1,151 matches
-
eu, cu urechile mele-nvechite, cutez , totuși, să spun că le-ascult. Ca pe-o tot mai calmă ninsoare, ca pe o prelungire de foșnete către verile viitorului - vor fi puțin și ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un fel de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
înapoi peste umăr în haznaua lumii Cu dragoste otrava își face efectul peste o sută de ani. Ai văzut n-ai văzut Cum luna se scaldă în catedrala femeilor Cum îmblânzirea în leu cum acrul în dulce Cum în rânjet adie mila cum lemnul picură lemn cum ungherele își alăptează nevrozele Cum bate pendula deși timp nu e cum de la florărie te cumpăr pe tine Cum fluturii bat covoarele raiului Cum o caleașcă aurită străbate la trap Pădurea mea de mucegai
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul fisurat cu-n crâmpei de aripioară adiată-n subțioară ca să ies din cer afară aici ziua nu-i nimică nu e marți nu-i duminică nu e luni și nu e joi aici vremea dă-napoi carnea mea de-acum e-o plută și vederea mi se-
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
trecerea secundelor din neunde spre neunde. Dacă florile păpădiilor dealului nu și-ar opri cascada lor galbenă în stavila șoselei cenușie, și calul murg, și căruța roșie-argintie, și țăranul îmbrăcat în negru de pe capra căruței ar pieri copleșiți de floare. Adie vântul în frunzele sensibile ale plopului din dreapta, și urechea câinelui culcat lângă mine în iarba mare și proaspătă, tresare ca de o atingere materială. O muscă neagră, autentică, trece prin fața soarelui, de la stânga la dreapta, apoi de la dreapta la stânga - o
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
mai capricioasă ca altădată. Așa sunt și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade - faci cu îndrăzneală un pas înainte și, dintr-o dată, te afunzi, cauți jocuri și senzații noi, ceea ce nu cutează, doar trăiește. Te văd cum dănțuiești de-a lungul
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
Elena Marin Alexe Adie vântul cumințit, Plouă cu liniște pe dealuri, Dumbrăvile au înverzit, Milcovu' și-a ieșit din maluri. Se crapă frunzele de dud, E primăvară, dulce viață, În nuanțări de verde crud Privirile ni se răsfață. Sădești un fir de trandafir Cu
Aprilie de Vrancea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83310_a_84635]
-
unele localități din Transilvania. După ce au străbătut mai multe sate și orașe, au ajuns în nord-vestul țării, în frumoasa pădure numită Făgete, adică aici unde suntem noi acum... întrerupe bunicul povestea făcând o mică precizare. Era o toamnă frumoasă, vântul adia ușor ca o mângâiere de catifea, iar copacii foșneau înfiorați.” Bunicul povestea rar, cu vocea scăzută de parcă citea dintr-o carte. ”Mergeau ei așa, tăcuți, unul în spatele celuilalt și doar din când în când se opreau ca să respire aerul curat
ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
aflu? Te afli în pădurea fermecată! Aici totul este posibil! Mulțumesc mult! Sunteți foarte amabil! Sonia se îndepărtă de copacul zâmbitor și porni pe cărarea strălucitoare de diamant, care șerpuia în fața ei, pentru a explora minunata pădure fermecată. Începu să adie vântul. Acesta împrăștia, prin toată pădurea, miresme îmbietoare, se amestecau astfel, în aer, aromele tartelor cu gutui, căpșuni, caise, mere și pere. Fetița își continuă drumul, tot mai uimită, dorind să ajungă la locul de unde veneau miresmele acestea. Pe neașteptate
ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
simultan captivi și stăpîni. Ei i-au creat îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre și metafizice: pămîntul plin de cratere și de păduri luxuriante, cu atmosfera cristalină de ozon prin care mai adie cîte un alizeu galben-verzui de sulf, tornadele irepresibile de monoxid de carbon și ploile care cad torențial - succesiv sau simultan - ca ambra cea mai pură și ca vitriolul cel mai viril. I-au creat după aceea fauna și i-au
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
luni cu gheață Fără haine și căldură Într-o bună dimineață Iese ursul în natură. Are o surpriză mare Când privește-n depărtări De la el și până-n zare, Totul e plin de culori. A-nverzit din nou natura Peste tot adie vântul Și cu multă veselie De la munte la câmpie. Ursul se mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare la lacrimi de toamnă Și ultimele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
început, spre dezamăgirea fiecărui copil. Afară este un peisaj de poveste. Copacii au rămas doar cu două-trei frunze. Totul este minunat! Un covor gros de frunze frumos colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori. Peisajul este admirabil. Vântul adie printre crengile copacilor. Că un vârtej ușor, frunzele zboară prin aer. Ce priveliște minunată! Cerul e senin. Cu nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin în acest anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială
ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
o întâmplat ba asta ba ceea?... Cine nu crede, să nu asculte. Bun cuvânt? - a întâmpinat Pâcu vorbele lui moș Dumitru. De data asta, te iert, Pâcule, dar altă dată... Atunci ascultați... Ningea de vreo cinci zile... Ningea răzbit. Nu adia nici un fir de vânt. Fumurile din hornuri nu și mai găseau cale spre cer, ci se amestecau cu ninsoarea, devenind una. Pe ulițele satului... țipenie. Totul era acoperit de neaua pufoasă ce se așeza cuminte. Am ieșit afară să stau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
