KorAP: Find »[drukola/base=adverb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...99 >

2,458 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

Elementul de negație nu este un adverb plin (nu un semiadverb/adverb clitic ca mai, prea, tot, cam, și) și ocupă o poziție de specificator, deci cliticizarea sa sintactică și deplasarea odată cu verbul nu este o opțiune (122c); doar semiadverbele / adverbele clitice se pot încorpora prin adjuncție la stânga și se pot deplasa odată cu verbul (122d), așa cum am arătat mai sus. Reprezentarea surprinde structura sintactică a exemplului (122a) și imposibilitatea de a deriva exemplele (122b). (122) a. Nu te du / duce! b

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ADVP NEG' 4 qp nu NEG0 PERSP [+V] qp P PERS' 4 qp te PERS0 MOODP [+N] qp VP MOOD' 4 qp du Mood0 .... duce Specificarea categorială se dovedește a fi foarte importantă: deplasarea în periferia stângă a propoziției fără ca adverbul nu să creeze efecte de intervenție este posibilă pentru participiile pasive, categorii verbale nominalizate / adjectivizate, deci specificate categorial ca [-V]; deplasarea participiului pasiv este dictată exclusiv de factori pragmatici (i.e. este o formă de deplasare A-bar), propoziția (123) fiind

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
negație ne- este însă un centru (X0) și se generează în NEG0(125i), specificatorul proiecției de negație nefiind blocat și fiind obligatoriu tranzitat de VP în deplasarea acestuia către C (125ii). Fiind un centru, deci având aceleași trăsături ca semiadverbele / adverbele clitice, ne- se încorporează în structura verbului întocmai ca mai aspectual (v. derivările din (82) supra): prin adjuncție la stânga (125iii). Dacă verbul la gerunziu conține deja încorporat un centru adverbial aspectual (e.g. mai), marca de negație ne- se va încorpora

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
înaltă din domeniul flexionar: NEGP selectează IP (NEGP > IP {PERSP > MOODP > TP > ASPP}) și este selectat de CP (CP {FORCEP > ... FINP}> NEGP); astfel, la setul de diagnostice sintactice care indică diviziunea CP / IP (encliză / procliză), putem adăuga și poziția față de adverbul de negație propozițională nu: plasarea la dreapta negatorului nu indică (i) apartenență la domeniul flexionar și (ii) proiectarea domeniului flexionar IP71; apariția la stânga negatorului nu indică apartenența la domeniul CP (126); și ne-, ca marcă de negație propozițională (nu ca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
adevăr redus) pentru această formă nonfinită (126) CP > NEGP > IP • efectele de blocare sunt induse de natura mărcilor de negație: ne- este un centru și se încorporează în aceeași manieră ca alte centre (mai, cam, prea, tot); nu este un adverb plin, se proiectează ca specificator, astfel că lexicalizează [Spec, NEGP] și blochează tranzitarea acestei poziții de către verb • efectele de blocare cauzate de adverbul plin nu, inserat ca Grup Adverbial (ADVP) în poziție de specificator, reprezintă un argument suplimentar pentru deplasarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
centru și se încorporează în aceeași manieră ca alte centre (mai, cam, prea, tot); nu este un adverb plin, se proiectează ca specificator, astfel că lexicalizează [Spec, NEGP] și blochează tranzitarea acestei poziții de către verb • efectele de blocare cauzate de adverbul plin nu, inserat ca Grup Adverbial (ADVP) în poziție de specificator, reprezintă un argument suplimentar pentru deplasarea ca grup a verbului în română, instanțiind un efect prototipic de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001): un element de același tip (specificatorul unei

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
interpretării. În schimb, foarte relevant pentru statutul lui să este că mai nu se poate lineariza la stânga lui să (129c); secvența "mai să" este gramaticală, însă mai își pierde sensul aspectual aditiv sau continuativ, fiind echivalent în această combinație cu adverbul aproape (129d). Imposibilitatea semiadverbului mai de a se lineariza la stânga lui să (129c) indică faptul că să este situat în afara domeniului flexionar, fiind deci plasat în domeniul imediat superior, domeniul C. (129) a. să le maivăd b. să mai le

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
explicație corectă pentru această coocurență. (134) a. Mă întreabă dacăsă vină. (a'. Mă întreabă dacăvine) b. Știu cumsă fac. (b'. Știu cum a făcut) c. Mă întreabă dacămâinesă vină. Se știe că, în general, complementizatorii și elementele relative (pronume, adjective, adverbe) se exclud reciproc, intuiție formalizată de Chomsky și Lasnik (1977) ca Doubly-Filled COMP Filter 72 și extinsă de Koopman (1996) și Koopman și Szabolcsi (2000) ca o constrângere generală asupra lexicalizării simultane a centrului și a specificatorului aceleiași proiecții (Generalized

