1,137 matches
-
că te ajutau să vezi mai bine cu lentilele lor, dar îți erau și prieteni. Ce loc minunat! "De ce, mă întrebam, n-ar fi peste tot, unde existăm și ne ducem, aceeași prietenie, același calm, aceeași căldură umană liniștită și afectuoasă? Inima omului e largă, de ce unii și-o poartă strâmtă și plină de ură? De ce unii vor să-i omoare pe alții? Cine face timpurile? Oamenii sau altcineva străin de ei? Și acel cineva străin, dacă există, nu poate fi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eu, credeam că o să trăiască o sută de ani, a murit de inimă pe la cincizeci și Sergiu Filerot. Poetul, șeful "paginei a doua", un om smead, subțirel și mic de statură, cu un nas de pasăre, cu voce confidențială, plăcută, afectuoasă, îmi ceru să iau loc că are ceva să-mi spună. Redacția avea un birou comun cu secretariatul (Ștefan Roti), alături era biroul redactorului șef, Mircea Grigorescu, pe care nu-l cunoșteam. Fără să-mi spună de ce, Miron Paraschivescu începu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Ce facem noi? Ce puteam face? Ce să-i răspundem? Nici noi nu știam ce facem. În orice caz nu ceea ce făcuse el. Și-a lipit obrazul lui gras de gratii și se uita la noi cu o nostalgie ironică, afectuoasă. "'Pentru voi am făcut totul", părea el să ne spună și noi știam prea bine acest lucru. - Filerot, îi strigam, Filerot, nu mai mergem la Gambrinus, unde tu plăteai, și ne duceai și acasă cu taxiul? Filerot, tu nu ne-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mulțumesc, o să vă urmez sfaturile și în clipele când am s-o fac, o să mă gândesc la dumneavoastră." "Fiți liniștit, zise ea, n-ai nimic la ochi!" Și spuse această frază apăsând pe cuvintele la ochi cu o intensă ironie afectuoasă, adică altceva putea să mă neliniștească și trebuia să mă neliniștesc din partea aceea, nu a ochilor. Intuiam totuși că aceste cuvinte mă avertizau. Răspunsese la sărutul meu, dar dacă nu eram liniștit, adică stăpân pe mine ca un bărbat (și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vârstei, care pe o femeie împlinită o puteau ameți doar pentru o clipă... Ca să-i spulber acest gând m-am înclinat rece, am plecat și am pus o lună distanță între dorința mea de a o vedea și ironia ei afectuoasă. Când am revenit, posomorât, distant, absent, mi-a aruncat o privire rapidă, gravă, aproape neliniștită, mi-a luat ochelarii de la ochi, a dispărut în încăperea semiobscură (nu mai era singură) și după un minut a revenit cu ei în mână
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca la o vietate prea puțin demnă de interes, deși vietatea aceasta îl lua în râs, tot ca pe o vietate bizară, răsucită în reacțiile ei imprevizibile. Scepticismul e mai viu și mai activ decât nepăsarea mulțumită, relua el apoi afectuos, dîndu-și poate seama că în forul meu interior mă bizuiam și eu pe ceva, dacă râdeam de el, și fiindcă râsul meu nu era sarcastic ca al lui, ci încărcat de dorința neascunsă de prietenie. Ce-ai de gând să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să-mi asum riscuri. Jack se uită la Nelson de parcă ar fi fost o formă extrem de dezagreabilă a unui microb. — Noroc că te pricepi al dracului de bine la ceea ce faci, Allen. Tonul lui Murray Nelson era calm și aproape afectuos. — Îți place să mergi până pe buza prăpastiei, așa se spune, asta e ceea ce admiră oamenii la tine. Nu te apleca prea mult, însă - te sfătuiesc eu. Jack se afla la jumătatea drumului spre ieșire când Nelson vorbi din nou. — Știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primitoare Bed&Breakfast. Fran apăsă pe sonerie, simțind cum o năpădește sentimentul familiar că era mai degrabă un musafir decât fiica lor. Îi deschise mama ei, purtând un șorț înflorat peste o rochie de lână, cu părul gri-argintiu, imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă ca un pachet de mazăre congelată. — Bună, mamă. Fran sărută obrazul care i se întindea. În zilele bune își compătimea mama, înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i răspundă. Până acum privise cu dispreț bărbații, considerându-i făpturi oarecum inferioare. Nu părea să existe nici unul care să se poată compara cu tatăl ei. Dar Laurence Westcott nu era doar extraordinar de atrăgător. Era un om altruist și afectuos și o lăsase să întrezărească durerea din sufletul lui. Poate că i se schimbase norocul. — Așadar cum a fost ginecologul cel chipeș? — Nu e ginecolog. Pentru prima dată, umorul sarcastic al lui Stevie o irita pe Fran. Își scoase agenda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pasiunea e singurul lucru care contează. Fran zări îndoiala din ochii lui Stevie și se apropie ea. — Uite ce e, Stevie, îl ador pe Laurence. Și e normal. E cel mai minunat bărbat pe care l-am întâlnit vreodată. Chipeș, afectuos, își dedică întreaga viață dorinței de a-i ajuta pe ceilalți. Tu ești cea care îmi tot spune că ar trebui să găsesc pe cineva ca tata. Pentru prima dată, chiar am găsit. — Bun. Stevie se întoarse la sarcina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era ca oamenii să aibă grijă unii de ceilalți. Dar, pe de altă parte, oare Jack avusese într-adevăr grijă de propria sa familie? Să ai o aventură și să-ți pierzi copilul nu erau tocmai un exemplu de comportament afectuos și responsabil. Îmi pare