1,915 matches
-
de a fi iubit, acceptat și prețuit. Nevoia psihică de a fi „cineva” și pentru care multe persoane nu au curajul să se destăinuie. O căutare zadarnică... crezând că dacă devin elevi străluciți, dacă au o carieră frumoasă, sau se afundă în băutură și droguri, vor umple golul sufletesc. Puțini înțeleg că două cuvinte simple și spuse la vremea potrivită sunt ca un balsam pentru suflet. Două cuvinte cu o forță extraordinară pot schimba în totalitate viața cuiva. „Te iubesc!” Atât
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
au retras în dormitorul gazdei, care era amenajat ca și cum ar fi așteptat oaspeți. Patul era unul specific Munților Apuseni, din lemn de brad și cu o saltea din acelea umplute cu pănuși de porumb, dar salteaua era plină și te afundai în ea ca într-un baldachin. Cearșafurile erau din pânză de in, iar plapuma din lână. Era o plăcere să dormi într-un astfel de pat. Tinerii erau totuși puțin timorați căci nu se întâlniseră demult și nu știau cu
14 ZMEURICA; TIMPUL DE ODIHNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376658_a_377987]
-
nu doar o datăs-a făcut pe sine răspunsSimone, fiul lui Ionà,Mă iubești tu mai mult decât aceștia?Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc.... XVIII. CONTEMPLAȚIE, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. ne afundăm zilnic în soare într-o nesfârșită repetare a botezului risipa aceasta de frumusețe încă mai are un sens să prefaci noaptea în așteptare așteptarea în rugă ruga în viață timpul curge spre infinit ca râurile de pe cusăturile muscelene. Citește mai
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
soare într-o nesfârșită repetare a botezului risipa aceasta de frumusețe încă mai are un sens să prefaci noaptea în așteptare așteptarea în rugă ruga în viață timpul curge spre infinit ca râurile de pe cusăturile muscelene. Citește mai mult ne afundăm zilnicîn soareîntr-o nesfârșită repetare a botezuluirisipa aceasta de frumusețeîncă mai are un senssă prefaci noaptea în așteptare așteptarea în rugăruga în viațătimpul curgespre infinitca râurilede pe cusăturilemuscelene.... XIX. PERSPECTIVĂ, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
i-ar fi fost dăruit ei. - Și ce parfum suav împrăștie în jur, completă ea. Nicio femeie nu poate rămâne insensibilă la un asemenea buchet. Urcară în mașină și porniră spre Spitalul Județean. Bărbatul o privea cu interes, cum își afunda mereu nasul subțire, printre trandafiri. I se citea pe față parcă invidia sau regretul că nu ea este destinatara acestora. Gloria întoarse capul și-l privi cu mai mult interes pe bărbatul de lângă ea. - “Ce poate ascunde acest om dincolo de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
cunoscute îmbrăcate în alb, toată familia purta cămăși albe. Este ceva ce ține de neam, de comportament, de educație. Acest alb obsesiv contrastează cu negrul melancolic al singurătății intrinseci. Fonetic vorbind, poetul are obsesia sunetului f: Frică, Frig, înFrigurare, mă aFund, aFară, reFuz, Fără etc. Și repetabilul un Fel de... toate acestea se aud ca un oFtat! Teama că ar putea rămâne fără amintirile sale, că ar putea fi părăsit chiar și de amintiri, se resimte în versurile poeziei Un fel
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
mulți oameni vor veni să se împace cu tine”. Reproducând aceste cuvinte, Arhimandritul Gheorghios Kapsanis - Egumenul Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos adăuga: „În tradiția isihastă a Bisericii se observă că pe măsură ce Părinții care se împăcau cu Dumnezeu și se afundau în pustie, mulțimi tot mai numeroase veneau la ei pentru binele lor”. Rugăciunea lui Iisus - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” - se poate rosti oricând și oriunde, potrivindu-se la fel de bine și nevoitorului din pustie
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
