1,137 matches
-
ceea ce era În jur; sensibilă, gata să reacționeze și să explodeze În orice moment. Cum se lăsă pe spate, murmurul de pe fundal a scăzut, prechimbându-se Într-un zumzăit monoton, bucățile de simit aruncate În aer dispăreau, o urmă de magie adia odată cu briza, feribotul aluneca lin, iar fantomele tuturor peștilor care trăiseră odată În apele alea Înotau Împreună cu ei În azurul dens, vâscos al mării. Când s-a terminat cântecul ajunseseră deja la țărm. Câțiva dintre pasageri au sărit jos Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
maniera lui de a-și cere scuze și zâmbi trist, în semn că înțelesese. — Și poate că sunt nebun să iau în calcul posibilitatea. Ba chiar iresponsabil. În răstimpul de tăcere care se lăsă, Fran simți vântul cald care îi adia prin păr, lăsând să i se vadă gâtul încă palid. Laurence se aplecă și o sărută, de parcă ar fi putut, cumva, să ia de la ea capacitatea de-a iubi cu atâta patimă. Nu-și dăduse seama până atunci că, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
copii, au fost o dată sau de două ori în sud, în Kagoshima, unde locuiau bunicii, dar acum călătoreau pentru prima oară spre nord. Pe cerul albastru se vedeau câțiva nori ca de vată. Un vânt ușor unduia crengile copacilor. Frunzele adiate de vânt aveau o strălucire argintie. Până și munții Nasu sclipeau în razele soarelui. — Tomoe, aici începe prefectura Tōhoku, spuse Takamori. Intrăm în zona de nord. — Vezi să nu scapi înghețată pe pantaloni. — Ce bine că am plecat din Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
munți din toate părțile, era mai cald decât ar fi fost normal pentru altitudinea la care se afla. Odată, cea mai înaltă temperatură din Japonia s-a înregistrat chiar la Yamagata. Și în seara aceea era foarte cald și nu adia deloc vântul. La ferestre atârnau jaluzele murdare, iar rogojinile păreau lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
delicioase. În timp ce mâncau cireșele, s-au gândit la Gaston. Se simțeau oarecum vinovați pentru faptul că ei se aflau acolo, după o masă bună, și mâncau deliciosul desert, pe când el... Ploaia s-a oprit în cele din urmă. Vântul nu adia deloc. Îi aștepta o noapte înăbușitoare. În timp ce Tomoe îi spunea cameristei că erau în căutarea unui străin, o cunoștință de-a lor, Takamori s-a întins pe rogojină în fața unei hărți a orașului Yamagata. Numele străzilor mari ale orașului Yamagata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
amară, amară, amară. Îngeri mulți murind și-au lăsat lutul în tară. Un semn pe subt cer ieri s-a dat în cercul înșelăciunii. Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii. [1931] * SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stârnind
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pântec. Între slavă și veninuri mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca linia vieții
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
trup. STRIGĂT ÎN PUSTIE Cu chiotele-ți de lumină și cu-adîncul ochilor de mare, cu urmele în lut, ce ți le lasă nenumăratele fecioare cutremurate-n clipa asta de-un dor pe minunatul tău pământ, te chiem: vino, Lume, vin'. Adie-mi în ureche gânguritul de izvoare la cari în miez de noapte nevăzuți de nimeni strugurii desprinși din vite ți s-adună să-și umplă boabele de must, și-apoi - cu dărnicia ta de moarte vino, Lume, vin'. Și răscolește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă îți verși mlădie trupul gol în iarbă. Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește cu gușa unei leneșe șopârle ce se prăjește-n soare, mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare. Ca pâinea caldă eu te-aș frânge, mișcarea ta mi-azvîrle clipe dulci în sânge. Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă! II - Zeul așteaptă Prin miriște se joacă șoareci și viței, iar vițele de vie țin în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
toate-n nopti, când vâlvele se bat, îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe un țărm mutîndu-i, i-a mântuit spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar ce liniște-i acum la vad ! Ce trează-amiaza ! Prin istorie adie doar miros de otavă. Subt pod un șarpe se sorește, lung și nemișcat, ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă. GIORDANO BRUNO CÎNTĂ BALADA PERMANENȚEI E același, nu-s aceleași. E același unic soare răsărit din munte, gând. Să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
invizibila disperare ce ignora ajutorul, lividele sclipiri din ochii lui albaștri - toate m-au făcut să croiesc un nou tipar, să accept o nouă realitate sumbră: copilul acela eram eu... Soarele tomnatic nu ezită să îmi șicaneze mugurii indolenței... vântul adie lin, prea lin pentru o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă... să cadă într-un abis etern, într-o genune
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tu ești doar un simplu om căruia i-au fost dăruite toate acestea numai de Dumnezeu și de nimeni altcineva. Dobrogea este locul cel mai Sfânt de pe pământ unde nici păsările nu cântă, nici iarba nu crește, nici vântul nu adie fără voia Atotputernicului. Goldan Iulia-Mărioara, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Dragă Pământule, Cu mult respect, trimit această scrisoare către tine sperând din toata inima că o vei primi. Încă de la început aș vrea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Toate speranțele. Tot! Și iar... “Bum! Bum! Bum!” Serios? Nici gândul nu mi-l mai aud. Doi pași, o ușă trântită cu putere, o voce hotărâtă, gălăgie! Unde-i pădurea mea? Unde-a dispărut simfonia frunzelor atinse de ploaie și adiate de vânt? Unde-s copacii tăcuți de veacuri, discreți și curați, râul din vale și mușchiul moale și rece? Deschid cu frică de-afară ochii: în stânga mea, un dulap nici îngust, nici lat. În dreapta, perete. Privirea-mi cade pe un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
