KorAP: Find »[drukola/base=afiș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...314 >

7,838 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cu programe și afișe. Tipografia mi-a spus că azi trage afișele. Programele sînt gata de ieri. A plecat, cu bani împrumutați de la contabilul-șef, a ajuns la timp, iar acum, grăbit să se întoarcă, bombăne întruna, mai ales că afișele, făcute sul, ies cam mult din geantă, incomodîndu-l. Drum bun, Lazăre, și să-mi spui că ai fetiță! rîde tipograful, ștergîndu-și îndelung palmele cu o cîrpă. Lazăr îi aruncă o privire tăioasă: Visez casa plină de mașini teleghidate, rachete, tractoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
băieți, am avut o fetiță atunci viață! Aduna toate prosoapele, toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să bem. Lazăr promite o vodcă, mulțumește arătînd cu privirea spre geanta plină cu programe și afișe, iese în grabă și fuge spre stație, să prindă tramvaiul, care-l va lăsa în fața autogării. *** Și ce-ai să faci, Mircea Emil? întreabă comandantul. M-apuc de muncă, toarș comandant. Ce fel de muncă? Cinstită, toarș plutonier! întoarce prompt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă un surîs superior femeia, un fel de gest prin care îl ignoră, și pleacă. Șoferul dumneavoastră arată actorul. Nu este al meu, tovarășe. Poți pleca spune femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele, absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit profesorul, aruncîndu-i peste umăr o vorbă celui de la volan: Lustruim, lustruim... Poftiiim?! tresare bărbatul de la volan. Lazăre, ce-i cu tine? Corneluș Vrabie, fiecare în felul său o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Țăranca în suman își face cruce. Copiii gemeni se grămădesc amîndoi pe genunchii tatălui, cu nasurile lipite de fereastră. Mircea Emil își trage pe ochi pălărioara mirosind a mucegai și închide ochii. Lazăr bagă mai bine sub genunchi geanta cu afișe, întrebînd-o pe fata de alături dacă n-o incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl deschide, mai mult din dorința de-a-l ignora pe tînărul de alături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privesc cu atenție. Mihai se retrage încet, să nu facă zgomot. Dă colțul și urcă cele cîteva trepte spre secretariatul literar. Vine, sigur că vine spune secretarul literar în telefon, făcîndu-i semn lui Mihai să intre. E la Iași, după afișe. Vine cu cursa rapidă de cinci. Sărut mîinile! Soția lui Lazăr... se explică el închizînd telefonul. Ai băgat un ochi în sală? Ce zici? Mihai strînge din umeri. Se leagă, începe să prindă contur. Băieții muncesc. Zău! rîde secretarul literar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căzut niște scene; este tăiat pînă și Shakespeare. Da, dar nu-i în viață, să-i pară rău. Ei, hai... Nu cred că intenția mea a fost să scriu o comedie. Și-apoi, poimîine, sîmbătă, e premiera cu public, iar afișele... Pe drum! Sînt pe drum. Lazăr, amicul dumitale, vine cu geanta plină. Am telefonat pe la unu la tipografie și mi-au spus c-a plecat spre autogară, vine cu cursa rapidă. Vezi că te-a căutat Doinița pe-aici. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fund, unde actorul-gestionar ține băuturile, e închisă. Mergem la hotel zice Mihai. A, nu! se apără secretarul literar ce, vrei chiar să te sărăcesc? Și-apoi, mai am de dus niște hîrtii la secretariat, trebuie să-i spun directorului de afișe, poate vine seara asta să le vadă, ca să le și dau la lipit, că Lazăr vine întîi aici... V-aștept. Pîn' deseară, cînd vine cursa rapidă, nu prea am ce face. Bine, dacă ții neapărat surîde secretarul literar. M-aștepți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gest de admirație. Vin cîteodată, vara, cu șefu', la un pește... Zău?! se miră ironic studenta. Ce-i șefu'? Pescar amator, cu noroc. A, și hîrtiile astea, cu care-mi ataci picioarele, sînt instrucțiuni