1,099 matches
-
verb este inacuzativ dacă îi lipsește capacitatea de a atribui Cazul acuzativ structural. Belletti (1988: 6) adaugă că și verbele cu morfologie pasivă pot fi considerate inacuzative în același sens ca și inacuzativele lexicale − le lipsește capacitatea de a atribui acuzativ structural. În finlandeză, verbele pasive păstrează capacitatea de atribui partitivul, de unde rezultă că atribuirea unui Caz inerent nu e suspendată de morfologia pasivă. Prin urmare, Generalizarea lui Burzio e valabilă numai pentru verbele care atribuie Caz structural, nu și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Burzio (1986) explică deplasarea prin teoria Cazului, iar la Belletti (1988) explicația constă în proprietățile cazuale ale inacuzativelor. Woolford (1993) arată că există o regulă responsabilă de efectele atribuite Generalizării lui Burzio și de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală. Această regulă blochează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
constă în proprietățile cazuale ale inacuzativelor. Woolford (1993) arată că există o regulă responsabilă de efectele atribuite Generalizării lui Burzio și de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală. Această regulă blochează rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt argument din punct
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1993) arată că există o regulă responsabilă de efectele atribuite Generalizării lui Burzio și de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală. Această regulă blochează rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt argument din punct de vedere tematic, care, altfel, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
efectele atribuite Generalizării lui Burzio și de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală. Această regulă blochează rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt argument din punct de vedere tematic, care, altfel, ar fi putut primi Caz structural. Woolford (1993) e de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt argument din punct de vedere tematic, care, altfel, ar fi putut primi Caz structural. Woolford (1993) e de acord cu Burzio în privința faptului că același mecanism este responsabil de absența Cazului acuzativ din structurile pasive și din cele cu verbe inacuzative. Ipoteza lui Burzio, conform căreia inacuzativele și pasivele nu pot atribui Caz structural este prea puternică, dar poate fi reformulată astfel: nu pot atribui Caz structural subiectului, dar pot atribui celui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pot pasiviza − norvegiană, suedeză) și pasivele asimetrice (numai un obiect se poate pasiviza), legate de verbe ditranzitive. În germană și în latină există pasive impersonale intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia două argumente sintactice. Operația de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia două argumente sintactice. Operația de saturare (vezi infra, 5.3.3.2.) care se aplică în cazul pasivului nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia două argumente sintactice. Operația de saturare (vezi infra, 5.3.3.2.) care se aplică în cazul pasivului nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol, verbul rămânând cu două locuri. Rolul tematic extern a devenit o variabilă legată (nerealizată sintactic). Reinhart (1996: 48), urmându-l pe Chomsky (1981), susține că pasivul absoarbe Cazul acuzativ, și nu absoarbe rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol, verbul rămânând cu două locuri. Rolul tematic extern a devenit o variabilă legată (nerealizată sintactic). Reinhart (1996: 48), urmându-l pe Chomsky (1981), susține că pasivul absoarbe Cazul acuzativ, și nu absoarbe rolul tematic extern, așa cum au susținut Baker, Johnson și Roberts (1989)37. Toate limbile trebuie să marcheze cumva morfologia pasivă. Reinhart (1996: 49) arată că, spre deosebire de saturare, reducerea "reduce" valențele verbului. Toate operațiile lexicale au efect unic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