mulți oameni vor veni să se împace cu tine”. Reproducând aceste cuvinte, Arhimandritul Gheorghios Kapsanis - Egumenul Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos adăuga: „În tradiția isihastă a Bisericii se observă că pe măsură ce Părinții care se împăcau cu Dumnezeu și se afundau în pustie, mulțimi tot mai numeroase veneau la ei pentru binele lor”. Rugăciunea lui Iisus - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” - se poate rosti oricând și oriunde, potrivindu-se la fel de bine și nevoitorului din pustie
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
îndreptă către dealurile împădurite ale subcarpaților. În depărtare, se zăreau culmile alpine cu frunțile abrupte scăldate-n soare. Pe la orele amiezii ajunseră la poalele munților lângă un izvor cu apa limpede și rece ca gheața. Traversară zone stâncoase, apoi se afundară pe cursul unui râu ce se revărsa în cascade și se învolbura la vale. Înaintară cu dificultate pe o cărăruie făcută de animalele sălbatice. Treptat pătrunseră în niște chei prăpăstioase printre care se zărea un petic de cer și câțiva
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
agitate. Sprijinit în uriașa-i ghioagă, părea transformat în statuie de piatră, lipsită de voință omenească. Văzându-l cum a încremenit, Casapu s-a panicat de tot, ajungând la disperare. Nu se mai gândea la dobitocul de Spârcâiac, care îl afundase în mocirla de rahat cu prostiile lui. Acum îi păsa de propria-i piele. Poți să știi la cine se repede mai întâi „nebunul” cu coasa? Dacă...Brr!..De ce nu mi-am luat eu pușca? Acum eram în siguranță. Cine
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
loc dezorientat, privind în toate direcțiile apoi dintr-o dată, a luat-o la fugă, direct spre malul râului Potomac! Agenții au rămas nemișcați, urmărind cățelul ce se îndrepta în viteză direct spre o bancă pe care, un bătrân cu capul afundat într-un ziar, părea că citește ultimile știri! Ziky s-a oprit în fața bătrânului și a început să latre furios la el, încercând să-i rupă ziarul! Surprins, omul a făcut un gest să-și scoată ceva din buzunar dar
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
unei turturele izolate, ce cânta rar: tur, tur... Dezbrăcată de fustă , bluză și sutien, ca să se bronzeze și sânii care contrastau cu restul pielii, întinsă pe un cearșaf, ascunsă în dosul tufelor pe care le considera o perdea veritabilă, se afundase în cititul cărții, încercând să se compare cu eroina cărții, Emma Bovary, care în căsnicia ei nefericită și frustrată sexual avea multe neîmpliniri, unele asemănându-se cu ale ei. Brutal, fu scoasă din visare și chiar speriată rău de lătratul
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zărești?... Dar zbuciumul ultimei steluțe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică de a mai străluci câteva clipe? Sau poate mai visezi?... Pășesc desculță pe covorul alb afundându-mi tălpile în moliciunea-i caldă și totu-mi pare presărat cu taine... Deschid cu grijă ușa iatacului ce-ți poart-amprenta vie și te mai mângâi o dată cu privirea... respiri ușor și îmi zâmbești de parcă-mi intuiești prezența, încă visezi... Mai
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
o morișcă!” Își desprinde palmele de pe stâncă și împinge cu forță în piciorul de sprijin ca să-l arunce cât mai departe de peretele muntelui. Câteva clipe plutește prin aer, apoi se izbește de vulcanul de apă sub el și se afundă în necunoscut. Mișcările îi sunt dezordonate și se zbate disperat. Este când afundat în adânc și răsucit în toate părțile, când scos la suprafață că abia trage câte o gură de aer. Operațiunea părea că se repetă la nesfârșit în
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
de sprijin ca să-l arunce cât mai departe de peretele muntelui. Câteva clipe plutește prin aer, apoi se izbește de vulcanul de apă sub el și se afundă în necunoscut. Mișcările îi sunt dezordonate și se zbate disperat. Este când afundat în adânc și răsucit în toate părțile, când scos la suprafață că abia trage câte o gură de aer. Operațiunea părea că se repetă la nesfârșit în acest vârtej și forțele încep să-i cedeze. Deodată simte sub piciorul stâng
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
