1,416 matches
-
tot atâția copii: eram patru frați, două fete și doi băieți), dar care ocupau mult loc, adică mult timp. Zilnic, în fiecare zi lăsată de bunul Dumnezeu, seara și dimineața, trebuia să mergem în grajduri să le hrănim, să le adăpăm, să le facem curat, să le înlocuim culcușul de paie, să le mulgem, să le ducem vițeii sau iezii la supt. Vara, la prima și la a doua coasă, sub un soare arzător, toată această trudă nesfârșită era pentru ele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
scotea din grajd decât atunci când îi ducea la apă la o fântână din afara satului, singura fântână cu apă bună de băut. Caii nu erau învățați nici la călărie. Tata îi ducea „de nas”, de căpăstru. întro primăvară, după ce i-a adăpat, caii au început să se joace unul cu celălat, să sară în două picioare și să fugă. Tata ținea de căpestre, caii fugeau din ce în ce mai tare, fugea și tata, dus pe sus de cai. în această cursă comică dar periculoasă, tatei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
se concentrează asupra conținutului organizațional și managerial. Instituția sa este structurată prin mijloacele unor serii de nivele piramidale. Managerul natural privește organizația ca un proces, ca un vast curs de energie la care toți contribuie și din care toți se adapă. El se concentrează spre o asemenea energie, cum ar fi: calitatea, vitalitatea, viteza, cantitatea și direcția. Schimbările organizaționale sunt văzute ca fiind continue și evolutive și nu episodice, fiecare persoană este privită ca ființă În proces. Gândire și simțire Managerul
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și‑o poate potoli decât prin Înălțarea către Hristos, Care o satură, umplându‑o și mai mult de dorul după iubirea Lui. De aceea a fost trimis Duhul Sfânt În lume, pentru a ne dărui apa Înnoirii duhovnicești, pentru ca noi, „adăpându‑ne prin Duhul, (să primim și să) iubim pe Hristos”57, iar prin Hristos, pe Tatăl. Parafrazându‑l pe Sfântul Nicolae Cabasila, putem spune că, dacă ochiul a fost creat pentru a căuta lumina și a se sătura de ea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
celui căzut Între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Galateni 6, 2), sfătuiește În bine pe cel ce este gata să se prăvălească În noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel Însetat, Îmbracă pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Matei 25, 35‑36) etc. Dragostea apropie suflet de suflet, inimă de inimă și pune pe om În slujba omului. Dragostea face pe cel ce o are și o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nouă, trei seri la rând. Dacă nu se vindeca în luna respectivă, se aștepta altă lună nouă. Descântecul „de negi’’, cules de la Tasica Ionașcu, sună în felul următor: „Lună, luminoasa mea/ Na răzâșarii (negii) lui Ion/ Ți-i poartă, îi adapă / Și-i hrănește/ Că lui îi ajunge de când îi poartă./ Îi adapă și-i hrănește/ Eu cu gura i-oi descânta/ Cu apă i-oi uda/ Peste nouăzeci și nouă de mări negre i-oi arunca (în acest timp se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se aștepta altă lună nouă. Descântecul „de negi’’, cules de la Tasica Ionașcu, sună în felul următor: „Lună, luminoasa mea/ Na răzâșarii (negii) lui Ion/ Ți-i poartă, îi adapă / Și-i hrănește/ Că lui îi ajunge de când îi poartă./ Îi adapă și-i hrănește/ Eu cu gura i-oi descânta/ Cu apă i-oi uda/ Peste nouăzeci și nouă de mări negre i-oi arunca (în acest timp se udă negii cu apă)./ Acolo este un cal mare șărgat/ Capul și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sulițe sau săbii. Nu am cuvinte să descriu grija cu care conducătorii de cămile ne-au purtat prin deșert. În cea de-a patra sau a cincea zi, spre exemplu, când am poposit În apropierea unor izvoare pentru a ne adăpa cămilele și a ne umple burdufurile din piele cu provizii de apă, unul dintre ei, a cărui privire era cea mai pătrunzătoare, s-a instalat pe o Înălțime din apropiere pentru a scruta depărtările În căutarea unor eventuale ființe umane
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și celelalte gramatici vorbesc cel mai adesea de dubla întrebuințare a numeralului: adjectivală și substantivală. Exprimarea este cel puțin ambiguă; trei și cinci din exemplul dat în Gramatica Academiei: „Trei mă țin, trei mă poartă, cinci mă duc de mă adapă.” pentru a ilustra valoarea substantivală sunt întrebuințate „substantival” doar în opoziție cu întrebuințarea lor adjectivală („Soacra cu trei nurori”). În realitate, în primul enunț, termenul trei nu denumește „obiecte” din lumea extralingvistică ci substituie și con comitent caracterizează cantitativ „obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lințoiu zace lebăda murindă.” (M. Eminescu), gerunziul își păstrează componenta semantică adverbială concomitent cu componenta verbală - procesualitate ‘nedeterminată’ - și în sintagmele în care se realizează funcția sintactică de atribut (atribut calificativ), în relație de dependență față de un regent-substantiv: „Ulcioare-nchipuind s-adape au forma fetele parc-ntr-adins alcătuite să ne scape.” (L. Blaga) „... numai așa te pot vedea și copacii clipind din pleoapele verzi.” (L. Blaga) În mod excepțional, gerunziul poate realiza și funcția de subiect; planul său semantic se apropie atunci de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
