2,088 matches
-
DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele de nivel adaptativ ridicat (în număr de șase, plus sublimarea, care figurează în lista Annei Freud) și mecanismele nivelului definit de disreglarea defensivă (trei mecanisme). Celelalte patru mecanisme țin de nivelurile ce implică o distorsiune minoră (un mecanism) sau majoră (tot un mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
termenul englez affiliation a fost tradus prin capacité de recours à autrui ș„capacitatea de a recurge la celălalt”ț. 4) Afirmarea de sine - sintagmă care apare, în traducerea franceză a DSM-IV (affirmation de soi), pe lista mecanismelor de nivel adaptativ ridicat - este desemnată în glosarul aceluiași DSM-IV prin termenul „autoafirmare”. Să mai notăm că în lista lui Valenstein apare reliefarea afectelor. Vezi și definiția dată la subcapitolul dedicat afirmării de sine din a doua parte a lucrării noastre, precum și prezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
autori au conceput și publicat clasificări ale mecanismelor de apărare. Cea întocmită de Vaillant (1971, 1976), prezentată în detaliu în lucrarea sa din 1993, se numără printre cele mai cunoscute. Ea grupează apărările în patru categorii, definite în funcție de caracterul lor adaptativ în cursul vieții adulte (stabilit în urma unor observații pe termen lung): 1) Prima categorie este aceea a apărărilor psihotice, care include proiecția delirantă, distorsiunea și refuzul psihotic. 2) A doua categorie este cea a apărărilor imature, șase la număr: proiecția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sublimarea, reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea și umorul. O altă clasificare ce se apropie în mod evident de aceea propusă de Vaillant apare în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996), unde sunt descrise următoarele șapte niveluri ale funcționării defensive: 1) Nivelul adaptativ ridicat. Opt apărări date ca exemplu - anticiparea, capacitatea de a recurge la celălalt (afiliere), altruismul, umorul, autoafirmarea, autoobservarea, sublimarea și reprimarea - permit o adaptare optimală la factorii de stres, accentuează sentimentul de gratificare, autorizează o percepție conștientă a sentimentelor, a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este pregătit să negocieze cu respectivul conflict. În fine, sublimarea pune pulsiunea (sursa anxietății) în slujba unui răspuns creativ. În virtutea modului în care aceste apărări contribuie la controlarea conflictului, cel de-al patrulea stil defensiv ar putea fi numit stil adaptativ. În cadrul cercetării care a condus la descrierea acestor patru stiluri defensive - acțiune inadaptată, distorsiune a imaginii, sacrificiu de sine și stil adaptativ -, Bond et al. au utilizat două instrumente concepute în scopul de a evalua dezvoltarea eului, maturizarea sa: Chestionarul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care aceste apărări contribuie la controlarea conflictului, cel de-al patrulea stil defensiv ar putea fi numit stil adaptativ. În cadrul cercetării care a condus la descrierea acestor patru stiluri defensive - acțiune inadaptată, distorsiune a imaginii, sacrificiu de sine și stil adaptativ -, Bond et al. au utilizat două instrumente concepute în scopul de a evalua dezvoltarea eului, maturizarea sa: Chestionarul de evaluare a forței eului al lui Brown și Gardner, și Testul frazelor de completat al lui Loevinger. Corelațiile dintre stilurile defensive
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
stilurile defensive și măsurătorile gradului de maturitate a eului arată că stilurile defensive sunt ierarhizate, existând o progresie în dezvoltarea eului, mergând de la acțiunea inadaptată la distorsiunea imaginii, trecând prin sacrificiul de sine, pentru a ajunge, în sfârșit, la stilul adaptativ. Această progresie reflectă o schimbare mergând de la controlul pulsiunilor la exprimarea creativă de sine, la preocuparea pentru ceilalți și pentru obiectele importante. O asemenea viziune se găsește în acord cu rezultatele studiului longitudinal întreprins de Vaillant (1976) și cu observațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lui, îndeplinesc un rol defensiv la nou-născut. Cam în aceeași perioadă, Menninger (1954) abordează chestiunea mecanismelor de apărare dintr-o perspectivă teoretică mai largă, diferită de cea a lui Freud și a fiicei sale. El prezintă un sistem de procese adaptative ce implică existența a patru niveluri de dispozitive de reglare. Spitz (1964) a realizat un studiu consacrat prototipurilor prezente în cursul primului an și al unei părți din al doilea an de viață. Relațiile - a căror existență este sugerată în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
