2,673 matches
-
de pildă, mi-am dorit întotdeauna să nu cad în păcatul criticii literare, identificat la unii contemporani ai săi, dar reprezentând o trăsătură constantă a domeniului, de a fi „impresionistă din insuficiență și lipsită prin definiție de cât de îndepărtată acuitate sau discernământ critic”, ceea ce „face imposibilă o selectare” a valorilor, deși „acesta este singurul rol al criticii”. De aceea, încerc să mă raportez cât pot de obiectiv la textele pe care le am în vedere, fără a avea, nici pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
educați să ne săpăm singuri groapa Mărturiseam aici joia trecută cât de stânjenit m-am simțit, la o recentă întâlnire cu studenții, de întrebarea pri vind „deresponsabilizarea politică“ a celor de vârsta mea. Mi s-a reactualizat atunci, cu jenantă acuitate și intensă vinovăție, dilema angajare-neutralitate (i.e. senină resemnare) de la începutul anilor ’90, când refuzam cu obstinație orice „înregimentare“, când adevărurile politice elementare mi se păreau minciuni cinice, când am jurat să nu mai am vreodată carnet de partid, când vedeam
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lucru nu este neapărat rău, mai ale că prin el aflăm multe. Spre exemplu, atunci când Crin spune că avem în fruntea țării administrația Năstase-Cozmîncă, la care Tariceanu a mai adăugat ceva din nevoia de integrare europeană, afirmația este de o acuitate critică la care președintele Băsescu nu a ajuns niciodată. Când spui că, de fapt, Cancelaria primului ministru este un alt guvern, gravitatea este cel puțin la fel de mare ca prima zicere. Când afirmi că există un Secretariat permanent de afaceri externe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
intrarea acolo fără să fie văzut cum se materializează. Fără regrete, își zise. acum că se hotărâse. Întârzierea ușoară provocată de accidentul său - scăpase din ascensor prin simplul procedeu al similarizării în camera de hotel - îl făcea să perceapă cu acuitate cât de puțin timp îi mai rămăsese. Se văzu încercând să obțină un certificat de admitere la Institutul de emigrare. În această ultimă zi, și această viziune îi fu de ajuns. A trecut timpul legalității. Reperă un punct de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o poartă somptuoasă, în Palatul Mașinii, unde locuiau președintele și Patricia Hardie. Începu să se gândească la necesitatea întreprinderii unui real efort de a fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu atâta acuitate. De a-și da seama că nevoia de a ști adevărul despre el însuși contează mai mult ca orice. Un lung coridor de marmură conducea la o ușă de stejar, deschisă. Thorson îi făcu loc să intre, un surâs în-crețindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
intrarea acolo fără să fie văzut cum se materializează. Fără regrete, își zise. acum că se hotărâse. Întârzierea ușoară provocată de accidentul său - scăpase din ascensor prin simplul procedeu al similarizării în camera de hotel - îl făcea să perceapă cu acuitate cât de puțin timp îi mai rămăsese. Se văzu încercând să obțină un certificat de admitere la Institutul de emigrare. În această ultimă zi, și această viziune îi fu de ajuns. A trecut timpul legalității. Reperă un punct de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o poartă somptuoasă, în Palatul Mașinii, unde locuiau președintele și Patricia Hardie. Începu să se gândească la necesitatea întreprinderii unui real efort de a fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu atâta acuitate. De a-și da seama că nevoia de a ști adevărul despre el însuși contează mai mult ca orice. Un lung coridor de marmură conducea la o ușă de stejar, deschisă. Thorson îi făcu loc să intre, un surâs în-crețindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înseamnă o viață scurtă!). LINIA CAPULUI linia capului 2 stă sub linia inimii: dacă linia capului este o linie lungă și bine desenată, va trimite spre o persoană specială, inteligentă; dacă linia capului este palidă, arată o personalitate lipsită de acuitate; linia capului dacă linia capului este roșie, arată o personalitate cu atenție slabă; dacă linia capului este lungă, arată o personalitate cu imagine debordantă; dacă linia capului este groasă, arată o personalitate cu o gândire dinamică, rațională; dacă linia capului
