KorAP: Find »[drukola/base=acuma & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...339 >

8,468 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

Haide dară. (ia sacul în spate) DĂNILĂ: Ho, ho, drace! Așteaptă să urc și eu deasupra, să te călăuzesc. Lasă-te-n genunchi, să ne ridici ușurel de jos în sus, ca să nu te zdruncini (se urcă peste sac) Așa. Acuma dă-i drumu'. Da' ca gându', așa să-mi zbori! (efect sonor) Tabloul 5 (Acasă la Dănilă.) VASILICĂ (de lângă prispă, cu mâna streșină): Mămucă, mămucuță, ia privește, un bivol cu cocoașă care zboară cu tata-n spinare! Ce-o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
din culise): Nu vă temeți, dragii tatei! Nu te speria, Smarandă, că eu îs! Intră urmat de Codârlic, acesta pune sacul jos.) SMARANDA: Da' ce plocon se mai cheamă ș-aista, Dănilă? De unde-ai agonisit dihania asta? DĂNILĂ: N-am acuma vreme de povestit. Unde-s copiii? SMARANDA: În casă, unde-ai vrea să fie? DĂNILĂ: Tare bine! (strigă spre casă) Ei, măi gloată, stați pe loc. Numai suflecați-vă și scuipați în palmă, că vă dau de treabă. Tu, Smarandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să mă dărâme! Cată să fac rost de niște păr de lup, să afum plozii, să le treacă de spaimă. DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai cu dracii n-ai avut în cârcă până acuma. De unde l-ai mai scos și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai cu dracii n-ai avut în cârcă până acuma. De unde l-ai mai scos și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu o dată. Asta-i pedeapsă pentru alții, nu pentru fețele slăvite. Iaca, de când mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu împărțitul pedepselor, eu n-aveam decât de poruncit. Și-acuma mi-a căzut și grija asta pe cap. Da' de pedepsit, tot am să vă pedepsesc. Altfel nu-mi trece supărarea. Pare a se gândi) De-o pildă, am să vă mărit! (Semne de bucurie la primele două domnițe. Liana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
sunet de trâmbițe și de tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine. Treptat, uralele se vor stinge.) PRICINĂ: Așa... Acuma, fiindcă-mi știu supușii bucuroși și fără griji, precum se poate auzi, să ne întoarcem cu bunăvoie la ale noastre. Fata noastră cea mijlocie, Dana, și-a vădit înțelepciunea, pentru că nu-i puțin lucru să ai de soț un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele și arătați obraz întristat! (În plan îndepărtat, crainicul repetă porunca) PRICINĂ: Așa. Acuma ia dă-te mai încoace, preaiubită fată a mea mezină, să ne înțelegem din cuvinte. N-ai auzit tu pe surorile tale mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Te-am crescut și ți-am dat învățătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și sănătate ei și pruncului. Asemenea, îi doresc sănătate și bucurie pentru darul ce i-l face soața sa, dumnealui meșterului Simion, ginerele dumitale. Și nu mai întârzia, că-i soarele sus. ILINCA: Vin' să te sărut, fata mea. Și-acuma chiar am plecat. (Iese.) (Liana zăbovește o clipă, ca un om care-și face ordine în gânduri, pe urmă se așază la masă, în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
masa cu condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe Măria Sa; să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe Măria Sa; să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii. CEAUN: Cum zici dumneata. Acuma să trecem dincolo de ușă să-ți faci intrarea cum se cuvine. Și-ți doresc izbândă mai mare ca a mea, fârtate. Iară dacă ți-o prisosi din cele primite, să-mi dai și mie câte ceva, că nu ți-a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu cu această jupâneasă, cu toate că se arată cu mult mai strânsă la mână decât era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
lumea asta, cinstite căpitane. Iaca, să-mi spui, de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
pereți umbrele focului din sobă și toată suflarea s-a tras în adăposturi. E frumoasă viața, Măria Ta, când știi că-n juru-ți e pace și oamenii se bucură de rodul trudei lor. LIOARA: Cu adevărat, așa este! Iaca, eu acuma sunt singură și mi-i urât de-atâta singurătate, așteptând întoarcerea slăvitului meu soț și a fiului meu iubit. N-ai vrea tu, fată cuminte, să stai cu mine și să-mi cânți un cântec din cele ale copilăriei tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cel cu ghioaga îl cheamă ca pe războinicul de la Cetate Nouă, și dacă războinicul Isachie locuiește la Cetate Veche, atuncea pe slujitorul cu ghioaga nu-l cheamă Isachie. SFETNIC I: Acesta-i un lucru vădit de la început. LIANA: Prea bine. Acuma, dacă cel cu ghioaga locuiește, cum s-a spus, la Cetatea Arsă, atunci războinicul din aceeași cetate, care câștigă de nouă ori mai mult decât dânsul, nu e Terentie, pentru că 222 de bani de aur nu se pot împărți desăvârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cu ale lor, iar noi să căutăm un strai potrivit pentru tine, până ne vom așeza la masă. Nu vă fie cu supărare, iubiți ai mei soț și fiu... GÂND: Mergeți sănătoase și căutați să nu zăboviți prea mult; abia acuma bag seamă cât mi-i de foame... (Femeile ies) Fiule, aș mai pofti o ulcică de vin. Avem un ceas de tihnă și de mulțumire. Așa că toarnă-ți și ție încă una. (se toarnă, beau) Hm! Bun vin! Brăduțule, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
