2,048 matches
-
Eftimiu, Ilie Păunescu, Radu Matei, Neagu Rădulescu, memorialistica semnată de I. Al. Valjan. Însemnări de călătorie sunt prezente aici sub semnăturile lui Victor Eftimiu și Paul Lahovary. Lucia Demetrius scrie despre E.A. Poe și oferă două „nuvele inedite” (Amalia, Călătorii adormiți). În primul număr din 1943, I. Valjan publică un articol despre E. Lovinescu și cenaclul Sburătorul. Cronică literară este susținută de Victor Kernbach. Publicația acorda o atenție deosebită fenomenului cinematografic și teatral. Alți colaboratori: Dinu Moroianu, Puia Ionescu, Dan Petrașincu
CURENTUL FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286585_a_287914]
-
să o ajutăm pe bunica să adune talismanele risipite. Ghiceam că în ochii ei plecați mijeau lacrimile... În fața noastră, în seara jocului nostru profanator, vedeam nu zâna binevoitoare de altădată, care ne povestea despre Barbă-Albastră sau despre Frumoasa din pădurea adormită, ci o femeie rănită și sensibilă, în ciuda tăriei sale de caracter. Aceea a fost pentru ea clipa de spaimă în care, dintr-o dată, adultul se trădează, lasă să i se vadă slăbiciunea, simțindu-se ca un rege gol în ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
același moment, auzeam strigătul încă îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine a evenimentelor ne părea la fel de legitimă ca și apariția lui Proust printre țăranii din Neuilly. Balconul îngust al Charlottei plutea sub suflarea înmiresmată a câmpiei, la hotarul unui oraș adormit, rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele acelei magii erau pentru noi la fel de misterioase ca și componentele pietrei filosofale. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împresurat-o încet pe Albertine. Desigur, ea s-a mai întors de vreo două sau trei ori la Paris, ducând-o acolo pe Charlotte. Dar planeta zăpezilor nu dezrobea niciodată sufletele subjugate de spațiile ei fără repere, de timpul ei adormit. De altfel, fiecare ședere la Paris era marcată de o amărăciune pe care istorisirile bunicii nu izbuteau să o ascundă. Vreo neînțelegere de familie ale cărei cauze nu ne era dat să le cunoaștem? Sau o răceală foarte europeană în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întors spre sobă. Șoarecii, mai știi? Sunt tot aici... Mai târziu, ghemuită în fața focului care se întețea după ușița de fontă, Albertine a murmurat ca pentru sine, fără să se uite la Charlotte, care se lungise pe laviță și părea adormită: - Așa-i făcută țara asta. Intri în ea ușor, dar de aici nu mai ieși niciodată... Apa caldă părea ceva nou, necunoscut. Charlotte întindea mâinile spre firicelul pe care mama ei i-l turna încet pe umeri și pe spate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a așezat în sfârșit lângă sobă, cu capul rezemat de perete, a închis ochii și, imediat, a pornit pe o stradă... Auzea răsunetul matinal al trotuarelor, respira aerul luminat de un soare palid, pieziș. Mergând prin orașul acela încă adormit, recunoștea la fiecare pas topografia lui naivă: cafeneaua gării, biserica, piața... Simțea o bucurie ciudată citind numele străzilor, privind luciul ferestrelor, frunzișul din scuarul din spatele bisericii. Cel ce mergea alături de ea i-a cerut să traducă una dintre denumirile acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spre singurul loc care ne-ar fi putut adăposti dragostea - pe insula aceea plutitoare unde, la începutul verii, îi spionasem împreună cu Pașka pe prostituată și pe soldați. În întuneric, probabil că am greșit direcția. După ce am rătăcit îndelung printre bărcile adormite, ne-am oprit pe un fel de bac vechi a cărui balustradă cu suporturile sparte se scufunda în apă. A tăcut brusc. Probabil că beția i se risipea încetul cu încetul. Stăteam nemișcat în fața așteptării ei încordate, în întuneric. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se va așeza la fereastră, lângă calorifer. Și, privind prin geam fațada liniștită a vechilor clădiri alasciene, femeia va murmura încet de tot: „E Franța... M-am întors în Franța. După... după o viață întreagă.” 2 Ieșind din librărie, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scânteie de-o magică lumină. E suvenirea mândră din palidul trecut Ce-acum lucește vie în ochi-i plini de lacrimi. ARB[ORE] În mintea mea bătrână, în inima pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită și-n ceruri se înalță. Trecutul e în mine și eu sânt în trecut Precum trăiește cerul în marea ce-l respiră! Mi-aduc aminte-acuma de un ospăț măreț Pe care l-a dat Ștefan naintea morții sale. În