soare. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător. La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să și arate chipul răcoros nici măcar o clipă. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele, care este cu mult mai puternic decât el. Atunci când își face simțită prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemeni unui balaur care scoate flăcări pe nări. La sol, situația este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luat rămas bun de la locurile copilăriei mele. Am rămas singur lângă băncuța de lemn care se odihnește la umbra unui nuc falnic, cocoțat de încercările mele de a ajunge în vârf. M-am așezat ghemuit, cu bărbia sprijinită de genunchi. Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o gărgăriță pictată cu un roșu intens se odihnea în bătaia lină a vântului. Am luat-o încet cu degetele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Isaac și despre cum suferise ea alături de el. Dar pentru mine nu era limpede ce anume făcuse exact bunicul meu. Mi se păruse blând și inofensiv atunci când venise în acele zile fierbinți, să se bucure de vântul răcoros care adia sub terebinți. Mă bucuram că Isaac nu avea nevoie să fie îngrijit de Rebeca. Era bine îngrijit de Debora lui cea acoperită cu văl. Se zvonea că umbla acoperită pentru a-și ascunde buza de iepure, dar așa ceva era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
creșteau fructele mărunte ca niște boașe de berbecuț. Dincolo de sat, câmpia acoperită de păduri bogate și grele. Dincolo de pădure, Marea cea mare. Era liniște. De undeva se auzeau copii chirăind: se jucau Într-o apă care curgea mereu. Dinspre munte adia o boare proaspătă. Tocmai Înfulecasem bucatele lui Minos, niște brânză de capră Înmuiată În ulei stors din fructele-boașe, cu ierburi de mentă presărate pe deasupra. Îmi dăduse și un vin de-al lui, ușor, dulce și pișcător. - Ești sătul? Întrebă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scoaseră și pe ea din adăpost și-o târâră iute prin nisip... ... m-am trezit din cauza durerilor - soarele dogorea din nou, iar eu zăceam pe burtă Într-o luntre ce luneca pe o apă care curgea mereu. Când și când, adia o boare răcoroasă. După cât de lânced era mirosul din jur, cred că apa era verde și mâloasă. Am dat să mă răsucesc cu fața În sus și am simțit că eram dat cu unsori ce mă făceau mai lunecos decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ele de niște ridicături de pământ ce adăposteau un fel de peșteri Înguste, săpate de mâna omului. Peșterile erau Înalte de un stat de om sau chiar mai puțin, erau Întortocheate și aveau, ici-colo, niște crăpături deschise afară, prin care adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau ca să se deschidă În case, sau coborau ca să se Încrucișeze cu alte peșteri, iar altele, În sfârșit, se afundau și mai mult sub pământ, acolo unde era cu adevărat răcoare. Dogonii le Întortocheaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
case, sau coborau ca să se Încrucișeze cu alte peșteri, iar altele, În sfârșit, se afundau și mai mult sub pământ, acolo unde era cu adevărat răcoare. Dogonii le Întortocheaseră astfel Încât, oriunde te aflai, să se stârnească o boare plăcută ce adia ușor Între o casă și alta, chiar dacă văzduhul de afară era fierbinte și nemișcat. La capătul unei astfel de peșteri Îi găsii pe Unu și pe Runa, care zăceau Întinși pe blănuri, În timp ce Gula Îi stropea de zor cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să vedem din nou pământul adevărat, cel din care crește iarba și se Înalță copacii, cum se ițește de sub zăpezi și ghețuri. Se ridica, negru și falnic În Înaltul cerului, iar dincolo de pământ, se Întindea Marea cea mare. Dinspre ea adia un aer călduț, Înmiresmat. Asta s-a Întâmplat Într-o zi În care soarele, pentru prima oară după atâta vreme, a coborât din nou sub pământ, cu totul. Am avut un amurg tare scurt atunci, cam cât să Îmbucăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din nou acele glasuri. De auzit, Însă, nu se mai auzea decât clipocitul apei, amestecat cu pârâitul ghețurilor care se crăpau. Ne-am zgâit În larg, ne-am Încordat privirile și am prins să adulmecăm ori de câte ori prindeam o boare ce adia dinspre Mare. Spre dimineață, unii dintre vânătorii lui Tek ne chemară la ei și ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lor: Os din Kron. 39. - Nunatuk, lumina ochilor mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului abia se auzeau, amestecate cu boarea ușoară ce adia dinspre Miazănoapte. Unu se apropie cu pași nesiguri de Nunatuk și se apucă să gungurească. După o vreme, reuși să spună câteva vorbe: - Ma’ea, ‘apte. Omăt, ‘apte. Și Unu? Și Unu? - tot Întreba el, privind cu jind la gemenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
început, spre dezamăgirea fiecărui copil. Afară este un peisaj de poveste. Copacii au rămas doar cu două-trei frunze. Totul este minunat! Un covor gros de frunze frumos colorate s-a așternut. Un joc minunat de culori. Peisajul este admirabil. Vântul adie printre crengile copacilor. Că un vârtej ușor, frunzele zboară prin aer. Ce priveliște minunată! Cerul e senin. Cu nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin în acest anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
închise, iar lumina ei adună umbrele întunecate, ce dansează-n ritm frenetic valsul viselor scăldate în parfum de somn eteric. Și în liniștea profundă a nerostitului Cuvânt, mă afund în neuitare, transformându-mă în Cânt ce se aude-n depărtare, adiat pe-aripi de vânt. Ochiul meu dă să -și închidă pleoapa, de îndurerare, se transformă în clepsidră ce se pierde în Uitare lăsând lacrima să plângă în Oceanul de Visare.
Cânt. In: Anotimpul culorilor by Marioara Vişan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/277_a_526]