tu l-ai chemat pe Măria Sa la nuntă când ți-ai însurat feciorul... PRIVITOR 1: Iaca-ia că ai dreptate; am uitat să-l chem! Da' mai am un fecior și două fete, și dacă nu m-or pofti la nuntă acuma, apoi nici eu nu i-oi pofti pe Măriile Lor mai târziu! (animație, comentarii amestecate) TOBOȘARUL (se îndreaptă spre ieșire): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul... (se aude tot mai de departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
la fel îs? SLAB: Ba-ți dau voie. Numai că pentru asta să-mi dai doi gologani. PRICINĂ: Hm! Pentru asta, celor din împărăția mea le-aș tăia numaidecât capul! Vrei plată pentru bucate primite pe degeaba de la altul? SLAB: Acuma-s ale mele... PRICINĂ: Bine, ți-oi da. (îi dă banii, gustă) Tare bune bucate! Numai ale mele... Frate Lehamite, nu-mi dai și mie o îmbucătură de la tine? LEHAMITE: Da' tu n-ai? PRICINĂ: Am, da' parcă-s aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ai să spui că tu ești... LIANA: Ba da, iubite tată, eu sunt Liana, fiica ta cea mai mică, pe care te-ai supărat odată, de mult, și-ai alungat-o de la mila ta și de sub acoperișul tău. Îngăduie-mi acuma, când ne întâlnim din nou, să vin să-ți sărut mâna. (vine la Pricină, îi sărută mâna) LIOARA: Stau, mă uit și ascult și nu pricep nimica. Oare să fie adevărat ce spui tu acolo? LIANA: Adevărat ca lumina, mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
așa a fost! LIANA: Tatăl meu, Pricină-Împărat, aici de față, s-a mâniat pentru asemenea vorbă, socotind că dragostea mea este de râs, aflându-se sarea în țara lui pe toate drumurile, și m-a alungat din casa noastră. Așa că acuma, la ospățul nunții mele, la care a binevoit să vină, i-am pregătit eu, cu mâna mea, bucate în care am pus, în loc de sare, șerbet de zmeură și miere de albine, ținând minte că mai ales acestea-s pe gustul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
aflați domniile voastre că nu mi-a fost îndemână știind-o pierdută-n lume, însă m-am îndărătnicit și n-am vrut să caut cam unde s-ar afla, cum mă tot îndemna un sfetnic bătrân și posac de la curtea mea. Acuma se află și el aici, în odaia hotărâtă de cuscrul nostru pentru cei din cinul său. Apoi aceluia am să pun să-i taie capul îndată ce sfârșim masa, pentru că nu s-a priceput să-mi frângă cerbicia. LIANA: Ba să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ca zestre, după cuviință și asemenea surorilor tale, trei harabale cu straie, dichisuri și sulimanuri, precum și a treia jumătate din împărăția mea. (rumoare, râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un blid cu bucate omenești și-o ulcică de vin, nu mai am a cere nimănui nimica și mă împac cu toată lumea. (rumoare, veselie) LEHAMITE: Eu am spus de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
cățuia în colibă, iese, se întinde, cască a lehamite.): Cuvine-se cu adevărat cântare de laudă pre glasul al 7-lea să înălțăm. Asta întâi și numaidecât! (Își drege glasul, psalmodiază cam expeditiv) "Slavă Ție, slavă Ție, slavă Ție!" Gata. Acuma să ne limpezim privirea cu această binecuvântată apă ne-ncepută de mult. Își toarnă în pumn apă din cofă, o aruncă pe față, pufnește și stropește în jur. Se șterge aproximativ cu poalele anteriului.) Hm! Era să rămân cu bucata-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
spate decât dinainte. Păi cum vine asta?! (Caută cu privirea, intră pe jumătate în colibă, mormăind supărat. Iese în mână cu un toiag lung și cam noduros.) Iacătă și toiagu', că doar nu l-am meșterit atâta vreme ca să plec acuma la preumblare cu mâna goală... Că pân-a suna clopotul la trapeza cea mare ca să adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de așteptat. (Dinspre spatele colibei, printre tufișuri, se apropie Sfântul Mavrichie. Are un toiag destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
noaptea. SISOE: Tare bine! De, sfinția ta, părinte Mavrichie, ești cap învățat și dăruit, precum se știe. Și nouă, sfinților aceștia mai de rând, ne pare tare bine de câte ori ne cade-n mână câte-o bucoavnă de-a sfinției tale. Acuma las' că și... (arată cu capul undeva, în sus, spre ceva invizibil), știi dumneata cine..., te are la mare cinste pentru astă pricepere. La trapeză capeți cele mai mari și mai groase smochine și oala cu lapte dulce cea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]