțime de norme care nu este conformă anumitor standarde ale dreptății, iar alții contestă orice conexiune necesară între faptul de a fi
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]