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
izolat prozodic și fără funcție sintactică (Ioane), subiectul focalizat contrastiv 82 precedă verbul inversat; în (142b), obiectul direct dublat clitic și marcat diferențial prin prepoziția funcțională pe83 - care poate avea citire de topic sau de focus - precedă verbul; în (142c), adverbe pline fără emfază prozodică apar înaintea verbului ridicat în C; de asemenea, constituenți multipli (neseparați prozodic) se pot deplasa în periferia stângă a propoziției, precedând verbul lexical inversat (142d). (142) a. Ioane, tudu-te la școală, nu la film! b. Pe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
punct de vedere tipologic (Rivero 1997), pronumele clitice românești sunt orientate spre flexiune, nu spre complementizator. (iv) Negația propozițională ocupă cea mai înaltă poziție în ierarhia domeniului flexionar, reprezintând limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizator CP. Poziția față de adverbul de negație nu (și față de clitice, v. (iii)) este un diagnostic sintactic pentru încadrarea în domeniul CP sau în domeniul IP. Negația propozițională poate avea două realizări: adverbul nu și afixul ne-. Rămâne deschisă problema analizei generale a afixului ne-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reprezintând limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizator CP. Poziția față de adverbul de negație nu (și față de clitice, v. (iii)) este un diagnostic sintactic pentru încadrarea în domeniul CP sau în domeniul IP. Negația propozițională poate avea două realizări: adverbul nu și afixul ne-. Rămâne deschisă problema analizei generale a afixului ne-, mai ales întrebarea dacă se poate da o interpretare unitară formativului ne-, atât în ipostaza sa de afix sintactic în structura propoziției gerunziale, cât și de afix lexical

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structuri poate fi interpretată ca un element care de fapt consolidează gramatica V2 în faza veche a românei • din cele mai vechi atestări, encliza pronominală generalizată arată că gerunziul propozițional prezintă opțiunea de deplasare V-la-C (i.e. V-la-I-la-C, după cum arată încorporarea adverbelor clitice și a negatorului afixal ne-, discutate în §2.1.3 infra); apariția gerunziului cu procliză pronominală foarte rară (27b) (Nicolae și Niculescu 2016): (27) a. Dici Arbănașul, apucându-se, carei scriu mai sus (DÎ.1595-96: XII) depărtându-ne de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
modernă este activă doar proiecția înaltă de negație. Distribuția negatorului propozițional nu în româna veche indică faptul că și în această fază a românei este activă doar proiecția înaltă de negație. Ca și în româna modernă (v. §III.3.3), adverbul de negație nu14cunoaște trei folosiri (Manea 2016): este marcă a negației propoziționale (28a) și a negației de constituent în structuri contrastive (28b) și poate funcționa ca pro-frază (28c); funcționarea ca pro-frază constituie un argument solid pentru considerarea lui nu drept

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu blochează în general inversiunea. Efectul de blocare indus de negație se va interpreta în aceeași manieră în care a fost interpretat pentru româna modernă, și anume în sprijinul deplasării verbului ca grup: întrucât nu este un cuvânt autonom, un adverb inserat în [Spec,NEGP], deplasarea verbului la [Spec,FINP] prin mișcare de tip specificator-la-specificator va fi blocată de adverbul de negație nu. La fel ca în cazul românei moderne, propozițiile gerunziale negative verifică această ipoteză de analiză. Spre deosebire de formele finite

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a fost interpretat pentru româna modernă, și anume în sprijinul deplasării verbului ca grup: întrucât nu este un cuvânt autonom, un adverb inserat în [Spec,NEGP], deplasarea verbului la [Spec,FINP] prin mișcare de tip specificator-la-specificator va fi blocată de adverbul de negație nu. La fel ca în cazul românei moderne, propozițiile gerunziale negative verifică această ipoteză de analiză. Spre deosebire de formele finite, gerunziul selectează ca marcă de negație propozițională afixul ne- (31): (31) Și nepărăsind scaunul Părintelui, sălășuitu-Se-au în Vergură (SVI

