1,384 matches
-
inteligentă, compliantă, extrem de cultă, extrem de devotată, extrem de iubitoare. E ciudat, dar opțiunile de compoziție ale lui Bellow coincid într-o frapantă măsură cu idealurile unui scriitor neexperimentat, încă adolescentin, bântuit de utopii magic compensatoare și mântuitoare în raport cu realitatea. Regresia de afect și cea compozițională sunt mai mult decât evidente. Nu-mi este foarte clar impulsul, sau ideea cu care Bellow a pornit la scrierea acestui roman. Cele 252 de pagini par doar preliminariile pentru un alt proiect. Se creionează inițial un
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința mimilor. Primii cred în elocvența rațiunii, ceilalți în elocința trupului. Dintre cele două variante, Cicero nu o alege pe niciuna și, ca bun diplomat ce este, propune o a treia formă de retorică
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie"). Cea de a doua strofă accentuează atmosfera de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune-ncet: "Dămi mâna..." și poate că mi-ai da-o/ Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane/ în care-n moi
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Forța și coerența acestuia constau în capacitatea sa de a asculta cu atenție mișcarea intimă a propriilor vibrații și de a o exprima într-un discurs vizual coerent, incitant dar și incisiv, atât de propriu firii sale neliniștite. Guvernată de afect, arta lui Mihai Țopescu începe să se sedimenteze într-o operă cu multiple ramificații, motivată de cercetare, dar mai ales, de curiozitatea experimentului cu inepuizabile căutări în zona vizualului. Caracterul deschis al acestei creații oferă posibilitatea unei receptări în registre
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
și a omului cu creația pe care nu o mai supune ci o pierde aproape total în adâncurile ei. Dar hainele de piele sunt puse de către Sfinții Părinți în legătură nu numai cu grosimea trupului și moartea ci și cu afectele, simțurile omului și nu în ultimul rând cu apariția în om a durerii strâns legată de plăcere. Cultivarea istovitoare a pământului, profesiile, științele, artele frumoase, politica, toate activitățile și funcțiile prin care omul viețuiește în aceasta lume, reprezintă conținutul hainelor
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
tensiune dramatică filmului său constă în întâlnirea aproape neverosimilă - ea este însă motivată pe parcursul filmului - între Joseph, acest bărbat de o rară violență, și o femeie care reprezintă exact opusul, Hannah (Olivia Colman), și care creează un câmp magnetic al afectelor. Grosolănia lui Joseph este livrată sub masca sincerității, așa cum furioșii o înțeleg, ca un denunț al răului generalizat al lumii și ca pedeapsă întoarsă în primul rând asupra celor care contrazic acest adevăr, cei inocenți. Întâlnirea este una emblematică din
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
-ul" hainelor, mai puțin cele ale lui Sandu - aici am comasat și parafrazat afirmațiile a doi critici de film, să văd dacă se recunosc - iar sentimentele nu conving prin dramatism, chiar dacă jocul actorilor e mai mult decît ok. Asta pentru că afectele sunt mult prea izolate, din start, claustrarea lor nu se clădește treptat, ca în cazul, să zicem, al Visătorilor lui Bertolucci. Un alt element care m-a intrigat se numește "voice-over". Mai exact, vocea lui Kiki - totul se narează retrospectiv
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
este om. Mai bine zis, făptură viețuitoare, purtătoare de suflet (viată). Ca atare, se află într-o necontenită mișcare lăuntrică. Caracteristica de a fi animat se transferă implicit operei sale, care, privită astfel, este ea însăși condiționată mișcărilor sufletești sau afectelor. Ca ființă deci, autorul atribuie aprioric operei sale un statut asemănător. Prezentată astfel, opera se constituie ca imagine a unei mișcări de ordin sufletesc, fiind prin aceasta un determinant al emoției sau trăirii emoționale (afectivității). Așadar, opera poate emoționa întrucât
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
fondul unei necruțătoare lucidități ce-l pune și pe el în acuzație, Anton Holban structura un personaj de o mai acută tensionare decât cel camilpetrescian, de pildă, dar, ca și acela, cunoscând ravagiile incomunicabilității, implacabilei singurătăți, silei de sine, geloziei, afecte ale unei conștiințe în război cu lenifiantele soluții ale locului comun, ca și cu puținele clipe de răgaz, reverie în ambient. Un erou febricitant, crispat, într-o lume ce-și vede de cotidian, un bărbat lângă femei de a căror