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și mare însă teribil vis Ce-n cerul lui petrece sublim și neajuns, Încât neci ochi de înger pin nori-i n-a pătruns, Ci tânăra speranță în haină de mister Arată-n lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni, cărunți, Și-apoi abia la lume s-arată zîmbitoare: O maiestate mândră în car de foc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noapte puternic, rece, des, [Tresare miazănoaptea în inima de-aramă A turnului de piatră. ]Și prin a lumei vamă Nici viii nu mai intră, nici morții nu mai ies, {EminescuOpVIII 266} Vrăjește frunza-n codri în întuneric des; A lunei adormite pătrund razele rare, În temnița din pieptu-mi trezind simțiri amare Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Sub genele-i lăsate a veciniciei pace, Și când gândirea oarbă prin țara morții trece Și moaie-n lac de vise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
desăvârșire și [se] ridică-nspre soare în toată frumuseța lui. Această schimbare atât de mare, această catastrofă din viața ei internă trebuie s-o sensibilizeze și actrița. Tonul naiv, ingenuu, copilăresc al scenei întîie, care nici nu tradă puterea și pasiunea adormită, acest ton naiv [cedează] înaintea unui altuia din care ni vorbește o simțire ce umflă sufletul întreg. Din tonurile acestea auditorul presupune acea putere a inimei care-a coprins pentru toată viața sufletul ei plin. Deși natura cea copilăroasă din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
38). În repertoriul funerar, imaginea este clasic tratată, profan chiar. Defunctul se reintegrează (se „dizolvă”) în natură. Trupul său devine regn vegetal („pomișori din ochișori”) și mineral („lutișor din trupușor”) (79). Dimpotrivă, în colinde, imaginea este sim bolică : trupul personajului adormit nu devine vegetație, ci este cotropit și îngrădit de ea. În acest caz, vegetația are ceva malefic și agresiv. Ea sufocă orice urmă de energie vitală, pare că „leagă” magic ființele, le izolează de spațiul cosmizat, impri- mându-le și menținându
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar și pe leu („în jurul leului se creează un adevărat zid de flori” ; cf. 22, p. 38), florile îl „cotropesc” pe Dumnezeu, iar iarba îl „îngrădește”. Într-o doină „derivând probabil tot dintr-o colindă” (22, p. 81), fata zace adormită în centrul unei zone impenetrabile, structurată în straturi vegetale concentrice (pădure, poiană, flori) : Din mijloc de păduriță Este-o mică poieniță. În cea mică poieniță... Este-o pruncă adormită Și de flori e ocolită [= împrejmuită] (22, p. 81). în basmele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
derivând probabil tot dintr-o colindă” (22, p. 81), fata zace adormită în centrul unei zone impenetrabile, structurată în straturi vegetale concentrice (pădure, poiană, flori) : Din mijloc de păduriță Este-o mică poieniță. În cea mică poieniță... Este-o pruncă adormită Și de flori e ocolită [= împrejmuită] (22, p. 81). în basmele tip Frumoasa (din pădurea) adormită (Grimm, Perrault etc. ; cf. Aarne-Thompson, tip 410), cu unele paralele în literatura populară română (57, p. 123), somnul letargic al prin- țesei induce letargie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
urma leului” : Din forma inelului (60) Luai urma leului Și-o luai și o aflai, Colea-ncoaci, colea-n coleare, Colea-n vârful munților, Sub poalele brazilor (29, p. 70). Ca și în legenda Labirintului, eroul găsește fiara în stare latentă („adormit, nepomenit”). Armele tranșante pe care și le pregătise eroul se dovedesc a fi inutile pentru că cele două personaje se înfruntă „în lupte, că-s mai drepte” (29, p. 78). După o „zi de vară până-n seară”, voinicul răpune leul și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de la împrejurări realizarea întregului lor program, pentru că presiunile maghiarilor, departe de-a le folosi acestora, au trezit și mai adânc sentimentul național al vrednicului și statornicului popor românesc. Observăm cu bucurie că, chiar în acele ținuturi unde sufletul părea mai adormit, un spirit nou, dătător de viață, s-a deșteptat. Cine are dreptate la urma urmelor nu este pretinsul drept istoric sau dreptul public, durat în favorul unei singure naționalități, a celei maghiare, cine are dreptate este realitatea etnologică, este adevărul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fetiță. ― Sunt orice