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Cartea m-a convins că educația temeinică este cea care-l ajută pe om să priceapă rosturile lumii, să sprijine pe cei ce au nevoie, să-și risipească din dragoste sufletul, pentru ca fiecare generație să primească și să dăruiască iubire... Acuitatea înțelegerii, într-un timp egal cu un secol frământat istoric, social și filosofic, a permis filtrarea evenimentelor într-un discurs artistic pe mai multe planuri. Este de admirat luciditatea cu care întâmpinați și traversați fiecare provocare existențială, dorință de reușită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vedem. Când furgoneta dispăru după primele case ale satului, Marçal întrebă, Te-ai supărat pe el, E aceeași problemă dintotdeauna, dacă nu vorbim suntem nefericiți, și, dacă vorbim, nu ne înțelegem, Trebuie să ai răbdare, nu e nevoie de o acuitate a vederii ieșită din comun ca să-ți dai seama că tatăl tău se vede pe sine ca și cum ar trăi pe o insulă care devine tot mai mică cu fiecare zi, o bucată, altă bucată, duce păpușile la Centru, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să fie curajos, să facă haz de necaz, și își dădu seama cât de înfiorătoare trebuia să fie toată povestea pentru el, care avusese întotdeauna o minte atât de ascuțită și pentru care viața de zi cu zi depinsese de acuitatea percepțiilor. — Bine, domnule doctor, începu Phyllis aproape înainte ca soțul ei să fi ieșit pe ușă. Puteți să ne spuneți adevărul acum. Doctorul ridică din umeri, continuând să rămână rezervat. — Mi-aș dori să pot, doamnă Tyler. Mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
elementele de care dispunea referitoare la moartea lui Gildas. În timp ce vorbea, Îl scruta cu atenție pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi adresa o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
decît orice. Oferindu-și obrazul ploii dese a dușului, Marie se lăsă În voia acesteia și plînse ca și cum din Întreg corpul ei ar fi curs lacrimi șiroaie. Cu capul tot greu, cu ochii obosiți, Marie Își regăsi totuși brusc Întreaga acuitate de spirit, căci o amintire tocmai se ivise În mintea ei. CÎnd Jeanne, cu abia cîțiva ani În urmă, hotărîse să renoveze casa familiei, făcuse curățenie și le ceruse fiilor ei să-și facă o triere printre lucrurile rămase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să mă stăpânesc. Mai am puțin și-mi dau lacrimile. Nu m-ai crezut, așa-i ? Annabel ridică din sprânceană către mine în oglindă, cu un zâmbet de satisfacție. Credeai că nu prea știu ce fac. Îmi citește cu atâta acuitate gândurile, că mă simt rușinată. E minunat, spun, regăsindu-mi glasul. Sunt... Vă mulțumesc foarte mult. Sunt ca vrăjită de propria mea imagine. Nu pot să-mi iau ochii de la noul meu eu, strălucitor, caramel și miere. Arăt plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
realul subiectiv și finalizarea sau decizia voluntară și în acel timp și involuntară, subliminală de remanență, de subzistență în realul subiectiv, în tărâmul Câmpiilor Elizee. Simbolistica trecerilor în diferite realități si în diversele forme ale existentului uman este redată cu acuitate și profunzime de „pălăria de paie”, pălăria care este un soi de cască magică a lui Pluto, casca vizibilului invizibil, casca trecerii dintr-o realitate în alta, dintr-o ființare în alt mod de ființare. Tramvaiul și birja sunt mijloacele
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
iar ochii i s-au acoperit de o boare umedă. —Dragul meu. Hugo. O să avem... un copil. —Un copil? a repetat Hugo. Toată amețeala cauzată de băutură i se evaporase din corp. Mintea îi căpătase, instantaneu, o claritate de cristal. Acuitatea vizuală friza perfecțiunea. Ar fi putut să piloteze și un avion de vânătoare pe timp de noapte. Hugo se holba la Amanda crucit. —Dar eu habar n-am avut... adică... of, Doamne! Șocat, s-a prăbușit în genunchi în fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