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
filtru a ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie spus, gândit sau simțit -, nu se mulțumește numai cu atât. Imediat ce fațada de soliditate a acestui Eu ce își ignoră rădăcinile pulsionale începe să se fisureze, el se simte invadat de toate afectele condamnate în numele Idealului tiranic care îi locuiește spațiul mental. Prezența explozivă a trăirilor refulate îl împiedică să se mai mintă, să-și spună că ceea ce nu știe despre el însuși nu există. De aceea, se hotărăște să reacționeze coborând în
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
împiedicau să acceadă la o percepție de ansamblu. Cuvântul devine astfel mijlocul privilegiat prin care conștiința se îmbogățește cu straturi emoționale, vitalizate de originea lor instinctulă, conferindu-i o viziune mai largă despre sine și Celălalt. Puntea între cuvânt și afectele primare pare a funcționa ca premisa unei afirmări fericite a posibilității Eului de a exista așa cum este și nu așa cum ar trebui să fie (așa cum narcisismul său deseori de împrumut, ar vrea să fie). Frumoasa carte a Ninei Ivanciu, intitulată
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
a destinului poetului într-o lume aculturală. În mod neliniștitor, fanta incizată, de la primele pagini, în spațiul conjugal al lui Sorin Clejan, profesor de chimie și poet, deschide abrupt poarta unui univers concentraționar. Căsnicia naratorului cu Clara pare lipsită de afect, clădită pe relații de forță, cu evidentul ascendent al femeii. Sorin Clejan este redus la postura unui câine pavlovian, obișnuit să-i fie satisfăcute, mai mult sau mai puțin generos, reflexele. El nu-și știe manifesta personalitatea, ori face auzită
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
fost preferabil ca volumul să fie mai mult dedicat unor evocări pur și simplu liniare. El se prezintă, în forma sa de acum, într-o anume dezordine a priorităților, cele analitic-teoretice devansându-le adesea destul de brutal pe cele subordonate epicii afectului. Mi-au plăcut mai mult amintirile în condiția lor pură, decât considerațiile cu ambiții mai abstracte. Oricum ar sta lucrurile, amintirea rămâne resortul care însuflețește ideile acestui volum. Mai mult sau mai puțin evident, C. D. Zeletin cultivă concesia înaintea
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
că nu l-am făcut în Franța, era să scriu despre ceea ce eu numeam - și în care mă recunoșteam într-adevăr - Ťfigurile prințuluiť. Adică cel care nu e rege, nu are putere și care, în același timp, are drept la afect, are drept la sentimente..." În rest, ca teatrul e literatura, și numai ea: Nu mă uit la filme în general deoarece a vedea invizibilul încarnat în oameni e vocația teatrului. La cinematograf văd doar într-un singur mod cam același
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
lumii. Cînd Lefter, dintr-o dată, se simte stăpîn, cu frîiele în mînă, poate săvîrși deopotrivă gestul nebunesc al unei demisii cu scandal, și pe acela, inutil și crud, al ruinării micii agoniseli domestice a consoartei. Politețea, formă de reținere a afectelor, de strunire a nervilor, n-ar îngădui așa ceva. Cusurul de a fi "măgar, violent și lipsit de manere" se desprinde, deci, păstrînd proporțiile, ca un hybris. Politețea e, tot la Caragiale, armă politică. Hrănindu-se din degenerescența alteia, punctualitatea. Toți
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
de autorități. Teama de tine însuți. Este o stare ambiguă; mai jos, oarecum diferită decât frica mai aproape de animal și, în general, de reacția fizică directă a omului ne-evoluat destul. Pe când teama e mai cerebrală; se adesează intelectului, ca afect. Tare mi-e teamă că nu înțeleg care este scopul... Sau teamă mi-e că nu voi fi bine înțeles... Sau... Timeo danaos et dona ferentes... Mă tem de greci chiar și când aduc (fac) daruri... Eneida lui Virgiliu. Verbul
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
nu are un real caracter politic. Chiar și atunci când tinerii împrumută retorica consacrată cu tot cu recuzita ei pompieristică aceasta este instrumentată erotic sau ironic servind, spre exemplu, construirii unui fictiv profil eroic al adolescentului miop. Este un mod de a deghiza afecte, de a se proteja și în cele din urmă, chiar de a șarja ironic. În familia lui Michael Ehrenreich nimeni nu mai crede în comunism, de la tată la mamă toți tânjesc după produsele pe care unchiul Heintz (Ignaz Kirchner) rămas
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
