71,179 matches
-
ai noștri timișoreni (d-nii Cornel Ungureanu și Mircea Mihăieș, d-na Adriana Babeți) nu cultivă ideea că regiunea lor face parte din Europa Centrală, vorbind curent despre o a treia Europă, pe care ar reprezenta-o? Și cum nu se admite segregarea unei țări pe zonele ei istorice nu devine, prin chiar aceasta, întreaga Românie un spațiu al Europei Centrale? Tare mă tem că nu este așa și că România este o țară balcanică, alături de Grecia, Bulgaria, fosta Iugoslavie, Turcia și
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
fost descriși ca "alteritatea" Europei, ba chiar că, "Balcanii nu doresc să se conformeze standardelor de comportament specifice lumii civilizate". Tot polemic discută aserțiunea banalizată că Balcanii sînt butoiul de pulbere al Europei, demonstrînd că azi nici un istoric serios nu admite că primul război mondial a avut drept cauză situația conflictuală din Balcani. Și dacă azi, în Balcani, mai precis în fosta Iugoslavie, se ucid între ei pentru fapte petrecute în 1395 (lupta de la Kosovo), nu e mai puțin adevărat că
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
sens, ci în față, de cealaltă parte a măsuței unde zace cartea pe care ea o scrie. Ei nu sînt decît atît. Sexul opus". Chiar dacă autoarea insistă în acest avertisment asupra faptului că problema adevărului autobiografic nu se pune, ea admite că, de vreme ce produce și țese firele acestei ficțiuni, nu poate fi ușor și total scoasă din joc. Va fi un fel de dublă construcție imaginară, o creație reciprocă: eu voi scrie ce văd în ei, iar voi veți citi ce
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
Rodica Zafiu Am vorbit altă dată despre preferința limbajului familiar-argotic actual pentru prepoziția pe, care și-a extins uzul, ajungînd să substituie în anumite construcții alte prepoziții admise de limba literară: de la circumstanțialele pe ștrand, pe ștrase, pe centru, pe tren - pînă la o formulare de genul "are bani pe el". O extindere asemănătoare poate fi urmărită și în cazul prepoziției la - al cărei specific colocvial se manifestă
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
Rusia" și întristat totodată că Ralea a fost internat, la sfîrșitul lui decembrie 1942, în lagărul de Tîrgu-Jiu. În februarie 1943 Mihai Antonescu îi destăinuie îngrijorarea. "Din adunătura de formule emfatice și vagi, am putut discerne următoarele: Guvernul și opoziția admit deopotrivă că a sosit momentul să pledeze în străinătate cauza României" ca și neînțelegerile, în căutarea mijloacelor și a datei, dintre opoziție și Antonești. Iar regele Mihai se alătură decis opoziției, certat fiind atît de grav cu dictatorul încît se
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
Cel puțin așa li se pare lui Julliard și lui Winock. A doua observație ar fi tocmai aceea de a ști dacă nu cumva lucrurile au stat dintotdeauna la fel si daca evoluția cu pricina nu este mai degrabă iluzorie. Admițînd că intelectualul, în sensul modern și restrîns al termenului, este o invenție a secolului al XVIII-lea, de după marea criză a conștiinței europene examinată de Paul Hazard într-o carte pe nedrept uitată astăzi, cei dinții care au exercitat această
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
antichitate, cei vechi dădeau acest titlu omagial învățătorilor lor, ca celor ce au contribuit la nașterea personalității lor sufletești, aceasta fiind o formă a celor vechi de a-și manifesta gratitudinea față de cei ce le predau învățătura. Sfinții Apostoli au admis și ei folosirea titlului de părinte, cu toată interdicția Mântuitorului (Mt., 23, 9-10), dar restrângându-l numai la persoane 1 Cf. Anatole Bailly, Dictionnaire Grec - Français, rédigé avec le concours de E. Egger, Édition revue par L. Séchan et P.
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Constantin Țoiu Iowa-City. Moartea în străinătate se admite mai ușor. De cineva pe care nu-l cunoști, oricum te desparți mai repede. Pe ziua de 27 decembrie 1978, Mircea Eliade a fost internat într-un spital din Chicago. Bolnav de inimă. Din cauza fumatului. Fuma enorm. Aș fi vrut
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
chestiune îl va reedita) studiul Sufletul românesc demonstrînd, pe larg și polemic, că nu arta populară e reprezentativă pentru formula sufletească a unui popor, ci personalitățile lui creatoare. Să mai amintesc de Lucian Blaga cu al său Spațiu mioritic care admitea, ca filosofie a culturii, ca valabilă pentru sufletul românesc resemnarea fatalistă din celebra baladă populară. Și contribuțiile au tot continuat, alăturîndu-se și noua generație, prin M. Eliade, Cioran, mai ales M. Vulcănescu (cu studiul fundamental Sentimentul românesc al existenței), Const.