puține probleme utilizau în mod curent apărări mature. Dacă maturitatea apărărilor este semnul unei viitoare sănătăți mentale, capacitatea sa de predicție în privința sănătății fizice este mai redusă. Rezultatele lui Vaillant arată totuși că, pentru un anumit timp, opțiunea pentru apărările adaptative poate oferi un fel de „imunizare” împotriva problemelor de sănătate fizică. Astfel, cel puțin în primii 10 ani care au urmat după evaluarea stilului lor defensiv, sănătatea bărbaților cu apărări mature s-a deteriorat mai încet decât la subiecții care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și parțial - la o serie de întrebări fundamentale: - Prezența unor apărări mai mature la începutul terapiei favorizează, oare, formarea și menținerea la pacient a unei alianțe terapeutice? - În ce măsură se modifică funcționarea defensivă pe parcursul unei terapii reușite? - Reducerea apărărilor mai puțin adaptative se asociază unei creșteri a apărărilor adaptative? Pentru a răspunde la întrebările menționate, ca și la multe altele, va fi nevoie de un număr însemnat de cercetări. Totuși, această direcție de studiu lasă să se întrevadă unele progrese majore în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fundamentale: - Prezența unor apărări mai mature la începutul terapiei favorizează, oare, formarea și menținerea la pacient a unei alianțe terapeutice? - În ce măsură se modifică funcționarea defensivă pe parcursul unei terapii reușite? - Reducerea apărărilor mai puțin adaptative se asociază unei creșteri a apărărilor adaptative? Pentru a răspunde la întrebările menționate, ca și la multe altele, va fi nevoie de un număr însemnat de cercetări. Totuși, această direcție de studiu lasă să se întrevadă unele progrese majore în înțelegerea procesului psihoterapeutic grație studierii mecanismelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de abordarea tip „context” (Holahan et al., 1996). 4. Premisele unei abordări integrativetc "4. Premisele unei abordări integrative" Menninger este probabil primul care - într-un articol din 1954 - abordează mecanismele de apărare dintr-o perspectivă mai largă, aceea a proceselor adaptative și a unei ierarhizări a dispozitivelor de reglare. Mai târziu, Haan (1969) elaborează un model al funcționării adaptative cuprinzând diferite dimensiuni de bază (zece la număr); exprimându-se fiecare sub formă de coping, de apărare și de fragmentare, acestea constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Menninger este probabil primul care - într-un articol din 1954 - abordează mecanismele de apărare dintr-o perspectivă mai largă, aceea a proceselor adaptative și a unei ierarhizări a dispozitivelor de reglare. Mai târziu, Haan (1969) elaborează un model al funcționării adaptative cuprinzând diferite dimensiuni de bază (zece la număr); exprimându-se fiecare sub formă de coping, de apărare și de fragmentare, acestea constituie cele trei tipuri de procese sau de mecanisme specifice eului 38. Astfel, dimensiunea sensibilității se manifestă sub forma
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și sugerează în același timp un continuum al mecanismelor de adaptare mergând de la apărare până la degajare și, apoi, la coping. Plutchik (1995) este de părere că fiecăreia dintre cele opt apărări de bază (considerate niște mecanisme inconștiente, rigide, de valoare adaptativă limitată) îi corespunde un stil de coping (conceput ca o metodă conștientă de rezolvare a problemelor, flexibilă și, în general, adaptativă). Astfel, refuzului i-ar corespunde minimizarea (încercare de rezolvare a unei probleme postulând că aceasta nu este atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1995) este de părere că fiecăreia dintre cele opt apărări de bază (considerate niște mecanisme inconștiente, rigide, de valoare adaptativă limitată) îi corespunde un stil de coping (conceput ca o metodă conștientă de rezolvare a problemelor, flexibilă și, în general, adaptativă). Astfel, refuzului i-ar corespunde minimizarea (încercare de rezolvare a unei probleme postulând că aceasta nu este atât de importantă cum se crede), iar regresiei i-ar corespunde căutarea de ajutor. După o perioadă de evidențiere și descriere a diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
defensivă. A. Freud face o distincție clară între intelectualizarea defensivă proprie adolescenței și intelectualizarea care, în opinia sa, „rezolvă problema reală”, nefiind așadar sterilă (Sandler, 1985/1989). Rausch de Traubenberg și Boizou (1976) remarcă faptul că intelectualizarea „are un aspect adaptativ foarte valorizat de cultura occidentală”. Apoi, nici intelectualizarea care joacă rol de rezistență în cura psihanalitică nu poate fi considerată patologică. De fapt, rezistența este un proces obligatoriu în fiecare cură, întrucât este legată de refulare. O dată formulate aceste rezerve
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
formulează o rezervă: „«Sănătatea mentală» nu semnifică autonomia completă a gândirii și acțiunii în raport cu structurile inconștiente (situație în care am avea de-a face cu o izolare), ci mai degrabă o autonomie relativă, implicând comunicarea dintre structurile inconștiente și activitățile adaptative și creative ale subiectului”. Pe scurt, dacă, așa cum ne asigură Fenichel (1945/1953), în activitatea de gândire logică subiectul elimină mereu asociațiile afective care ar dăuna obiectivității, obsedații ar fi niște „caricaturi ale celor care gândesc normal”. Pentru ei prevalează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
