1,383 matches
-
Trevor, descriptor al retroscenei biografice a întregii familii Quarry, un adevărat viespar de ambiții, frustrare și mimetism. Viespar în care nimerise străina Rose și cu care se confrunta silențios, sfidarea ei fiind mai degrabă efortul de a-și autocenzura adevăratele afecte, porniri și convingeri. Stilul lui Trevor excelează prin arta disimulării și a insinuării, de unde și interiorizarea monologică a eroinei, trezită din îngânduratul său solipsism doar când agresivitatea celor două maștere se face insuportabilă. Mary Louise, rod al unei secetoase educații
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a lui Joaõ, de care va divorța. Sofia va rămâne de partea mamei țâfnoase și a unchilor bancheri și falși filantropi (vârâți la pușcărie de revoluționari), inclusiv din punct de vedere sentimental. Orgoliul de clasă și privilegiile materiale primează asupra afectelor. Depoziția Titinei, șefa personalului de la moșie, va fi înregistrată după două decenii, ea aflându-se la momentul respectiv într-un azil de bătrâni. Mâna dreaptă a lui Domnu, Titina este o memorialistă fixată la stadiul fericirii alături de acesta. Ceea ce nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dificultăți pe care le-ar întâmpina propriul lector, instanța auctorială din Punțile... îi pune chiar la îndemână cele mai potrivite chei de interpretare pentru cele trei cicluri din volum: "punțile stalinskaya = obsesia comunicării, dimineața pe răcoare = criza personală, psi = recuperarea afectului" (AC/DC). Intrând, la rându-i, în acest joc (din nou, post-postmodern) de-a dezvăluirea, de-a aruncarea măștilor și decriptarea sensului (a se citi în special finalul poemului AC/DC), cititorul poate presupune că cele trei sugestii hermeneutice ascund
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cheie ale lirismului specific, implicit și miza macrotextului configurat de volumele lui Radu Andriescu. Altfel spus, poate să îi citească întreaga operă poetică drept tentativa de a depăși criza (individuală) determinată de obsesia incomunicabilității (generalizate) printr-o soluție cunoscută: recuperarea afectului. Anunțată prin lungile dezbateri despre philia sau agapé propuse, în subtext, de secvențele dedicate prietenilor Grecu, Big Durov, Burs ș.a. (fragmente amintind, firește, de dialogul platonician Lysis), soluția finală de recuperare a afectului nu poate fi, deocamdată, alta decât erosul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
incomunicabilității (generalizate) printr-o soluție cunoscută: recuperarea afectului. Anunțată prin lungile dezbateri despre philia sau agapé propuse, în subtext, de secvențele dedicate prietenilor Grecu, Big Durov, Burs ș.a. (fragmente amintind, firește, de dialogul platonician Lysis), soluția finală de recuperare a afectului nu poate fi, deocamdată, alta decât erosul viril. O față mai puțin convențională a acestuia este cea domestică, pe care poetul o exploatează cu rezultate dintre cele mai profitabile estetic în ultimul său volum, pădurea metalurgică. Din această perspectivă, cartea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Coșovei observa, pe bună dreptate, că poemele Marianei Codruț sunt emanate "din straturile de adâncime ale conștiinței și mai puțin din șisturile înflăcărate ale epidermei"). Într-o confesiune liminară din Schiță..., autoarea și mărturisește direct preocuparea pentru controlul rațiunii asupra afectului: o parte din mine trăiește/ (mai exact, secretă bucuria,/ angoasa, ura),/ cealaltă veghează, măsoară,/ cântărește semnificația / aurul, rebutul" (între). Orice detracare în sensul supralicitării angoasei ori sentimentalismului fad, orice diluție expresivă este exclusă. Suferința transpare, însă, chiar și din interstițiile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Recanati. Printre acestea din urmă se numără Alessandro Manzoni, care îi mărturisise lui De Sanctis că nu înțelegea cum de Leopardi putea fi considerat poet sau Niccolò Tommaseo care îl invită pe romantic să mai renunțe la ale sale afecte sau chiar la Giuseppe Mazzini care consideră că poeziile lui erau sortite, în viitor, uitării.39 Prestigiul acestor detractori explică o oarecare timiditate inițială în receptarea pozitivă a operei leopardiene, în timpul vieții poetului și în primele decenii de după moartea sa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prag ce putea fi trecut într-o singură direcție. În vreme ce Eros și Thanatos sunt pentru romantic două entități atotputernice, personae cu care poetul dialoghează și în puterea cărora se află, sicilianul le subordonează subiectului și le acordă întâietate în universul afectelor. Pentru cei doi scriitori pierderea tinereții capătă greutatea unui moment tragic. În versurile primului îndepărtarea de copilărie declanșează agonia interioară ce preceda momentul stingerii: copilărie neavuta / de tine inima rănită, seaca / e tulburata (Convalescenta). Încă din tinerețe Leopardi simțea, cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-ncântătoare, iar dragostea, îl fanciullo amore preatânăra iubire (v. 10, v. 13). În versurile lui Leopardi, Eros și Thanatos sunt două entități atotputernice, cu care autorul dialoghează și în puterea cărora se află. Deși le-a acordat întâietate în sfera afectelor, autorul ermetic a înțeles să le subordoneze eului liric. Uneori desacralizarea morții duce la multiplicarea imaginii ei și la folosirea metonimica a termenului cu înțelesul de dispariție. În scrierile leopardiene în care dragostea și moartea sunt adevărate protagoniste, impetuozitatea poetului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