rău, Laurence, dar, orice ai spune tu, n-am de gând să-l las la Tawny Beeches. Imediat după lansarea ziarului, o să găsesc o alternativă. Fran își luă geanta. — Am plecat. Îmi cer scuze, Camilla, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se întîlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întîmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întîmplarea. Moașa a răbdat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă plictiseam repede. Și abia așteptam să plec. Totuși influența ei a fost mare asupra mea. Marta mi-a dat ceva din calmul ei care o vreme m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște analize. În alte împrejurări i-aș fi râs în nas. Atunci, însă, ideea mi s-a părut excelentă și l-am făcut fericit pe Aristide mulțumindu-i afectuos. Aveam datorită lui un motiv să mă duc la laborator, la Laura, a cărei lipsă o simțeam chiar în acele condiții, fiindcă puterea fără plăcere nu valorează mai mult decât o zdreanță de lux. ― Domnișoară, i-am strigat din ușă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu mai suportam ironiile. Îmi venea chiar s-o pun la punct. "Cum îți permiți...?" Dar o iubeam, nu-mi era ușor să renunț. ― Și chiar vrei să-ți fac analizele? mă întrebă Laura, pe un ton de data aceasta afectuos. O înduioșase probabil perplexitatea în care mă găseam. ― Da... Eram atât de zăpăcit încît nu știam cum să reacționez. "Femeia asta..." mi-am zis în sinea mea. Dar nu mi-am dus gândul până la capăt. Vroiam să spun: "e prea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta nu fusese o simplă butadă. Avea un tremur nervos în tot corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dîndu-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
politic ar fi încântat să obțină un asemenea procentaj. Nu știu cum face Pastenague că poate discuta în același timp și cu mine. O fi postmodern... — Nu se scrie despre tine pentru că ești departe. Românii nu suportă distanța, sunt niște afectivi și afectuoși. Ia să stai cu toată lumea la un loc, să vezi cum articolele se înmulțesc sub ochii tăi. Mai dai o bere la Muzeu, mai discuți de una-alta, critici guvernul, lauzi persoanele de față, criticului care îți face onoarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
regula prevede ca biletul să fie arătat și la urcare, și la coborâre. Nu mai are nici un rost să vă povestesc despre crucile pe care ni le facem post factum... Vin dintr-o țară latină în care leneveala (eu numesc, afectuos, "contemplație" acest sublim fenomen care m-a definit încă din copilărie, traumatizat, cum eram, de perspectiva temelor de algebră și de geometrie, preschimbate brusc în teribile arcana coelestia) și fentarea grațioasă a legii se găsesc la loc de cinste. Astfel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vei spune că ești o văduvă neconsolată, te asigur că vei obține tot ce vrei de la el. ― Ei, aș! Nu pot să cred! Îi plac femeile răscoapte? ― Răscoapte, dar neapărat nefericite! Suferințele lor sufletești îl fac să fie mult mai afectuos și atent. Înțelegi? E o slăbiciune. Iar dacă, printre altele, îți vei exprima speranța că în curând va cuceri și capitala sultanilor, atunci generozitatea lui nu va mai cunoaște nici o limită. ― Vrei să spui că e prost de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de stridii. — Biata maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor sicilieni priveau aproape însuflețiți la Santa. Singura poză a ta pe care o am, măicuță. Păcat că ești acolo, pe alee. Nemernicia lucrurilor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clamă o coală. Dragă Gus Levy, Am fost șocați și foarte grav afectați la primirea scrisorii alăturate. Timp de treizeci de ani am fost un debușeu credincios al mărfii voastre și de asemenea am avut întotdeauna cele mai calde și afectuoase sentimente pentru firmă. Poate că îți aduci aminte de coroana pe care ți-am trimis-o la moartea tatălui tău, coroană pentru care nu am făcut nici o economie. Și acum voi fi scurt: după multe nopți nedormite, am dat originalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fetei de ieri seară; fierbinți și pătrunzători până în străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
funcționarul regal merge la Isus și-i spune: „Vino înainte de a muri copilul meu”, folosind același cuvânt; sau în capitolul 16 unde se spune că mama care dă la lumină un copil se bucură. Acest cuvânt, „copilași” este un cuvânt afectuos, patern, care începe să facă lumină în inimile întristate ale discipolilor. Întrebarea: „Nu aveți ceva de mâncare?” este o operă de artă în finețe. Isus nu le reproșează nimic; ar fi putut să-i umilească, să-i ironizeze, sau să
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
iubește, în care Isus trăiește, în care Isus lucrează, și astfel, în cei în care Isus este vizibil: aceștia trebuie iubiți în mod profund, aceștia sunt de păscut. Isus folosește metafora mieilor pentru a indica un raport de profundă și afectuoasă responsabilitate. Păstorul este într-un oarecare fel tatăl și mama turmei, fratele și sora fiecăruia; nu este un administrator, nu este un contabil, nu este un organizator. Păstorul este cel care are relații profunde, afectuoase și responsabilități prietenești pentru fiecare
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]