10,318 matches
-
zâmbind, îi spuse: Felicitări, fiule, o să numărăm zilele până în septembrie. O să stăm tot la lojă? Se porniră toți pe râs și ieșiră pe terasă, să admire ninsoarea și brazii, cât cuprindeau cu ochii și parcul, cu grote, și havuzuri, acum adormite sub zăpadă. Apoi urcară în turnul castelului; acolo, iar strigăte de uimire în zare se profilau, măreț, Bucegii și vârful Caraiman, cu Crucea Eroilor Neamului. Petre le povesti istoria acestui monument, înalt de 28 de metri, inaugurat, în 1928, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a nou, a curat. Se vedea și mâna lui Carmen, care făcuse curat și ținuse casa în ordine. Făcu focul în șemineul din salon și în dormitor, mâncă ceva din ce cumpărase și, ostenit de drum și de Maria Tănase, adormi. Se sculă târziu, dormise chinuit, capul îi vâjâia. Deci "târâișul șarpelui, vâjâitul vântului, pulberea pământului''! Cu ce-am greșit, Doamne, să merit așa ceva? N-am furat, n-am mințit, mi-am iubit părinții și copiii... Iartă-mă, Doamne, de mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Mă trezesc uneori în plină noapte strigându-te, chemându-te cu disperare, cu spaimă, să vii, să mă ajuți, să mă ții în brațe, să-mi risipești spaimele, să mă aperi, să-mi dai, ca altădată, căldura trupului tău, să adorm ca un copil în brațele tale... Vise, vise... Și a venit acel decembrie nebun, plin de speranțe. Mie nu mi-a adus nimic, din contră, mi te-a luat, mi te-a furat. Îți făceai tot felul de planuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
parcă era Ciuleandra, parcă era Noaptea Valpurgiei. Dădu să se scoale din fotoliu, dar picioarele îi erau de plumb. Se sprijini de pereți și se târî până sus, în pat, urmat de Toni, cu urechile pleoștite și coada între picioare. Adormi pe moment și iar nu avu somn, doar coșmaruri. Îl trezi, spre dimineață, lătratul lui Toni. Era năuc, capul îi vâjâia, avea mii de gheare care-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin pat, întoarse plapuma, cearceaful, salteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și bani, din vremea magazinului de bijuterii, poate or fi interesați Mihai și Beatrice să investească ceva din banii adunați, sigur o va avea alături, la "proiecții", și pe domnișoara de la Cireșica! Și iar nu dormi ca lumea. Una că adormi târziu, frământat de atâtea idei și planuri, alta că planurile la care se gândise, înainte de a adormi, în vis căpătară proporții gigantice, Bucura devenind capitală de județ pentru început și sediul unor reprezentanțe industriale și financiare internaționale. Dimineața făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din banii adunați, sigur o va avea alături, la "proiecții", și pe domnișoara de la Cireșica! Și iar nu dormi ca lumea. Una că adormi târziu, frământat de atâtea idei și planuri, alta că planurile la care se gândise, înainte de a adormi, în vis căpătară proporții gigantice, Bucura devenind capitală de județ pentru început și sediul unor reprezentanțe industriale și financiare internaționale. Dimineața făcu un duș rece prelungit, acesta intrându-i în program pentru răcorirea fantasmelor de peste noapte. Luă micul dejun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de la iarmaroace. Era fascinant, imaginându-și tot felul de scenarii despre o stea sau alta. Luneta nu era una performantă, modernă, dar, oricum, îl aducea mai aproape de lumea aceea necunoscută, mirifică și, după ceva vreme petrecută admirând covorul acela smălțuit, adormea liniștit ca un copil, ce ascultase o poveste frumoasă. La treburile zilnice din livadă, din grădină și chiar la "Observator", era asistat de Toni, alături de care începuse să facă excursii tot mai îndelungate în pădurea din spatele casei. Îl atrăgeau brazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
începuse să facă excursii tot mai îndelungate în pădurea din spatele casei. Îl atrăgeau brazii maiestuoși, aerul proaspăt, păsărelele, umbrele și luminile pădurii. Găsea câte o poieniță unde întindea pătura și, cu fața în sus, privea albastrul cerului. Câteodată mai și adormea, fiind trezit de Toni care-l trăgea cu colții de pantaloni, atrăgându-i atenția c-ar fi vremea prânzului. În livadă apăruseră merele, perele, prunele, multe, mici și acre deocamdată, care anunțau venirea verii și un an rodnic. Mai trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
capabil de o astfel de expresie. Apoi, într-o seară de iarnă, m-a frapat profilul ei. Beam de dimineață cu pictorul, la ei acasă. Hohoteam de râs pe când îi înjuram pe așa-zișii „oameni de cultură japonezi“. Artistul a adormit și a început să sforăie. Am ațipit și eu și am simțit, la un moment dat, că mă acoperă cineva. Am deschis puțin ochii și am văzut-o, șezând liniștită cu fiica ei în brațe, lângă fereastra prin care pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Cristina Alexandrescu Mihaela Rădulescu a fost fotografiată topless la plajă, în timp ce dormea. MIhaela Rădulescu a postat fotografia pe Facebook. ”Bine că am adormit pe stânga, că altfel nu știu ce se întâmpla:))))))”, a scris Mihaela pe Facebook.