neomodernist, recunoscut drept curent de tranziție între două mari paradigme: modernismul și postmodernismul. Având șansa de a uza atât de uneltele modernității, cât și de cele ale începutului de postmodernitate, reinstaurând, totodată, ceea ce europenii promovează încă din modernitate, și anume afectul, s-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Se observă, în ultimul timp, o tendință recuperatoare a trecutului, o reconsiderare a valorilor acestuia, în spatele unei aparente deconstrucții care reconstruiește trecutul prin prisma coordonatelor prezentului. Cum, însă, trecut nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în simple reportaje lipsite de fior afectiv ori de profunzime ideatică. Reprezentanții proletcultismului își axează discursul declarativ, epicizant pe o relație "placentară" cu realitatea, creația lor constituindu-se în reprezentări tautologice ale unor aspecte ale "lumii noi", festiviste, din care afectele, universul interior, trăirile autentice lipseau cu desăvârșire (...) Apelul la tradiția lirică autentică, recursul la imperativul autonomiei esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un limbaj al sentimentelor, ci un limbaj fără obiect comunicabil 36. Generația '60 are șansa de a uza atât de uneltele modernității, cât și de cele ale începutului de postmodernitate, reinstaurând, totodată, ceea ce europenii promovează, încă din modernitate, și anume afectul 37. În general, neomodernismul însă păstrează, cultivă și promovează, în abundență, elementele consacrate ale modernității, cum este și normal, de altfel, din moment ce, cu excepția tradiționalismului, nu mai întâlnim o antinomie între principii estetice și ideologii, ci o înlănțuire continuă, semn al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
jertfei"170. Retorica acestui volum, precum și a celorlalte care îi vor urma, nu adoptă un discurs "feminin înduioșat, ci, mai degrabă, unul masculin, rece, s-ar putea vorbi chiar de un realism al percepției, de o despuiere a emoției de afect, dar doar în aparență, atipice pentru poezia anilor '60 asemănare cu Ana Blandiana, n. n. A.I.P. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei visceralități cerebrale"171: "M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezie care continuă modelul Blaga, în literatura română, de o poezie, așadar, eminamente reflexivă, cu rare "scurtcircuitări" de tranzitivitate, n-aș fi optat pentru neta despărțire de metaforă, la un moment dat. Poezia Anei Blandiana rămâne, orice am spune, prizoniera afectului, e o lirică a sentimentului descătușat, senzorială, până la un punct. Chiar și volumul Cu stea de pradă (1985), care se delimitează de letargicele, oniricele, metafizicele poeme anterioare (unde visarea și somnul erau tutelare), din perioada maturității (Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Voiculescu către teatrul politic? De ce nu?"), biograful afirmă: "Demiurgul premerge unui text de care se leagă prin numeroase fire, Lobocoagularea prefrontală... un fel de pamflet-povestire pe o idee de mare umanism: aceea că, indiferent de aberantele teorii ale modificării anatomiei, afectele, fondul de sentimente individuale nu pot fi distruse" (Popescu 2003: 145). Și Roxana Sorescu avea în vedere o reluare a temei din Demiurgul, sub semnul "voinței de putere", egală "cu puterea de intervenție fizică asupra celuilalt, transformând supraomul nietzschean într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
noțiunea de „serviciu minim în transporturile în comun”. Dacă avem tendința să respingem anumite idei și să citim întotdeauna aceeași presă (de dreapta sau de stânga, în funcție de convingerile noastre), este din cauza acestui automatism ideologic de origine cerebrală. Creierul nostru pre-activează afecte pozitive într-o fracțiune de secundă în fața unor anumite tematici sau cuvinte și afecte negative în fața altor expresii. Partea reflecției individuale și a libertății de gândire este cu atât mai redusă cu cât această reacție este instantanee, involuntară și ne
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
idei și să citim întotdeauna aceeași presă (de dreapta sau de stânga, în funcție de convingerile noastre), este din cauza acestui automatism ideologic de origine cerebrală. Creierul nostru pre-activează afecte pozitive într-o fracțiune de secundă în fața unor anumite tematici sau cuvinte și afecte negative în fața altor expresii. Partea reflecției individuale și a libertății de gândire este cu atât mai redusă cu cât această reacție este instantanee, involuntară și ne condiționează apoi orice analiză a conținutului mediatic! Cu siguranță această tendință psihologică în tratarea