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
contribuțiile au tot continuat, alăturîndu-se și noua generație, prin M. Eliade, Cioran, mai ales M. Vulcănescu (cu studiul fundamental Sentimentul românesc al existenței), Const. Noica. Întrebarea e dacă se poate vorbi de determinarea unei astfel de formule sufletești specifice. Dacă admitem că există, ea trebuie să fie anistorică, egală cu sine de-a lungul timpului. Dar se poate admite, în spațiul uman (ca și în celelalte), o ieșire totală din istorie, încît să poată fi deosebită o formulă sufletească a unui
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
fundamental Sentimentul românesc al existenței), Const. Noica. Întrebarea e dacă se poate vorbi de determinarea unei astfel de formule sufletești specifice. Dacă admitem că există, ea trebuie să fie anistorică, egală cu sine de-a lungul timpului. Dar se poate admite, în spațiul uman (ca și în celelalte), o ieșire totală din istorie, încît să poată fi deosebită o formulă sufletească a unui popor, repet, egală cu sine în toată istoria ei multimilenară? Într-o carte din 1934, Geneza formelor culturii
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
unei invariante a unui popor, scoasă din zona de interes a istoricității? Și fără o invariantă mai poate fi validă determinarea specifică a sufletului unui popor? De aceea marii antropologi de astăzi refuză recunoașterea unor colectivități mari, precum popoarele, și admit exclusiv posibilitatea studierii individualităților. Poate că, în acest punct de vedere, e, deocamdată, oarecum exagerare, existînd, la nivelul unor popoare unele trăsături distincte de la fizionomie la alte manifestări. Dar e probabil că mai tîrziu, peste cîteva sute de ani, fenomenul
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
probabil că mai tîrziu, peste cîteva sute de ani, fenomenul globalizării, spre care se tinde indiferent de voința unor țări sau popoare, prin uniformizare fatală, va pune capăt acestor teoreme despre specificul național sau identitatea națională. Și, oricum, dacă se admite prelungirea ei în timp trebuie să se țină numaidecît seama de factorul istorie, care o preface periodic potrivit condițiilor istoriei. Atunci, încă o dată, se mai poate vorbi de o formulă sufletească specifică a unui popor, egală cu sine de la constituire
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
Atunci Noica s-a mărginit să adune într-o broșură cîteva studii și articole apărute în reviste românești care puteau fi subsumate temei anunțate în titlu. Pornind de la constatarea exasperată a lui Cioran din Schimbarea la față a României (1936) admitea, și el, că poporul român a creat numai o cultură minoră, ceea ce, adăuga el relativizant, "nu înseamnă neapărat inferioritate calitativă. Cultura noastră populară, deși minoră, are realizări calitative comparabile cu cele ale culturilor mari". Dar unde se alătura opiniilor antisămănătoriste
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
Pârvan, la care s-ar putea deduce și anumite sensuri ale filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Rămâne, totuși, deschisă dacă nu chiar îndoielnică opinia lui Noica potrivit căreia "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei". Așa să fie? Admitem, cu adevărat, această încheiere a totuși filosofului Noica, autor și al unei Ontologii? Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc. Ediția a II-a. Editura Humanitas, 2000.