copil. În vremea asta, ceilalți cărăuși au muncit din greu pentru a așeza totul după cuviință. Când treaba a fost gata, au intrat în crâșmă. Până și-au scos cojoacele, Costache le-a așezat dinainte câte o ulcică din care adia miroaznă de rachiu fiert. Gustați acum cât îi fierbinte, ca să vă încălziți oleacă. Îndată sosește și mâncărica și... Vinul fiert, Costache - l-a completat Alecu Slobodă. Au început să mănânce, dar fără prea mult chef. Toți erau marcați de oboseală
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
amară, amară, amară. Îngeri mulți murind și-au lăsat lutul în tară. Un semn pe subt cer ieri s-a dat în cercul înșelăciunii. Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii. [1931] * SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stârnind
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pântec. Între slavă și veninuri mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca linia vieții
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trup. STRIGĂT ÎN PUSTIE Cu chiotele-ți de lumină și cu-adîncul ochilor de mare, cu urmele în lut, ce ți le lasă nenumăratele fecioare cutremurate-n clipa asta de-un dor pe minunatul tău pământ, te chiem: vino, Lume, vin'. Adie-mi în ureche gânguritul de izvoare la cari în miez de noapte nevăzuți de nimeni strugurii desprinși din vite ți s-adună să-și umplă boabele de must, și-apoi - cu dărnicia ta de moarte vino, Lume, vin'. Și răscolește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se joacă șoareci și viței, iar vițele de vie țin în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
toate-n nopti, când vâlvele se bat, îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe un țărm mutîndu-i, i-a mântuit spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar ce liniște-i acum la vad ! Ce trează-amiaza ! Prin istorie adie doar miros de otavă. Subt pod un șarpe se sorește, lung și nemișcat, ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă. GIORDANO BRUNO CÎNTĂ BALADA PERMANENȚEI E același, nu-s aceleași. E același unic soare răsărit din munte, gând. Să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
exterior. M-am abținut să nu mă descalț după ce am trecut strada. școala se schimbase... o altă schimbare. Nu mai era loc de învățătură, locuiau acum niște țigani... o altă schimbare. Nu se mărise dealul, erau doar emoțiile mele mari. Adia ușor vântul, mai mult împrăștia căldura. Nu știam să respir, cum să respir. Dealul nu se mărise, poate era de la căldură, sau poate, da, sigur, nu respiram eu corect. Inima mă anunța același lucru: că nu respir cum trebuie și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o vorbă. Vitele se opreau și ele, toate păsările tăceau. Nu auzeam nimic, nu știam nimic de ele, dacă au ce le trebuie, dacă există. Nimic. Odată cu capul pus de mămaia pe prispa casei, totul înceta să mai existe. Uneori adia ușor vântul, ca o cântare. Fața senină a mamei, îmbrățișată de razele dulci ale soarelui, se vedea zâmbind. Liniștită. Odată cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îi scoate din coteț, iar pe sfinția sa din minți. Merge să-și ogoiască animalele, averea. Sudoare îi curge pe față ușor. Se prelinge și îi ajunge la bărbie. În alte zile ar șterge-o repede, acum o lasă așa. Poate adie vântul și-l răcorește. Cu grijă, astâmpără porcii. Flămânde și înfierbântate, animalele se supun și tac. E cald, iar popa Cucoș nu are curajul să cheme icoana. “Să se mai învețe oamenii minte, să fie mai buni. Să se întoarcă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
închise, iar lumina ei adună umbrele întunecate, ce dansează-n ritm frenetic valsul viselor scăldate în parfum de somn eteric. Și în liniștea profundă a nerostitului Cuvânt, mă afund în neuitare, transformându-mă în Cânt ce se aude-n depărtare, adiat pe-aripi de vânt. Ochiul meu dă să -și închidă pleoapa, de îndurerare, se transformă în clepsidră ce se pierde în Uitare lăsând lacrima să plângă în Oceanul de Visare.
Anotimpul culorilor by Marioara Vişan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/277_a_526]
-
Recunosc, am fost nevoită, la un moment dat și iată-mă. Acum ...șofez. I-am zâmbit și am pornit la drum. O zi bună pentru o ieșire în afara orașului. Niciun fir de nor nu se zărea pe cer, doar vântul adia ușor, ridicând ici și colo frunzele galbene, căzute pe asfalt. - Vreau să-i cunoști pe ai mei. A trecut mai mult de o lună de când nu i-am văzut, simțeam nevoia să mă întorc acasă. Sper că nu te deranjează
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată femeie puțintică la trup, obosită de viață, cu ochii, când te privea în față, ca niște mucuri de lumânare, gata să se stingă. Prindea viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
E noapte...parcul e pustiu Și-un vânt abea adie... Cuprins e totul că e viu De-a nopții armonie. Încet apare luna, sus Pe-ntinsul cer albastru Iar eu privesc cu gandu-mi dus Frumosul nopții astru... Într-un boschet în umbr-ascuns Pe strune-abea tresare Melodic, tainic, nepătruns Un
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93313]