de țânțari, glifa seară, glifa bucurie... ș.a.m.d." (marele baraj de la assuan) Formularea directă în poemul AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul volumului ca proiect coerent ("punțile Stalinskaya=obsesia comunicării, dimineața pe răcoare=criza personală, psi=recuperarea afectului") nu suplinește deficitul artistic. Căci, în ciuda demersului poetic (destul de) inteligent construit, tocmai comunicarea suferă: e fragmentară, rebarbativă, nefamiliară și, lipsită de emoție, nu creează empatie cu cititorul. Un fel de bip liric precum un "ultim contrafort al comunicării". Multe poeme
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
un "ultim contrafort al comunicării". Multe poeme conțin fragmente excelente (secvența cu mama din psi este tare de tot) și câteva imagini și metafore scăpate strălucesc în aluviunile textelor delexifiate deși foarte lungi. Respirația acestor momente e însă scurtă. Recuperarea afectului? Radu Andriescu își răspunde singur chiar în poemul bip: Mi-ar plăcea... să fac drumul invers, de la/ retorică la semantică,/ însă/ aș deveni victima/ unei poetici destul de neevoluate." Trăiască, atunci, bip-ul liric! n Radu Andriescu, Punțile Stalinskaya, Cu câteva
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
socială și inabilitatea de prospectare a viitorului). Primul episod psihotic, caracterizat mai frecvent prin simptomatologie predominent pozitivă. Remisiunea, definită prin următoarele criterii: ideație delirantă; dezorganizare conceptuală; comportament halucinator; conținut neobișnuit și aberant al gândurilor; manierism în procesele ideative și postural; afect aplatizat; retragere socială; lipsă de spontaneitate și cursivitate a conversației. • Reacutizarea, reprezentată de reapariția simptomelor pozitive. • Recăderea, reprezentată de un nou episod psihotic instalat după cel puțin 6 luni de la remisiune.
Peste 500 de mii de români sunt schizofrenici () [Corola-journal/Journalistic/70584_a_71909]
-
al delicatelor stări sufletești, un observator fin al nu mai puțin gingașelor procese de conștiință și, finalmente, un stilist remarcabil pentru care proprietatea cuvîntului și rigoarea ideii nu sînt nici o clipă despărțite de căldura vocii și de orizontul interior al afectului. Acest portret narativ este însoțit însă și, evident, extins, de portretul plastic al artistului așa cum reiese el din pictura sa. Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
după fiecare dragoste.// Stați în laboratoare și disecați sunet cu sunet/ cuvintele toate/ preocupați de cerul cu ploile lui și de pămînt" (Bărbații Secolului). Sînt notele unui imn închinat sexului "tare" de către o femeie care-l slăvește nu în temeiul afectelor sau al senzualității, ci, cu o invidie bine temperată, în temeiul raporturilor de putere. Care ar fi poziția poeziei în acest duel sexual? înseși determinarea sa gramaticală o îndeamnă pe Paulina Popa a și-o anexa, a o socoti un
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
făcea încă dragoste cu el ca o consolare pentru un deznodământ apropiat, este acea Irina care deja îl părăsise, care comunicase aceasta surorii ei, cealaltă Irina este femeia străină cu alte planuri, cu alte vise, cu o viață separată a afectelor. Nu este nimic mai dureros pentru Aurel decât ceea ce am putea numi înstrăinarea, alienarea familiarului. Însă nu lui Aurel îi revine meritul de a descoperi pe cealaltă Irina, această dimensiune necunoscută a femeii iubite îi este revelată de către sora ei
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
înseamnă a trăda, ci a respecta.” Între stridența personajului din roman și stridența ecranizării se strecoară kitschul enorm al acestui film. Orice scenă aș alege pentru a o comenta găsesc aceeași falsitate a registrelor afective, aceeași discrepanță dintre situație și afect. Ceea ce este excesiv de disonant în film este registrul fiecărei voci în parte pentru fiecare personaj. Nu există niciun relief al acestor voci în acord cu emoția pe care doresc s-o transmită. Acești actori debitează un text, dar felul în
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
metal/ pe stradă merge o fetiță/ de care nu are grijă nimeni”. Compasiune și tandrețe ar profesa Livia dacă s-ar mai putea, dar cum inocența și fragilitatea nu sunt arme de înfruntare (nici măcar literară), ea-și întoarce pe dos afectele și le transformă în sarcasme și provocări. Desigur că Livia nu e sarcastică din fire și nu e ea din natură o furie de Giurgiu (sau o Medee, cum zice Felix Nicolau pe copertă) dezlănțuită (cum se prezintă aici), dar
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]