1,023 matches
-
o transformase dintr-o ființă inocentă în cineva care putea privi acele orori fără ca măcar să clipească. - Bine, spuse într-un final Rhyme. Dar ai grijă de ea, Sachs. Era precaută, observă Malerick, la fel ca orice femeie ce tocmai fusese acostată de un bărbat în Manhattan, chiar dacă bărbatul era timid, prietenos și capabil să calmeze cai foarte agitați. Dar Cheryl Marston se calma încetul cu încetul, ascultând poveștile lui despre perioada când era la circ și călărea fără șa. Bineînțeles, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
degetele deformate, după cum bănuiam. De fapt, lipite. A ținut sub tăcere numele cartierului în care locuia și s-a prezentat drept John. Băiatul vostru e cu adevărat inteligent. Nimic nou, își spuse în sine Rhyme. Bell povesti apoi cum fusese acostată și ce se întâmplase după aceea. Rhyme o întrebă pe Kara: - Îți sună cunoscut? - Ar fi putut hipnotiza un porumbel sau un pescăruș. L-a aruncat spre cal la momentul potrivit și apoi a folosit un dispozitiv pentru a menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care e foarte priceput la magie. Se mai spune de asemenea că are „trucuri consistente”. Mergând spre panoul unde se adăugau însușirile Magicianului, Kara luă un marker și notă concluziile ei, comentând: - Nu se dă în lături de la a-și acosta victimele. Are cunoștințe de mentalism și veleități de ventriloc. Ca să nu mai vorbim că execută și trucuri cu animale. Știam că poate deschide încuietori, de la a doua crimă, dar acum am putut vedea că se pricepe și la evadări. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost o formă concretă de susținere a trecerii spre capitalism. Aglomerație, persoane misterioase, gălăgie, strigăte entuziaste ,,Vive la France”, presă centrală pentru că alta decât TV.V. ca presă video, nu era în Moldova. Ne-a trebuit un curaj nebun să-l acostăm din mers pe Francois Mitterand care s-a oprit în fața aparatului nostru de filmat în timp ce Ion Iliescu se întreținea cu universitari. Era așa de bine și de mulți păzit, că și azi ne mirăm cum am realizat materialul, și în
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
o navetă, iar climatul inospitalier al acestei lumi mă afectează mai puțin decât pe voi. În plus mintea mea se lasă... mai greu distrasă decât cea a oamenilor. Mă voi putea concentra mai mult asupra activității mele. ― Dacă nu te acostează vreun trecător, îl atenționă Ripley. ― Da, totul ar trebui să se desfășoare bine dacă nimeni nu mă va deranja. (Zâmbetul se lărgi) Crede-mă, țin la pielea mea, deși este sintetică. Nu sunt chiar așa de stupid. Dar cum alternativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bord. Dintr-un caz complex la a cărui instrumentare am participat în perioada respectivă, menționez o acțiune de acest gen, pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă: Un tânăr a urcat, împreună cu un grup de vizitatori, la bordul unei nave acostate în portul Constanța, având înfășurată mascat, în jurul mijlocului, o frânghie. Profitând de neatenția celor din jur, a legat frânghia de parapet și a aruncat-o peste bord, în partea opusă țărmului, apoi a coborât liniștit de pe navă, împreună cu ceilalți
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele. Episodul 229 PE CHEI Când vasul atinse parapetul cheiului, comandantul turc dădu mâna cu Metodiu și Georgios, spunând: — Ce-a fost, a fost. Nu mi-o luați în nume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
antreprenor. Mă ocup de proprietăți și așa mai departe. Am două restaurante în Fulham. —Ca ăsta? și m-am uitat în jur. Restaurantul era extrem de cunoscut; înainte nu mi-am permis niciodată să mă plimb pe strada Knightsbridge. Afară fuseserăm acostați de doi paparazzi prăpădiți, care s-au arătat dezamăgiți când au realizat că nu sunt Lady Di. Nu, nu atât de elegante ca ăsta, a spus Dominic. Un non-stop cu hamburgeri pentru răsfățații de la Sloane, cu mai mulți bani decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Marcus Samson. Parcă ar fi fost otrăvit. Pantofii lui James se loveau de podea, pradă convulsiilor. Și-a