vrei tu. ― De unde vii? ― De nicăieri. Sunt peste tot. Abatele îi dicta răspunsurile operatorului care le șoptea la rândul său într-un fel de microfon. Filtrate în acest fel, ele ajungeau prin gura fetiței direct în mintea adormită a lui Stin. ― Și ce vrei de la mine? întrebă Stin pe un ton răstit. ― Nimic, am totul. ― Și atunci de ce ești aici? ― Ți-am spus că sunt peste tot. Mă poți întreba însă de ce am ales să mă arăt abia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin chakre unor forme mai subtile de energie spre un câmp fundamental cosmic, corespunzând însă planului fizic. Energia subtilă captată este dirijată înspre diferite zone ale corpului fizic , asigurându-le vitalitatea. Un astfel de corp (grosier + eteric) este viu, dar adormit, precum o arată aparent o plantă . Chiar dacă, așa cum se arată în filosofia indiană dar, până la un punct și în cea europeană, eterul impregnează toată materia solidă, lichidă sau gazoasă , el nu se manifestă ca vitalitate decât dacă materia este îndeajuns
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
folosind corpul fizic al unui om aflat într’o stare de extracorporalitate indiferent de cauză. Un exemplu este citat la pagina 112. În acest sens, amintește faptul că o entitate străină, încarnată sau nu, își poate însuși corpul unui om adormit, mai ales al unuia predispus, iar semnalează însușiri parțiale (de exemplu vocea) ale corpului unui om aflat în stare de hipnoză (fenomenul “drop in”). Și pentru triburile din Africa orientală, este firesc ca spiritele morților să poată intra în posesia
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
făcea observația: „Răutatea Își făurește chinuri Împotrivă-și”. Există, Într-adevăr, ceva salvator În alcătuirea omenească: Îi este dat „viciului” să se Întrețină din plăcerea simțurilor, Însă el nu poate scăpa de prezența unui martor nevăzut care, la Început, pare adormit, Însă care așteaptă un moment potrivit, pentru a lovi ca un „bici invizibil” - este „conștiința”, care ne descoperă propria vinovăție. * „Două lucruri educă tineretul: pedepsirea celor răi și răsplătirea celor buni.” (Lycurg) Aceasta, În condițiile unei societăți normale, unde „moralitatea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de frecvent asemănați. Privindu-i cum își trăiesc viața pe indivizii grupați în jurul Magistrului din Grădină, avem dovada unei școli care nu se reduce doar la texte, la documentele și la cărțile copiate de generații de glosatori cu spiritul critic adormit. Primul care transcrie prima eroare strecurată de un compilator rău intenționat sau prost informat fabrică un adevăr revelat pe care generații întregi se mulțumesc să-l reproducă - în cea mai mare parte a cazurilor, cu ajutorul Universității. Foarte adesea, în istoria
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
esență”. Un panteism învăluitor colorează atitudinea lirică, dând suflu ideii de continuitate, integrarea în natură până la contopire implicând o pseudoîmpăcare, de unde limbajul psalmic, adesea suprapus lacrimii: „Laudă, oricum, laudă ție, / natură și forță vie, / mamă ce ne legeni pe jumătate adormiți...” Concomitent poetă de aspect colocvial - recurgând la interogații, exclamații și imperative - și exploratoare a eului profund, contând pe forța inepuizabilă a senzației, dar organizându-și sentimentele în texte decantate, dense, de o fluență impecabilă, I. excelează în tranziția de la „desenul
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
ești gravidă. Nici una dintre cărțile mele despre copii nu zice „E Înspăimîntător, zici că ai un alien În tine“. — Bună, draga mea. Tarquin e din nou la ușă. Mi-l dai pe Wilfie? Da, a terminat. Suze Îi Întinde copilul adormit, care se cuibărește imediat la umărul lui Tarquin, de parcă știe că acolo e locul lui. Îți plac unghiile mele, Tarkie? zic, dînd din degetele de la picioare. Tarquin e atît de dulce. CÎnd l-am văzut prima dată, era un ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și se uită În căruciorul mai plin ca niciodată, pe care l-am parcat lîngă cutiile cu truse de prim ajutor. — E o fetiță foarte cumințică, așa-i? Nu scoate nici un cuvințel! Mă trece un fior de alarmă. — E... ăăă... adormită, zic grăbită. Sinceră să fiu, n-aș prea deranja-o. — Vreau doar s-o văd și eu o secundică! Nu știu, zău, cum poate să doarmă cu toate pachetele astea În căruciorul ei. Cum dormi, Tallulah-Phoebe, drăguțo? uguiește femeia, dîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]