37. Toate limbile trebuie să marcheze cumva morfologia pasivă. Reinhart (1996: 49) arată că, spre deosebire de saturare, reducerea "reduce" valențele verbului. Toate operațiile lexicale au efect unic: imposibilitatea verificării Cazului de către DP. În limbile analizate de autoare, Cazul relevant este întotdeauna acuzativul. Reinhart (1996: 49) aplică Generalizarea lui Burzio la operațiile lexicale: Dacă o operație lexicală se aplică unui verb cu două locuri, un Caz (acuzativul) trebuie eliminat. Autoarea (Reinhart 1996: 50) observă că engleza nu păstrează nicio urmă a acuzativului originar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
efect unic: imposibilitatea verificării Cazului de către DP. În limbile analizate de autoare, Cazul relevant este întotdeauna acuzativul. Reinhart (1996: 49) aplică Generalizarea lui Burzio la operațiile lexicale: Dacă o operație lexicală se aplică unui verb cu două locuri, un Caz (acuzativul) trebuie eliminat. Autoarea (Reinhart 1996: 50) observă că engleza nu păstrează nicio urmă a acuzativului originar, nici în structura reflexivă (Lucie washed 'Lucie s-a spălat'), nici în cea inacuzativă (Lucie rolled 'Lucie a alunecat'). 4.1.2. Categorii funcționale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
întotdeauna acuzativul. Reinhart (1996: 49) aplică Generalizarea lui Burzio la operațiile lexicale: Dacă o operație lexicală se aplică unui verb cu două locuri, un Caz (acuzativul) trebuie eliminat. Autoarea (Reinhart 1996: 50) observă că engleza nu păstrează nicio urmă a acuzativului originar, nici în structura reflexivă (Lucie washed 'Lucie s-a spălat'), nici în cea inacuzativă (Lucie rolled 'Lucie a alunecat'). 4.1.2. Categorii funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ Multe dintre definițiile date clasei verbelor ergative/inacuzative conțin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
50) observă că engleza nu păstrează nicio urmă a acuzativului originar, nici în structura reflexivă (Lucie washed 'Lucie s-a spălat'), nici în cea inacuzativă (Lucie rolled 'Lucie a alunecat'). 4.1.2. Categorii funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ Multe dintre definițiile date clasei verbelor ergative/inacuzative conțin informația că acestea sunt inapte de a atribui Cazul acuzativ. În continuare, voi prezenta câteva dintre opiniile asupra categoriilor funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ, categorii care au o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a spălat'), nici în cea inacuzativă (Lucie rolled 'Lucie a alunecat'). 4.1.2. Categorii funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ Multe dintre definițiile date clasei verbelor ergative/inacuzative conțin informația că acestea sunt inapte de a atribui Cazul acuzativ. În continuare, voi prezenta câteva dintre opiniile asupra categoriilor funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ, categorii care au o istorie a lor și diverse denumiri (v, Voice, Agr, Asp, G, AG etc.), ca și tipurile de analize propuse pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ Multe dintre definițiile date clasei verbelor ergative/inacuzative conțin informația că acestea sunt inapte de a atribui Cazul acuzativ. În continuare, voi prezenta câteva dintre opiniile asupra categoriilor funcționale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ, categorii care au o istorie a lor și diverse denumiri (v, Voice, Agr, Asp, G, AG etc.), ca și tipurile de analize propuse pentru clasa inacuzativelor. Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 13) arată că odată cu introducerea teoriei scindării proiecției VP − VP-shell
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
număr, persoană). Autorul adoptă ipoteza subiectului intern, arătând că S se deplasează în Spec,AgrS, iar O se deplasează în Spec,AgrO. Acordul apare fără Caz, iar Cazul, fără acord. Chomsky (1995: 176) arată că AgrS e activ în limbile acuzative, iar AgrO e activ în limbile ergative. În aceeași linie, Borer (1994: 27−28) arată că, în intrările lexicale ale verbelor, argumentele nu sunt specificate ca interne sau externe (nu există ierarhizare) și nu sunt specificate tematic. Atribuirea funcțiilor gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu sunt specificate ca interne sau externe (nu există ierarhizare) și nu sunt specificate tematic. Atribuirea funcțiilor gramaticale urmează o ierarhie de deplasare a argumentelor în poziția Spec a unei categorii funcționale (vezi infra, 4.4.1.). Borer susține că acuzativul este atribuit în poziția de specificator al categoriei funcționale Aspect (Spec,AspP − nod aspectual rezervat măsurării evenimentului, echivalent structural cu AgrO), iar nominativul, în poziția de specificator al categoriei Timp. Atribuirea nominativului e obligatorie, pe când cea a acuzativului e facultativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