Mihaela Rădulescu, topless la plajă: ”Bine că am adormit pe stânga” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71875_a_73200]
-
vedeta în România e (sau a fost) doar despre farduri, tocuri și mofturi. Rezultatul ? Va fi același - niște unii vor da share și mă vor toca pe paginile lor atât de mărunt și de meschin și vulgar, încât seară vor adormi fericiți că a mai trecut o zi grozavă în viața lor - au făcut-o praf pe Raduleasca. Cu fi-miu am o joacă, în fiecare seară, înainte de culcare - ce a fost cel mai frumos și cel mai urât azi în
Mihaela Rădulescu, nud pe Facebook by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72027_a_73352]
-
viața lor - au făcut-o praf pe Raduleasca. Cu fi-miu am o joacă, în fiecare seară, înainte de culcare - ce a fost cel mai frumos și cel mai urât azi în viețile noastre - si râdem, ne emoționam, ne alintam, dar adormim zâmbind. Oare aia de numai înjură si-s crispați, ce-or povești bun și frumos despre ei ? Știu - exact râul pe care l-au făcut, căci asta-i ține alive. Relax, oameni, avem toți un loc și-un rost, avem
Mihaela Rădulescu, nud pe Facebook by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72027_a_73352]
-
de forță oricând antologabilă: "Niobe, leoaica virgină din savanele Africii, a furat/ un ied de gazelă. (sunt sigură,-mi spun, sunt sigură că-l va hali/ după ce-o să se joace câteva zile cu el...)// nu vânează, Niobe, nici n-adoarme, din ochi să nu-l scape./ vie de muște căpățâna își lasă pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
de forță oricând antologabilă: "Niobe, leoaica virgină din savanele Africii, a furat/ un ied de gazelă. (sunt sigură,-mi spun, sunt sigură că-l va hali/ după ce-o să se joace câteva zile cu el...)// nu vânează, Niobe, nici n-adoarme, din ochi să nu-l scape./ vie de muște căpățâna își lasă pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
moartea, ci excesul de căldură; sângele din vine se îngroșa, fiind incapabil să mai transporte căldura internă a trupului spre piele. De fapt căldura ucidea până la urmă, o dată cu neașteptata și teribila creștere a temperaturii corpului. Era cât pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce a îngrozit-o a fost tăcerea. Nu se mai auzea nici vântul, nici glasurile mercenarilor, nici zgomotul vehiculelor. Tăcerea absolută era cutremurătoare. Avea cumplita senzație că era îngropată în nisip de mai multe
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
al românilor se încheie curând, bătrânul urându-le la toți Lecă noa. (Noapte bună). La omenia acestei familii simple de bulgari, scriitorul român răspunde și el cu aceeași omenie în reflecțiile sale dinaintea somnului: "Multă vreme n-am putut s-adorm. Cu fața la părete ascultam sforăitul bătrânului și viscolul de-afară, care sufla din când în când cu glas de pustiire, pe lângă ferestre. De undeva, din întuneric, o portiță deschisă ori o șindrilă clătinată de vânt gemea încet și jalnic la răstimpuri
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
sinea mea eram gelos.// Și n-am uitat cum mă certai/ Fără cruțare/ Că am privirile prea iscoditoare./ După care mă iertai// Apoi acasă, singur/ Cu fericirea crepusculară/ Mă frământam și mă certam/ Că sunt timid ca un copil.// Și adormeam cu privirea/ La ochiul blând și galben al nopții/ întrebându-mă dacă nu are gene/ Și nu clipește niciodată". Știu că n-am cum să vă influențez fulgerător în mai bine cu un cuvânt spus acum. Totuși vă semnalez un
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