36), „Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche.” (G. Bacovia, 184) • pronume: „Tot pământul e plin de oameni ca mine, ca tine, ca el, plecați să lupte...” (G. M. Zamfirescu, 257) • forme verbal-nominale: „Ulcioare-nchipuind s-adape au forme fetele parcă-ntr-adins alcătuite să ne scape.” (L. Blaga, 312), „Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură.” (E. Barbu, 109) „Omul nu-i decât măsura Unui drum de împlinit.” (L. Blaga, 222) • adverbe: „O astfel de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi da eu nu va mai înseta în veac, căci apa care i-o voi da eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viața veșnică 422. Tatăl fiind izvorul, Fiul este numit fluviu, iar noi ne adăpăm din Duh423. În Coran peștele aruncat la confluența dintre mări învie, dacă este cufundat în apă, amintind tema inițiatică a îmbăierii în izvorul nemuririi. În apropierea templelor mithraice clipocea un izvor, fons perennis, deopotrivă simbol al binefacerilor materiale și morale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Versurile lumii aduc în ambalaje simple sau sofisticate, izbucnind prin revoltă sau iubire, minunile naturii care ne înconjoară de mii de ani. În munți, la noi, cea mai curată apă Trei șipote îngemănate-o dau, În ele cerbii noaptea se adapă, Ciobanii dimineața vin și beau. Le-nmiresmează cetina și floarea, Miloase crengi cu umbra le-nvelesc... Pe doaga lor se împletește unda Ca sunetu-ntr-un fluier ciobănesc 1050. Acest ritual repetat în athanor permite noosului strecurat prin rouă în rețeaua neuronală
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cum curge în mine1241. Aici e izvorul, fântâna, apă vitală pentru o iluzie ce domnină creația poetică. Focul, flăcările în mii de culori ale focului e viața și viața născută din foc e apă vie. Apa fântânii de la care se adapă arta regală, comandament primar dat de Dumnezeu, prin aceea că El e Dumnezeu și să nu avem pe nimeni altul ca Dumnezeu, apa primordială, izvorul și fântâna sunt El și arta Lui e cea dăruită prin har aleșilor ce-l
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
român, 1940 etc.). Așa, de pildă, Mihail Sadoveanu numea poezia populară „panteonul meu literar, simplu și rustic, fără podoabe, ca natura, însă măreț ca și dânsa”, îndemnând, în același timp: „de la aceste fermecate izvoare de apă vie cată să se adape toți cei care cântă și se simt ai acestui popor și ai acestui pământ”. În 1937, Lucian Blaga definea satul, în cadrul discursului său de recepție, Elogiul satului românesc, drept „creatorul și păstrătorul culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistice”. În 1940
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
față de un om, nu față de un autor. Dă atașamentului său pentru Nietzsche sensul unei repuneri în circuitul prieteniei al acestui om neînțeles de vreun contemporan al său. Pentru scriitor este fecund acest joc al neliniștilor. Omul însă nu se poate adăpa la acest izvor care colectează apele contradicțiilor fără să-și pericliteze sănătatea mintală. Sănătatea trupului este și ea zguduită dacă psihicul este într-o continuă surescitare ca și cum ar fi fiert în propria lui zeamă. Treaba noastră nu este să fim
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
respectați dacă nu chiar invidiați de lumea postdecembristă s-au amestecat cu oamenii care au gustat toate privațiunile comunismului și s-au întâlnit în marea afirmare a libertății. Să te declari un înverșunat anticomunist când toate sevele comunismului te-au adăpat, e un gest de curaj. - Actualii, foștii și actualii foști. Cartea lui Florescu este o carte necesară în economia acestei lucrări. Fără să fie intelectual, Florescu este un martor al celeilalte treceri. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu este un martor martir al
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lămuritoare la aceste chestiuni esențiale, să zăbovim tot în vechea și veșnic tînăra Eladă, leagănul unei tulburătoare culmi a culturii și civilizației umane, care a ostoit setea multor cercetători, a fost și rămîne izvorul și lumina la care s-au adăpat mai toate științele moderne, inclusiv cea economică, din fericire. Spațiul limitat al acestui curs neîngă-duindu-ne o tratare mai vastă, vă propunem o prezentare succintă a contribuției principalilor exponenți în plan economic ai acestui areal spiritual. Platon. Născut în 427 î