deschis gura pentru a voma și am văzut cu oroare că limba și buzele i se învinețeau. Dumnezeu știa când aveam să acostăm și să-l ducem la un spital. Pe măsură ce timpul trecea, era din ce în ce mai periculos pentru el. Dominic era lângă Sir Richard Fine, vorbind ceva despre o ambulanță. Era singura persoană care vorbea. Grupul de spectatori tăcuse când le venise șeful, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și te gândești, e destul de ciudat. Mă întreb dacă sunt în barul care trebuie. Până la urmă, au trecut cel puțin douăzeci de minute de când a spus Adam că e pe drum. Poate a fost atacat pe stradă. Poate a fost acostat de vânătorii de autografe sau a fost urmărit de paparazzi. Imaginația mea aproape o ia razna, când sună telefonul. —Hei, unde ești? E Adam. Mulțumescu-ți, Doamne. Mulțumesc mult că nu mi s-a tras iar clapa. Nu aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Spania, iar unii dintre ei, în etape mici, ajung chiar și în Persia și India. Rada portului, amenințată neîncetat de înnămolire, dar mereu curățată, devine una dintre escalele cele mai importante din întreg ansamblul târgurilor flamande. începând din 1227, aici acostează vasele genoveze; apoi, din 1314, și cele venețiene. în oraș se instalează negustori italieni, ce participă la comerțul cu mirodenii aduse din Levant, din India și din China, pe care le dau în schimbul oțelului, lânii, sticlei și bijuteriilor din Flandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pă celălant trotal. S-a depărtat pedalând; orașu indiferent i-a halit, fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu un timp meritor la șandramaua lu Julio Cárdenas, de altfel ipotecată. Chiar Înteresatu mi-a dășchis ușa. Știi tu, tovărășele, i-am zis, pușcându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
I-am spus că, dacă mă cumpăra pă bune, putea să să bazeze pă mine ca pă pretenaru dezânteresat. Mi-a dat cu avans o bătrână și dus am fost. Ce diversă ie dă Locarno, am meditat. Ieri, dau să acostez la Locarno cu buchetu dântodeauna, da mă aștepta bomba. Donșoara nici c-a dat să-l prinză dân zbor și, dă p-un fuștei mai dă sus, a urlat la mine că d-acu iera sătulă dă șozuri d-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
încotro, băut-nebăut, soldatul, neamț, austriac, bulgar, orice-o fi, tot își va da seama despre ce este vorba cînd o să-l audă pe cel din barcă ori cînd o să audă numai tîrșîitul lotcii pe fundul nisipos al Dunării, cînd va acosta. Și, în vreme de război, orice soldat, chiar și unul mai hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doamnă, am găsit o mai veche cunoștință de-a noastră, tot studentă...” “Fostă studentă, Aurică” “Da, fostă studentă, nu-mi mai aduc aminte, da’ eu mai bine prefer să uit de chestia asta, așa, și-i spunem fostii să-l acosteze, să-i spună c-o cheamă Ricuța Ionescu...” “Petrescu!”, “...mă rog, ce mai contează, și să-l beștelească pentru toate cuvintele rele spuse la adresa ei. Să-i mai spună că ea ar fi vrut să-i fie prietenă, poate chiar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ca să se uite la vasul Idzumo. Toată după-amiaza se plimbă pe faleză, trecu pe lîngă bancurile de nisip unde se refugiaseră marinarii răniți de pe nava Petrel și unde Îl văzuse pentru ultima oară pe tatăl său, pe lîngă debarcaderele unde acostau șampanele și pe lîngă piața de pește unde chefalul palid era expus printre liniile de tramvai, pînă la cheiurile din Concesiunea Franceză unde Bundul se sfîrșea În debarcaderele funerare și docurile din Nantao. Acolo nimeni nu-i făcea nici un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Întreabă prin jur, copile, dacă au brățări, verighete, medalioane. Putem lucra Împreună. — S-a terminat războiul? Ochii eurasiaticului se lăsară În jos, eclipsați de o umbră trecătoare. Își reveni și zîmbi. — E sigur. În orice moment, Întreaga marină americană o să acosteze la Bund. Cum Jim nu părea convins, eurasiaticul Îi explică: — Copile, au aruncat bombe atomice. Unchiul Sam a aruncat o bucățică de soare la Nagasaki și Hiroshima, au omorît un milion de oameni. O singură lumină mare... — Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mă Întorc la Shanghai. Dacă am noroc, aș putea să-i văd azi pe mama și pe tata. — Shanghai? E un orș periculos, Jim. Ai nevoie mai mult decît noroc, la Shanghai. O să așteptăm pînă o să v edem marina americană acostînd la Bund. — O să fie unchiul Sam curînd aici? Și soldații? — Va fi aici. Fiecare soldat din regiunea Pacificului... Basie nu părea prea entuziasmat de perspectiva de a se uni cu conaționalii lui. Jim Îl Întrebase despre evadarea lui din Lunghua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