șuieră fraze de basm / Paulina se piaptănă bem țuică fiartă și discutăm / despre structuralism și despre viitoarea mea crescătorie de melci / liniștea se face subtilă e-o vreme de scris capodopere / dar mie îmi vine să casc și treptat treptat/ adorm visînd cum o sanie mă duce / spre poarta înaltelor împliniri la care zadarnic tot bat" (Jurnal). Probă de vitalitate, ima-gi-nea "naturală" cunoaște diverse variante, unele în care intervine și ipostaza de funambul dezabuzat: "Gata trag cortina spectacolul meu s-a
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
ceea ce prezintă nu numai avantajul de a nu fi deranjat de alții, ci și avantajul (imens) de a nu deranja pe alții. Într-o noapte, aici, în casa de la țară, în care locuiesc de un an, nu reușeam deloc să adorm și, pe la ora 3, mi-a trecut prin cap că mi-ar plăcea să găuresc un perete ca să înfig în el un cârlig de care să agăț un tablou primit cadou de la Pavel Șușară. Ce păcat, m-am gândit, că
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
îmbogățite de podoabele naturii. Mai are apoi un caracter de suavă melancolie, ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
ca parfumul unei flori delicate. Are un nu știu ce primitiv în prietenia colinelor ei, care te fac să-ți uiți viața cu necazurile-i de fiecare clipă și te adorm într-o blîndă și mută admirare. Visare a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
nu-i o viteză pentru basme. Așa ajunge melcul, descîntat pe zi, să iasă abia la ceas de seară, cînd iarna prinde puteri. O mătușă, joimăriță, stîrnește furtuna, întîmpinată copilărește: "Mi-a fost frică, și-am fugit!". Lîngă sobă, țîncul adoarme în îndoieli: "Roagă vîntul să se-ndure." Moșul Ene, chemat în ajutor, zeitate de pădure, din cele pe care poți să le tragi de barbă e, totuși, să nu uităm, fratele morții. În figura lui, de moșneag cumsecade, aducînd însă
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
Bogdan Popescu. Prezență discretă în paginile publicațiilor noastre, Bogdan Popescu este unul dintre cei mai originali scriitori ai ultimilor ani, autor a două cărți care au surprins și au încîntat critica. Interviul pornește de la romanul său apărut la Polirom, Cine adoarme ultimul, înscris de cronicari printre cele mai importante apariții ale anului editorial. Surprinde plăcut, mai întâi, modestia autorului, fie ea și nițel jucată (căci, în fond, orice scriitor bun are orgoliul propriei valori). Iar apoi, felul în care el vorbește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
Cosmin Ciotloș O extrem de eficientă provocare la lectură orchestrează, în prefața romanului Cine adoarme ultimul de Bogdan Popescu, criticul literar Daniel Cristea-Enache. Atât de eficientă, încât își opacizează și își anulează - de-a dreptul - concurența. Orice recenzent de bună credință își va aloca, fără să stea pe gânduri, câteva ore bune pentru a-l
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
asupra de măsură. O dată proba talentului (să-i zicem totuși așa, imprecis și old fashioned) trecută, suntem îndreptățiți să supunem o carte ca acesta unor teste de rodaj din ce în ce mai exigente. Nu știm, așadar, prea exact ce se întâmplă în Cine adoarme ultimul. Combinația destul de neobișnuită de realism aspru și de fantastic popular ne este servită fără vreun cod ajutător. Așa zicând, fără instrucțiuni de folosire. Avem universul închis al unei localități dunărene stranii (Satul cu Sfinți), câteva personaje atinse măcar în
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]