S-a dus vestea, de Îndată, de-a lungul și de-a latul domeniilor sale Întinse. Crăpase inima, În el, după spusele unora dintre foștii apropiați. Ei, acum, ce facem cu el? A fost, Întrebarea, care s-a pus cu acuitate. Îl pregătim și-l Înhumăm. Unde? Unde, chiar, unde, că nu e nici un locșor, pe nicăieri, pe aici. Păi, ia luminat la minte Păscălin, la crematoriu. Dar acolo se Înhumează? Nu. Acolo se arde. Se pune cenușa În borcan și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ispitit de gânduri care se împletesc cu amintirile primei iubiri din liceu. În ipostaza în care se află de câțiva ani, gândirea lui a deprins să interpreteze fiecare zgomot, fiecare mișcare din jur, în timp ce toate celelalte simțuri intervin cu o acuitate sporită, ca o compensație pentru pierderea vederii. Marian Malciu se pricepe de minune să recurgă la suspans pentru a crea atmosfera aceea stradală, specifică unui eveniment rutier, situație destul de frecventă în zilele noastre. Și, ca într-un film absurd, se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vieții, ori proiectându-l în alte lumi, alte vieți pe care, sensibil și receptiv mai mult decât ceilalți, încearcă să și le reamintească? Poate pentru a-și reîntâlni avatarurile? Ori, pentru că această cecitate i-a provocat o dezvoltare neobișnuită a acuității vizuale, auditive și olfactive, așa cum se întâmplă îndeobște? Pe acest eșafodaj, Marian Malciu contruiește povești și intrigi diverse, fie între cadrele medicale din spitalul de urgență Tainicele cărări ale iubirii unde fusese dus Iustin Dobrescu aflat în stare de comă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
alt fel de a se orienta, de a intui ceea ce se întâmplă în jurul lui, astfel că lucruri ce nouă ne scapă, lui i se reliefează cu o claritate uimitoare. Sunteți medic și înțelegeți ce doresc să spun. Mă refer la acuitatea vizuală, auditivă și olfactivă. Sunt deosebite toate. Sunt profunde. Este un dar pe care Dumnezeu cred că îl oferă în compensație celor ce primesc în viață lovituri nemeritate. - Desigur! Cazuistica din domeniul de referință mă face să gândesc că este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu se poa-poartă bine cu fe-fetița mea n-are cecăuta aici. Și râse mulțumit, până la măselele din fund, către Otilia, care sări pe genunchii lui și-l încoronă cu brațele. - Papa! zise ea, îndreptîndu-i unicul fir de păr, pe care acuitatea ochilor ei îl zărea în vârful țestei bătrânului. Moș Costache fu așa de mulțumit, încît primi să joace cărți, mizând cinstit, pe față, și continuă jocul și după ce pierdu. Satisfacția lui învăluia și pe Felix, căruia îi întinse, dintr-o dată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mod de a-și realiza planurile ariviste. Ca și Dinu Păturică, el vede în Georgeta cocota de lux, de care are nevoie, ca ajutor în organizarea localurilor cu jocuri de noroc și trafic de narcotice. Dezbaterea problemei iubirii nu are acuitatea din romanele lui Camil Petrescu, ci este mai mult un sistem de diferențiere și de caracterizare a eroilor. d) Enigma Otiliei pune în dezbatere și problema moralei, ceea ce dă romanului o dimensiune clasicistă, ca și problema paternității. Morala nu este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fusesem la cap atunci când ne angajaserăm în afacerea respectivă. Începuse să picure groaza în mine. Din colțișorul nostru nu puteam întrezări nici o figură. Din colțișorul nostru n-am fi putut scăpa altfel decât cățărîndu-ne pe pereți. Ne-am încordat deci acuitățile auditive și-am așteptat... - Auzi-l: acuitățile auditive! Vah! Vah! Vah! Și le țineau încordate. Halal de mama care te-a făcut. Ești dat în paștele mă-tii, Norocosule!... - ...După o vreme, am auzit cam așa: Rap-Rapatrop-Zdrap- Zdup! Și am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
afacerea respectivă. Începuse să picure groaza în mine. Din colțișorul nostru nu puteam întrezări nici o figură. Din colțișorul nostru n-am fi putut scăpa altfel decât cățărîndu-ne pe pereți. Ne-am încordat deci acuitățile auditive și-am așteptat... - Auzi-l: acuitățile auditive! Vah! Vah! Vah! Și le țineau încordate. Halal de mama care te-a făcut. Ești dat în paștele mă-tii, Norocosule!... - ...După o vreme, am auzit cam așa: Rap-Rapatrop-Zdrap- Zdup! Și am înțeles înfiorați că tinerele bestii poetice urcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de boală este o disociere echivalentă. Cu cât percepi mai bine timpul, cu atât ești mai înaintat într-o dizarmonie organică. În mod firesc, trecutul se pierde în actualitatea prezentului, se însumează și se topește în el. Regretul - expresie a acuității temporale, a dezintegrării din prezent - izolează trecutul ca actualitate, îl vitalizează printr-o adevărată optică regresivă. Căci în regret trecutul păstrează o virtute de posibil. Un ireparabil convertit în virtualitate. Când știi neîncetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]