complot urzit cu deosebită pricepere de iscusita „magiciană”. Ne-o vor confirma, de altfel, nu numai întâmplările a căror protagonistă Paulina este în mod direct, ci și cele legate de destinul nefericitului Antigonus : plecat pe mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla moartea (va muri devorat de un urs), dar unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
În cele două ore de când se plimba prin Cartierul Francez, nu capturase pe nimeni. De două ori lucrurile păruseră promițătoare. Oprise un tip care purta beretă și îi ceruse o țigară, dar omul îl amenințase că va chema poliția. Apoi acostase un tânăr îmbrăcat în trencicot și cu o pălărie de damă pe cap, însă tânărul îl pălmuise și o luase la sănătoasa. În timp ce agentul de stradă Mancuso mergea pe Chartres Street, frecându-și obrazul care tot îl mai ustura în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
punctul de a se revolta împotriva faptului că l-am expus la o asemenea traumă. Nu mă lua în seamă dacă voi cădea brusc într-o stare de șoc. — Ce naiba s-a întâmplat? — Un membru al conspirației adolescenților m-a acostat pe Carondelet Street. — Ai fost prădat? întrebă emoționat bătrânul. — Cu brutalitate. Mi s-a pus la tâmplă un pistol mare și ruginit. De fapt, mi l-au apăsat chiar pe o venă, oprindu-mi sângele să circule în partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trezit în mod grosolan de un polițist care stătea alături de mine și mă lovea în coaste cu vârful pantofului. Vreun miros pe care îl exală organismul meu exercită probabil o atracție deosebită pentru autoritățile guvernamentale. Cine altul ar fi fost acostat de un polițist în timp ce își aștepta inocent mama în fața unui magazin universal? Cine altul ar fi fost spionat și apoi reclamat pentru că a scos o biată pisică neajutorată dintr-o rigolă? Ca o cățea în călduri, s-ar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
planurile sale), deci un „templu”. Faptul că în mitul babilonian al potopului este indicat un templu (Apsu, durat de zeul Ea) ca model arhitectonic al arcei, faptul că, în diverse legende ale potopului (sumeriană, babiloniană, biblică, greacă), pe locul unde acostează arca se ridică un altar sau un templu, analogia etimologică Naus (navă) - Naos (templu), precum și analogia metaforică Arcă - Biserică (Arca lui Noe - Nava lui Cristos), amândouă fiind lăcașuri ale mântuirii, sunt doar câteva argumente în sprijinul acestei echivalări simbolice. în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vechea lume, dar și apa primordială din care se naște una nouă - este un „răgaz” necesar între o formă de manifestare și alta a Creat-ului (în ebr. Noah = „odihnă, refacere”). în miturile potopului, arca - insulă plutitoare pe Oceanul primordial - acostează pe cel mai înalt munte (Axa și Centrul Lumii), de unde Cosmosul va fi repopulat. Desigur, repopularea este doar o formă (diminuată) a recreării Cosmosului. Dar, din perspectivă mito-simbolică, cele două forme de regenerare pot fi perfect asemănate. Această analogie explică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
puntea, așa că japonezii nerăbdători coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese un mesager la guvernatorul Nuevei España aflat în orașul Mexico. Glasuri de nemulțumire se ridicară la unison. În timpul călătoriei, solii și negustorii deopotrivă ajunseseră încetul că încetul să creadă că o dată ajunși în această țară totul avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]