de protecția muncii în timpul pescuitului? Sînt afișe pentru o oră de Astronomie. Ești mereu ironic? Mai ales azi. De ce? Te-așteaptă cineva la destinație? Nu. Părinții nu știu că vin. M-am gîndit, așa, că pînă luni aș putea învăța în liniște. Nicăieri nu-i ca acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sobă. Vă rog! se înclină actorul, așezîndu-și geanta pe masă, apoi, peste ea, cu grijă, revista și ziarele. Arhitectul se plimbă încet prin toată sala, cercetînd-o atent, încuviințînd uneori prelung vreunei afirmații făcute în gînd. Lazăr își bagă geanta cu afișe sub masă și merge la bar: Salut, stimate domn! O vodcă mică dacă ții la mine. N-am nici mare, poți să-mi fii și frate răspunde chelnerul. Atunci, o țuică de prune, să ne simțim ca acasă. Nu ținem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și tare e țuica pe la noi? Da... Anul ăsta încă n-au dat drumul la cazan; abia după ce se termină de strîns totul de pe cîmp... Vreo schimbare la teatru? Tot sîmbătă? Tot. Seara asta, cu cursa rapidă, vor veni și afișele. Eah, lasă-le-ncolo. Cei ce vin la premieră știu data și fără afișe. Băieții ăștia arată spre ușă, în urma muncitorilor trebuiau să termine jos, mîine însă... Vrei să vezi? E aproape gata, așa că... Te rog! Săteanu ia sticla de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la cazan; abia după ce se termină de strîns totul de pe cîmp... Vreo schimbare la teatru? Tot sîmbătă? Tot. Seara asta, cu cursa rapidă, vor veni și afișele. Eah, lasă-le-ncolo. Cei ce vin la premieră știu data și fără afișe. Băieții ăștia arată spre ușă, în urma muncitorilor trebuiau să termine jos, mîine însă... Vrei să vezi? E aproape gata, așa că... Te rog! Săteanu ia sticla de gît cu mîna stîngă, cu care face un semn, arătîndu-i lui Mihai drumul. Pătrund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd și cînd cu colții furculiței în poza lui Mihai, aflată pe una din paginile programului de sală, peste care a pus farfuria. Ce-i pasă lui?! Stă acasă și așteaptă premiera. Eu, pe post de asin, car programe și afișe. Nu era datoria ta? întreabă studenta. Nu! Puteam s-aștept să-mi fie trimise prin poștă. Îl vezi pe ăla cu copiii, face el un semn spre tatăl gemenilor îl știu bine, e un matematician, șeful programelor la centrul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și Lazăr, plecat după afișe, pentru piesa mea..." Înainte de-a ajunge la teatru, Mihai intră în blocul de peste drum și sună la ușa lui Lazăr. Doamnă, spune el femeii, care abia se mișcă din cauza burții enorme știu că Lazăr e întroienit și-am venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se mișcă din cauza burții enorme știu că Lazăr e întroienit și-am venit să vă spun..., dacă aveți nevoie de ceva... Femeia tace, cu privirea în jos. Îmi pare rău murmură Mihai. Putea să se ducă Negrea, sau să ceară afișele prin poștă... Vin de la autogară... Și ? tresare soția lui Lazăr. Autofreza s-a întors, nu poate avansa. Șeful autogării zice că trimite alt șofer. Ați vorbit cu Lazăr la telefon? Aseară șoptește femeia, trăgîndu-și încet nasul, semn c-o podidesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de starea lor grea, îl urmărește atentă pînă ce-l vede că întoarce scaunul, îl încalecă și-și pune pumnii unul peste altul, sprijinindu-și bărbia în ei. Amicul meu, autorul, face Lazăr un semn cu capul spre geanta cu afișe și programe a fost pe la mine ; i-a spus neveste-mi că autofreza s-a întors din drum. Și? întreabă fata. O să stăm și-o să crăpăm încet bombăne Lazăr. Mai bine am mai aduce o saltea și pentru noi arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