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
îngloba gîndirea economică într-un același ansamblu, vom vorbi despre ea mai mult ca disciplină decît ca știință, chiar dacă pentru aceasta trebuie să rupem cu obiceiurile adoptate astăzi de către comunitatea economiștilor. Dar recunoașterea formală a originalității disciplinei economice, care se adapă atît din speculația filosofică, cît și din raționamentul științific, ne obligă să considerăm cu cea mai mare atenție și posibilitatea de a o regăsi și sub influența unei a treia metaforme a gîndirii: ideologia. Structura termenului de ideologie, neologism apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
renașterii sufletului, a reîntoarcerii, este reluată și de Platon, foarte aproape de concepțiile hinduiste, budiste și de doctrina lui Pitagora a "Marelui an". Platon lansează și "teoria regresului", destul de cunoscută în Antichitate și pînă în epoca creștină, o teorie ce se adapă din mit, ca multe alte teorii platoniciene și care descrie regresul formelor de guvernămînt în cadrul fiecărui ciclu sau perioade circulare (vezi Republica). Aceste teorii scumpe Antichității platoniciene, pitagoreice, stoice etc. renasc în epoca romană. Astfel, Lucrețiu sau Horațiu așteaptă întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
haiku Hippocrenul este o specie a enigmisticii. Numele l-a primit Însă de la fîntîna sacră a muzelor de pe muntele Helicon, din Grecia, izvor ivit acolo unde Pegasul a lovit cu copita piatra seacă și cunoscut ca unul din care se adapă inspirația poetică. În cazul nostru, el numește Însă enigma În care soluț ia (o zicală sau o expresie cunoscută) este găsită prin citirea unei ilustraț ii. De pildă, imaginea În care oricine ar recunoaște un țărm de mare, se poate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
reliefului moral și psihic al personajului; valorifică tehnica sugestiei spre a confirma sau infirma caracterizarea directă. Modalitățile de caracterizare indirectă sunt: - (pre)numele, porecla (cognomenul) - nivel cu mare potențial de semnificare/de simbolizare - identitatea socială: statutul social, poziționare față de colectivitate (adap tare/inadap tare, revoltă, izolare etc.) - modelul comportamental: fapte, atitudini față de valorile existențiale, reacții fiziologice - caracteristici cognitive: experiențe de cunoaștere, reprezentări, idei, gânduri, dileme etc. - caracteristici ale personalității: acte de voință, temperament, interese, aptitudini - actele de comunicare: vorbire, limbaj, clișee
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui. Această viziune proiectată afectiv ține de concepția estetică a Dumnezeirii (Eugen Simion). Fiind considerat un vis frumos, Dumnezeu tulbură poetul, care mărturisește: "și nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă". În următoarea secvență lirică, lângă animalul care se adapă apare imaginea cerului răsturnat în apă (demitizare). Confuzie, incertitudine în universul acvatic: stele, pești, taurul care se adapă ca semn al tulburării apei? În finalul psalmului, Dumnezeu îl înfruntă pe Iacov și din această "mare poveste" nu iese nimeni învingător
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Dumnezeu tulbură poetul, care mărturisește: "și nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă". În următoarea secvență lirică, lângă animalul care se adapă apare imaginea cerului răsturnat în apă (demitizare). Confuzie, incertitudine în universul acvatic: stele, pești, taurul care se adapă ca semn al tulburării apei? În finalul psalmului, Dumnezeu îl înfruntă pe Iacov și din această "mare poveste" nu iese nimeni învingător. Psalmistul nu urmărește desacralizarea ci, mai degrabă, are nevoie de corporalizarea divinității, vrea o experiență a atingerii senzoriale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cuvântul lui Dumnezeu - și limbajul Scripturilor modelat de tradiția apostolică a Bisericii. Pentru a înțelege virtuțile unui algoritm matematic, dificultățile ecuației nu se cad a fi subestimate. Atașată doar unor propoziții dogmatice, izolată de stilistica și ritmul unei vieți duhovnicești adăpate la izvoarele tradiției, Ortodoxia degenerează în verbozitate. Expresie a adevărului personal și comunitar al Revelației, Ortodoxia este în primul rând un mod de a fi, un etos și o viziune. Prin urmare, limbajul teologic al acestei Ortodoxii nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]