susține că acuzativul este atribuit în poziția de specificator al categoriei funcționale Aspect (Spec,AspP − nod aspectual rezervat măsurării evenimentului, echivalent structural cu AgrO), iar nominativul, în poziția de specificator al categoriei Timp. Atribuirea nominativului e obligatorie, pe când cea a acuzativului e facultativă. Categoria Aspect e proiectată numai pentru inacuzative, nu și pentru inergative, însă, odată proiectată, aceasta trebuie saturată. O abordare similară aparține lui Pesetsky (1995: 124, 155), care susține că un verb nu poate atribui cazul obiectiv pentru două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
V Obiect Bennis (2004: 86) explică astfel schimbarea de opțiune a lui Chomsky: proiecția AgrO a fost introdusă în PM pentru a se crea o poziție specială în care să se atribuie Caz obiectului; dacă se acceptă că v atribuie acuzativul, nu mai e nevoie de proiecția AgrO. Van de Visser (2006: 73, 75) subliniază diferențele de concepție dintre cele două capitole: în Chomsky (1995 [1993] − cap. 3), obiectul direct este generat împreună cu marca de acuzativ, iar în Chomsky (1995 − cap
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se acceptă că v atribuie acuzativul, nu mai e nevoie de proiecția AgrO. Van de Visser (2006: 73, 75) subliniază diferențele de concepție dintre cele două capitole: în Chomsky (1995 [1993] − cap. 3), obiectul direct este generat împreună cu marca de acuzativ, iar în Chomsky (1995 − cap. 4), v are o trăsătură de Caz care are aceeași valoare cu cea a obiectului (acuzativ), deci numai obiectul o poate verifica, de aceea, se deplasează în Spec,vP. Deplasarea obiectului este similară celei a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de concepție dintre cele două capitole: în Chomsky (1995 [1993] − cap. 3), obiectul direct este generat împreună cu marca de acuzativ, iar în Chomsky (1995 − cap. 4), v are o trăsătură de Caz care are aceeași valoare cu cea a obiectului (acuzativ), deci numai obiectul o poate verifica, de aceea, se deplasează în Spec,vP. Deplasarea obiectului este similară celei a subiectului, care se deplasează pentru a verifica trăsăturile φ și Cazul nominativ. Cazul acuzativ nu este atribuit, pentru că trăsătura de Caz
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
are aceeași valoare cu cea a obiectului (acuzativ), deci numai obiectul o poate verifica, de aceea, se deplasează în Spec,vP. Deplasarea obiectului este similară celei a subiectului, care se deplasează pentru a verifica trăsăturile φ și Cazul nominativ. Cazul acuzativ nu este atribuit, pentru că trăsătura de Caz este deja prezentă în nume atunci când acesta intră în derivarea sintactică. Van de Visser (2006: 33, 36) observă că, dacă la Chomsky (1995 [1993]) cazul verificat de I finit (nominativul) este diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inergative și inacuzative în termeni structurali, nu trebuie să asociem proiecția v cu un anumit sens, pentru că, după cum a arătat Kratzer (1994), v poate fi static sau dinamic. În termenii lui Burzio, absența argumentului extern este corelată cu absența Cazului acuzativ. v are un rol nu numai în prezența argumentului extern, dar și în atribuirea Cazului acuzativ. Absența categoriei v are două consecințe: nu există argument extern și nu există Caz acuzativ. Bennis (2004: 86−87) ajunge la următoarea reinterpretare a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru că, după cum a arătat Kratzer (1994), v poate fi static sau dinamic. În termenii lui Burzio, absența argumentului extern este corelată cu absența Cazului acuzativ. v are un rol nu numai în prezența argumentului extern, dar și în atribuirea Cazului acuzativ. Absența categoriei v are două consecințe: nu există argument extern și nu există Caz acuzativ. Bennis (2004: 86−87) ajunge la următoarea reinterpretare a Generalizării lui Burzio: (a) dacă nu există argument extern, nu există Caz acuzativ (structural) care să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]