puțin, că el spune în piesă ce are de spus, nu pe lîngă piesă. Nu înseamnă că nu apreciez efortul dumneavoastră chiar și pentru piesa asta strînge Mihai din umeri. E drept, murmură, retrăgîndu-se spre ușă sînt furios și din cauza afișelor. Ghinion! arată Negrea spre fereastră. Crezi că lui Lazăr îi este bine acolo? Acum două-trei minute mi-a telefonat nevastă-sa: nu mai au nici lemne și nici mîncare, i-a spus la telefon. Plîngea. Mă ruga să fac ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i soacra lui Săteanu. Dacă mă spune? Am de crescut un copil... Copil! Că parcă ai fi singurul... Ba cred că altul mai tîmpit ca mine, care să-și lase soția în ultima lună, ultimele zile și să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o străbați? întreabă profesorul. Cugetînd, să înnebunești mai tare? A, nu răspunde Lazăr. Jucînd pocher, evident. Dar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu piesele pentru stagiunea viitoare iar directorul, care-i și regizor, vine de la București sau din alt oraș, deschide geanta diplomat și zice: Astea trei; două le regizez eu, una găsiți voi". Apropo, se uită președintele spre Negrea au venit afișele? Stau la Sălcii, cu tot cu Lazăr. Cursa rapidă e întroienită acolo. Ați luat legătura cu Lazăr? întreabă președintele, dar, neprimind răspuns, adaugă: Continuăm, tovarăși! Opinii. Alte opinii. Am uitat să vă spun, și-mi cer scuze, tovarășul secretar Amariei nu poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
uzină gîndește Mihai. Ce naiba s-a întîmplat pe scenă!?" Se uită roată, oprindu-și o clipă ochii pe genunchii Claudiei Butnaru, ridicîndu-i apoi, ca din treacăt, spre obraz: un piept frumos, feminin, un zîmbet condescendent și o privire fixă, spre afișele unor spectacole mai vechi. "Oare o invită și pe ea nenea Toader mîine seară la petrecere?... Are ceva din aerul superior al Mariei, minus ironia. Deși ce chestie ! -, abia acum, privind-o pe Claudia Butnaru, înțeleg că Maria, prin zîmbetu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că schiul stîng trage puțin într-o parte îl avertizează doctorul. M-oi descurca eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis în față și cu bărbia sprijinită în pumn. Știu! întinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
organizatorul de spectacole aflat acolo ia rucsacul ăsta și dă-l mai departe. Las aici și obiectele astea arată el spre schiuri și bețe -, că mă încurcă. Pune-le bine că n-am bani să le plătesc. Ce fac cu afișele și programele? întreabă organizatorul. Le vede directorul, apoi începi să le lipești; acuși e seară și are ce mă cînta ăla că nu i-am adus afișele; pariez că-mi cere înapoi tot ce-am băut de la el, chiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Pune-le bine că n-am bani să le plătesc. Ce fac cu afișele și programele? întreabă organizatorul. Le vede directorul, apoi începi să le lipești; acuși e seară și are ce mă cînta ăla că nu i-am adus afișele; pariez că-mi cere înapoi tot ce-am băut de la el, chiar și apa de la robinet. Nu se știe încă dacă se mai ține premiera spune organizatorul. Irina Pop a căzut pe gheață și are o entorsă la stîngul. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot ce-am băut de la el, chiar și apa de la robinet. Nu se știe încă dacă se mai ține premiera spune organizatorul. Irina Pop a căzut pe gheață și are o entorsă la stîngul. E bine rîde Lazăr -, altfel, aducînd afișele în ultima zi, m-aș fi simțit ca un personaj dintr-o piesă de teatru proastă, în care eroul principal apasă pe un buton cu o clipă înainte de dezastru. Da, dar toți sînt adunați, discută, vor două-trei replici, ceva cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

strâmtă. Și a terminat după trei mișcări ca de șmirghel. Însă, în mod ciudat, ca sub influența unui impuls sinaptic, Carol a terminat și ea. Orgasmul s-a furișat prin ea pe când privea, pierdută în durere și în gânduri, un afiș „artistic“. Fusese primul ei orgasm provocat de un bărbat. Mai târziu, într-o stare de leșin abțiguit, se chircise și urinase pe un vraf de cărți de-ale lui Dan, care zăceau într-un colț al încăperii. Când s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]