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
din lanțurile de producție și amenințau să oprească producția. Atunci a început să se facă apel la motivele inconștiente și viscerale ale populației. Dacă cetățenii nu aveau nevoie în mod „obiectiv” de un automobil mare, aveau nevoie afectiv. Și acest afect este stimulat prin mijloace puse la dispoziția noilor campanii publicitare. Primul motor al consumerismului: invidia. Am văzut astfel apărând noi sloganuri. Acestea nu mai spuneau „Noua berlină X sau Y vă aduce confort și siguranță”, ci „Știați că este indispensabil
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
De ce oamenii vorbesc atât de repede pe canalele radio sau TV de informație? Viteza vorbirii și aderarea la discurs 61. De ce nu încetați să fumați după ce ați văzut un clip antifumat? Reacția și autoeficiența A fi telespectator astăzi: regresiunea spre afect Într-o zi, deschizând televizorul, găsim o emisiune și ne vine să exclamăm: „Cum pot să spună astfel de tâmpenii!” e dificil de spus de ce, dar sentimentul există, brut și inexplicabil. Respingem sau primim cu brațele deschise, dintr-o pornire
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
la realitate arătându-ne că majoritatea elementelor anchetei nu se bazează pe probe solide. Dar noi am crezut că e așa. Ne-am simțit atât de bine în fața ecranului. Situațiile de acest gen ne arată în ce măsură mass-media se adresează profund afectului nostru: creează emoții, care sunt atât de imediate și de intense că ating o parte a ființei noastre, una instinctivă și irațională, departe de spiritul cartezian care ar trebui să ne anime atunci când primim informația. Renumitul jurnalist și analist politic
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
theory-based formative evaluation process”, Health Promot. Pract. , vol. 6, pp. 482-490. Leventhal, H., Niles, P. (1964), „A field experiment on fear-arrousal with data on the validity of questionnaire measures”, Journal of Personality, 32, pp. 459-479. Index A cumpărături impulsive aderare afecte pozitive arii vizuale asociative primare amorsare cognitivă amigdală cerebrală antropomorfism abordare așa-zis centrală a informației periferică atitudinile non-verbale ale jurnalistului auto-eficiență B Tendință/fenomen de afirmare de asimilare de endogrup de optimism de alegere primei impresii C capacitate de
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fie ea și multimilenară, ci de un fel de spațiu-timp cuantic care modelează conștiința individuală. Pentru a relua taxinomia deleuziană, ar fi vorba, în acest caz, de un spațiu neted, populat de evenimente, intensiv, nemăsurabil și anorganic, un spațiu de afecte, neîngrădit și nomad : Și totuși, nu! Nu eram un om la fel ca voi. Voi nu v-ați născut pe drumuri (...) (B. Fondane, Exodul) Eul vrea să se întărească în diferența sa față de ceilalți și crede că în acest scop
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mecanismele de ordinul raționalității (care duc la convingeri) și mecanismele de ordinul afectivității (care duc la persuadări), relevând încă o dată vechile "neliniști" ale retoricii. În aceeași ordine de idei, Lionel Bellenger subliniază ambiția întregii filosofii de a uni rațiunea cu afectele, de a găsi un maximum de garanții sau probe și pentru o "bună" persuadare, de a legitima "pasiunile" în terminologia lui Descartes alături de rațiune și știință. În acest context, proiectul Noii Retorici este lăudabil, deoarece "prin tratatul lor de argumentare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceasta presupune o acțiune lentă și continuă în special asupra comportamentului și a actelor (a cumpăra, a vota etc.), precum și prezența manipulării, persuadarea se rezumă la modificarea unei opinii printr-o dublă acționare − la nivelul rațiunii și la cel al afectelor. "Pătratul resurselor persuasive"543 realizează o posibilă încadrare a instanțelor discursive, cu următoarele categorii: "a vorbi frumos și corect", care conține probe, argumentarea, raționarea; "mecanisme de influențare", în care figurează abilitățile, seducția, viclenia, manipularea; "acte de limbaj și interacțiuni", ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
varietate de relaționări cu manipularea, influențarea, persuadarea, creând o viziune de ansamblu a utilizării ei conștiente în contemporaneitate. În acest stadiu, majoritatea abordărilor teoretice prezentate schematic la începutul acestui subcapitol par a se aplica seducției (seducția ca persuadare aparținând logicii afectelor, crearea amalgamului afectiv, influențarea prin producerea iluziei unei alte identități subiectului sedus, utilizarea seducției ca simulacru sau înlocuitoare a unei argumentări etc.). Inserarea strategiilor seducătoare în discurs în vederea obținerii unor scopuri pragmatice, caracteristică acestor două stadii, poate susține ideea unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]