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de mărci negative care au statut diferit: nu, cuvânt autonom, generează propriul grup sintactic (ADVP) și ocupă [Spec, NEGP]; în schimb, ne-, afix (acategorial), se generează drept centru negativ și ocupă NEG0. În deplasarea la C a verbului ca grup, adverbul nu induce un efect de blocare a specificatorului care cade sub influența fenomenului de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001), pe când ne-, fiind centru, se poate încorpora în structura verbului și se poate deplasa la C odată cu verbul. Această diferență se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și se poate deplasa la C odată cu verbul. Această diferență se poate observa în reprezentările X-bar de mai jos (v., pentru detalii și discuții, analiza acestor fenomene prin referire la româna contemporană în §III.3.3). (35) FINP negație propozițională: adverbul nu qp FIN' qp FIN0 NEGP qp ADVP NEG' 4 qp nu NEG0 IP {MOODP > TP > ASPP} [+V] qp VP ... Deplasare [VP-la-Spec,FINP] blocată de prezența adverbului nu în [Spec, NEGP] (36) a. NEGP negație propozițională: afixul ne- qp VP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prin referire la româna contemporană în §III.3.3). (35) FINP negație propozițională: adverbul nu qp FIN' qp FIN0 NEGP qp ADVP NEG' 4 qp nu NEG0 IP {MOODP > TP > ASPP} [+V] qp VP ... Deplasare [VP-la-Spec,FINP] blocată de prezența adverbului nu în [Spec, NEGP] (36) a. NEGP negație propozițională: afixul ne- qp VP NEG' | qp V0 NEG0 IP {MOODP > TP > ASPP} [+V] qp ne-V0 | tVP ... ne- Deplasare VP-la-[Spec, NEGP];încorporarea afixului ne- prin adjuncție la stânga b. FINP qp VP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
conduce la postularea pentru româna veche a aceleiași structuri funcționale ca pentru româna modernă:NegP selectează IP (NegP > IP {PersP > MoodP > TP > AspP}) și este selectat de CP (CP {ForceP > ... FinP} > NegP): (37) CP > NEGP > IP • negația propozițională realizată prin adverbul nu blochează în general deplasarea la C (inversiunea la dreapta negației este un calc, v. ex. (18)-(19) supra; v. §5.1 infra pentru discuții) • comportamentul negației propoziționale față de formele finite vs gerunziu verifică ipoteza că verbul se deplasează ca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
blochează în general deplasarea la C (inversiunea la dreapta negației este un calc, v. ex. (18)-(19) supra; v. §5.1 infra pentru discuții) • comportamentul negației propoziționale față de formele finite vs gerunziu verifică ipoteza că verbul se deplasează ca grup: adverbul de negație nu, generat în [Spec, NEGP] blochează deplasarea verbului la C (i.e. la [Spec, FINP]), ilustrând o situație clasică în care un element de un anume tip (un specificator al unei proiecții [+V]) blochează deplasarea unui element de același

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
negație propozițională nu și la pronumele clitice arată că să nu face parte din domeniul flexionar, ci din domeniul complementizator. Un prim argument pentru poziția joasă a lui să în domeniul complementizator (poziția FIN0) este coocurența acestuia cu pronume și adverbe relative; dacă să ar fi ocupat poziția înaltă de complementizator (FORCE 0), constrângeri de tipul (Generalized) Doubly-Filled COMP Filter (§III.3.5) ar fi cauzat nelexicalizarea lui să, contrar atestărilor: (45) a. Ce voiu face, că n'amu undesă-mi adunu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de opțiuni diferite în deplasarea verbului în nucleul propozițional al românei vechi: întrucât cliticele și auxiliarele marchează limita superioară a domeniului flexionar, procliza diagnostichează deplasare V-la-I, iar encliza diagnostichează deplasare V-la-C. (vi) Neatestarea deplasării Aux-la-C, efectele de blocare induse de adverbul de negație nu și existența structurilor VOS derivate prin object shift indică faptul că strategia de deplasare a verbului în româna veche este deplasarea ca grup (VP-movement); această strategie prezice că în structuri perifrastice deplasarea la C se manifestă în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
veche, discutate de Poletto (2014). Autoarea arată că aceste structuri prezintă următoarele caracteristici: (i) elementul interpolat între auxiliar și verbul lexical este subiectul (realizat ca grup nominal definit, pronume, cuantificator / expresie cuantificațională); (ii) verbul lexical apare înaintea modificatorilor verbali (inclusiv adverbe care diagnostichează deplasarea verbului), a altor argumente sau a predicatelor adjectivale. Această distribuție indică cu claritate că subiectul ocupă poziția [Spec, IP/TP], poziția elementelor verbale fiind următoarea: auxilarul este deplasat la stânga subiectului (AUX-la-C), iar verbul lexical se părăsește domeniul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
dislocare a nucleului verbal (/ scrambling / interpolare), prezente în alte limbi romanice vechi, inclusiv româna veche (Dragomirescu 2013b, 2014, 2015a; v. §4 infra), în care se poate interpola orice tip de constituent, nu doar subiectul. Desigur, exemplele simple (fără clitice pronominale, adverbe care diagnostichează deplasarea verbului etc.) sunt parametric ambigue (v. Clark și Roberts 1993; Roberts 2007), fiind compatibile cu două analize sintactice: fie o analiză cu AUX-la-C de tipul celei discutate mai sus cu subiectul în [Spec, IP/TP] (76a), fie

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
limbii vechi, a ieșit la iveală cu destulă claritate faptul că, deși forma de deplasare a verbului este deplasarea ca grup - așadar, prin specificatori -, verbul trebuie să tranziteze toți specificatorii verbali (cu specificarea categorială [+V]), după cum arată fenomene precum încorporarea adverbelor clitice, efectele de blocare induse de negație etc. Cu alte cuvinte, modul de deplasare a verbului sub inversiune este constrâns de specificarea categorială a diferitelor centre/proiecții din nucleul propozițional, fapt care trebuie încorporat în mod direct în analiza sintactică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]