remarcă și la personalul medical care, ocupându-se de unii pacienți infectați cu HIV, se confundă cu teama de contaminare și de moarte. Refuzul este propice dezvoltării unui sentiment de putere absolută în plan profesional, dar îmbracă și o valoare adaptativă și pozitivă care permite personalului medical să transmită pacienților speranța de a învinge boala (Jourdan-Ionescu și de La Robertie, 1989). Acesta este rolul de ecran pe care-l poate îndeplini refuzul ce apare în momentul unei percepții traumatice copleșitoare. Regresietc "Regresie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ocazională de a căuta un punct de sprijin sau un spațiu care oferă siguranță poate apărea și la vârsta adultă, într-o manieră uneori spectaculoasă, mai ales în perioada de criză. În acest caz, caracterul său tranzitoriu marchează valoarea defensivă adaptativă a unor astfel de regresii. Iată exemplul prezentat de Braconnier (1989): un bărbat ajuns la maturitate riscă să-și piardă slujba. Deodată, el începe să colecționeze mașinuțe cu o pasiune atât de mare, încât își neglijează activitatea profesională chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
A învăța înseamnă a genera acel proces de autoconstrucție mentală, ce angajează tot spectru relațional al individului cu sine, cu alteritatea, cu societatea. Întreaga personalitate a educatului este antrenată: voința de a cunoaște, anticiparea scopurilor, alegerea strategiilor, autoconducerea și corecția adaptativă, autoreflecția strategică, saltul în metacognitiv. Cu cât volumul cunoașterii se dilată, cu atât analiza reflexivă este mai importantă. Cu cât sunt mai multe lucruri de predat, cu atât dascălul trebuie să se debaraseze de aceasta, pentru a-l responsabiliza pe
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
producere a unor componente ce regenerează continuu prin transformările sale interne și care constituie o readaptare permanentă a tacticilor de învățare la noi exigențe impuse de exterioritatea naturală și socială. Autoformarea, înțeleasă ca autopoiesis, este acea autogenerare interioară cu scop adaptativ, ca perfecționare a mecanismelor de valorizare practică a experienței individuale și sociale. Obiectivul prioritar al practicii formării trebuie să-l constituie autoformarea. Rolul profesorului în această acțiune se schimbă. În cadrul unui dispozitiv de autoformare asistată, dascălul are mai multe obligații
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
din punct de vedere didactic. A doua acțiune este îndreptată spre luarea în considerare a profilului psihosomatic individual al educatului, spre luarea în calcul a datelor acestuia în ceea ce privește motivația, competențele și aspirațiile. Raportarea la conținut trebuie înțeleasă ca un proces adaptativ, de pliere a acestuia, răspunzând la întrebări de tipul de ce informăm și formăm, care sunt noțiunile sau elementele obligatorii de conținut, ce se cere a fi aprofundat sau repetat. În conținutul propriu-zis, se vor regăsi sugestii tutoriale inteligente, pentru a
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Fax PAO Telematica Scris Audiovizual „în flux” Funcționalitatea schimburilor multi-utilizatori Sincron Informare Comunicare Chat Telefonie Luarea la cunoștință Tablă albă Jocuri în rețea Priza de control Videoconferință Știri Transfer de fișiere Pagini Web statice Forumuri Mesagerie Streaming “on-line” Pagini Web adaptative Asincron Fonctionalități monoutilizatori Student Profesor Curriculum Clasa Școala Internet Conținut adițional și resurse curriculare Profesor Curriculum Școala Student Clasa mobila ca loc al învățării INTERNET Animare în timp real Simulare interactivă Modelizare în linie Interactivitate Spectator Actor Cre-actor Spirit 2
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
condiția ca esența schimbării să nu poată fi explicată pe baza maturizării organismului, a tendințelor înnăscute de a răspunde sau a altor stări temporare ale organismului”. O altă definiție a învățării a fost formulată de Pierre Pesquie, astfel: „o modificare adaptativă sistematică și relativ durabilă a conduitei, atunci când individul este pus în repetate rânduri în situația de probă” Se cunoaște faptul că învățarea este un proces comun atât animalelor cât și oamenilor. Totuși, între cele două tipuri de învățare, există diferențe
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
în situația de probă” Se cunoaște faptul că învățarea este un proces comun atât animalelor cât și oamenilor. Totuși, între cele două tipuri de învățare, există diferențe de ordin calitativ, în sensul că prima este irațională și constă din modificări adaptative legate de situații prezente, pe când cea de a doua este rațională, orientată spre scopuri stabilite în mod conștient. 2.1.Teorii ale învățării Multitudinea experiențelor efectuate atât pe oameni, cât și pe animale, s-a soldat cu constituirea mai multor
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]