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
Ion Cristoiu n-a înțeles atunci, cum n-a înțeles nici acum, că a fi democrat în spirit nu înseamnă să te dai de partea celui care ar putea pierde, indiferent de cauza pe care o susține. Pentru așa ceva, democrația admite avocați în instanță.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
dea coșmaruri șefilor de televiziuni și moderatorilor care au permis ca un lider extremist să poată minți în voie pe micul ecran. Moderatorilor care s-au pretat la un circ primejdios cu acest CVT, dar și șefilor lor care au admis acest circ, România are toate motivele să le mulțumească, azi, fiindcă a devenit o țară deocheată. România trage acum ponoase, poate ireparabile, din cauza câtorva tipuri de iresponsabilități - politice, mediatice și strict electorale, acestea din urmă constând în votul pentru CVT
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
să se căiască, ei recunosc că vor auzi în toate nopțile lor urletul unei victime torturate. Un asemenea individ se miră, totuși, că memoria sa este strict sonoră, refuzând să-și amintească și chipurile victimelor: "doar zgomotele îmi locuiesc memoria", admite el, fără să înțeleagă că uitarea chipurilor celor schingiuiți nu este decât o stratagemă de a-și reduce vinovăția. Chipul supliciaților este o hartă a durerii pe care lacrimile își au statutul lor. Uneori, lacrimile țâșnesc pur și simplu, indiferent
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
13). Apoi, Sfântul Grigorie argumentează că nici un bine nu are granițe în natura sa, ci este limitat de prezența opusului său, așa cum viața este limitată de moarte, iar lumina, de întuneric 5. Pentru că natura divină este Binele însuși și nu admite opusul acestuia, Dumnezeu este infinit și fără limită. Crucial pentru înțelegerea exegezei Sfântului Grigorie este conștientizarea preocupării sale pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu pentru că nici o ființă creată nu poate
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
tuturor mirodeniilor umane puse împreună. Cineva ar putea gândi că acest contrast - dintre micimea excelenței umane și „virtutea absolută” întrupată în Cuvântul divin - ar putea descuraja aspirația și efortul uman, dar Sfântul Grigorie, dintr-un motiv sau altul, refuză să admită aceasta, deși este sigur că virtutea umană nu se poate ridica la înălțimea Bunătății Divine 50. Sufletele atrag o dorință pentru Mirele lor veșnic Viu și Îi urmează Domnului Dumnezeu. Cauza iubirii lor este aroma parfumului spre care aleargă veșnic
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
oameni, dle Hurubă, transportați pe o cale ferată cu sens unic, așa că președintele Băsescu, văzîndu-le în Muzeul Holocaustului de la Washington, n-avea nimic mai omenește de făcut decît să plîngă. Dacă articolul cu pricina a fost o glumă, Cronicarul poate admite cel mult că a fost una foarte, foarte nepotrivită. Dacă a fost ceva serios... Asta, Cronicarul n-o mai poate admite. l Un om de afaceri constănțean a cărui firmă, între altele, strînge gunoiul din port, a declarat pentru EVENIMENTUL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
avea nimic mai omenește de făcut decît să plîngă. Dacă articolul cu pricina a fost o glumă, Cronicarul poate admite cel mult că a fost una foarte, foarte nepotrivită. Dacă a fost ceva serios... Asta, Cronicarul n-o mai poate admite. l Un om de afaceri constănțean a cărui firmă, între altele, strînge gunoiul din port, a declarat pentru EVENIMENTUL ZILEI, că poate fi, la nevoie, și omul actualilor guvernanți așa cum a fost al predecesorilor lor. Se vede că, în materie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
cincisprezece ani scurși între timp, asemenea conduite sînt departe de a fi dispărut, ba chiar s-au accentuat, într-un soi de restaurație discretă, deși coerentă.) între atele, conservatorismul restauraționist se bizuie pe lenea mentală căreia îi vine greu a admite o "curiozitate exploratoare", un demers creator într-o diversitate de direcții, opunîndu-le un veto scolastic. Și încă, în derivație, o remarcă interesantă a autorului în discuție. în pofida aparențelor liniștitoare, calitatea de critic și istoric literar presupune "criterii nefixate", fiind omisă
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
pe care o aplică: "Și unele și altele au fost însă mereu însoțite de argumentări, într-o strădanie de a conferi actului critic temeiuri raționale și a-l elibera de verdictul umoral care, altminteri, i se tot atribuie". Căci, să admitem, funcționează o meteahnă a criticii în speță conservatoare,aceea de a-și declina obligația unei replici rezonabil articulate, înfigînd precum un deget în pieptul preopinentului acuzele de "umoare", "resentiment", "invidie". Desigur, n-am putea nega subtextul "pasional" al unora (destule
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Rodica Zafiu Folosirea frecventă a adjectivului prolific cu alte sensuri decît cele admise de dicționare este evidentă în limba română actuală, mai ales în mass-media. În mod pur descriptiv, am putea vorbi în acest caz de o puternică tendință de extindere a sensului; din punct de vedere normativ, ar trebui să etichetăm asemenea
Prolific by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11887_a_13212]