întinse la umbră, sub poala pădurii. Erau îmbrăcați lejer, chiar sumar și un bărbat își etala o burtă de egumen. Am trecut pe lângă ei, i-am salutat prietenește prin golul geamului portierei și am continuat mersul spre partea opusă poziției, afundându-ne în zona ferită de privirile lor. Am oprit să ne orientăm asupra locului de popas, am reperat spațiul optim, am parcat mașina și, pe un teren acoperit cu un covor gros de mușchi și cetină, ne-am aranjat cuibul
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
Florica se sperie, sări din mașină și o luă la fugă la întâmplare. Mimo coborî, alergă după ea și o prinse. - Lasciami! Lasciami in stare! (Lasă-mă! Lasă-mă în pace!) - țipă ea. Dar Mimo o puse la pământ, își afundă chipul între sânii săi, iar cu mâna îi dezveli coapsele. Aiuto! Aiuto! (Ajutor!) - țipa Florica și se zbătea neputincioasă fiindcă italianul era vânjos. În disperarea sa femeia îl trase de păr și-l apucă cu dinții de ureche. Mimo tresări
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
îl dezmierda prin cuvinte drăgăstoase. Atunci el începea să tropăie voios pe izlaz, prindea viteză la fugă, și ieșeau în galop prin poarta larg deschisă. Treceau așa, ca adierea dulce a vântului, străbăteau întinderile, treceau podul de peste râu, apoi se afundau pe potecile cele sălbatice ale pădurii din întinsa moșie a baronului! Atunci, Roxette și poneiul ei păreau o singură ființă, care zbura ca o zână din povești pe deasupra fermecătoarelor poteci răcoroase! Roxette, simțindu-se ca în paradis pe pajiștile naturii
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
poetă moare, cade-altarul Și gineceul lumii ca un vad e, Al morții fără moarte în pătrarul De doliu și de plumb în vechi balade. Cu pașii-n urma pașilor de apă Spre peștera cu îngeri triști de ceară, Ți se afundă talpa-n talpa-ți șhioapă, Când plânge-o harpă ce te-ngână-n seară Și te retragi în veșnicii sub pleoapă... Dar doare tot mai crunt văzând pigmeii Și pastișorii, scribii și bufonii Că-l vâră-n debara pe zeul
EMINESCU NU A ÎNCETAT SĂ MOARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379624_a_380953]
-
Articolele Autorului „Mda...nene Iancule...am fost și am rămas „o soțietate fără prințipuri”...va să zică, nu le-am avut de prea mult timp și nu le avem nici azi...Nu are nimeni interesul să ne scoată din ceață și ne afundă tot mai tare în imbecilizare, cu pâine și circ...Am avut prințipuri pe vremea dacilor, căci dintre toate neamurile cucerite de romani, suntem singurii care au ajuns subiect de imortalizat în piatră, taman în capitala imperiului, pe Columna lui” (Ioan
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
Acasa > Poezie > Cantec > PREA TÂRZIU Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului M-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu. - Ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? - Da!, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” Acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin
PREA TÂRZIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379811_a_381140]
-
aceste tablouri cu semnătură, simple transcripții nude ale unor stări pe care poetul le încearcă, într-o stare de necesitate lirică, aduc o undă luminoasă în universul tot mai întunecat al omului care și-a pierdut demult reperele și orbecăie, afundându-se în labirintul cel fără ieșire. Cu firul Ariadnei, autorul încearcă ieșirea și le arată și altora drumul, ținându-i de mână. Deseori, el însuși se face făclie pentru aceasta. CEZARINA ADAMESCU 29 APRILIE 2013 Referință Bibliografică: LUMEA VĂZUTĂ PRIN
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
chiar viața însăși proiectată ca un film pe mai multe coli de hârtie”; ”Poezia - această muzică fără note, ce o auzim doar în interiorul cugetului nostru - este o subtilă mreajă care te fură un moment din realitate, pentru ca apoi să te afunde și mai mult în ea, spre a o trăi mai intens și spre a o înțelege mai bine”; “După ce ai scris ceva, recitește-ți opera de unsprezece ori: o dată cu ochi de autor și de zece ori cu ochi de critic
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
iubim... Alergăm cu mulțimea și uităm uneori Să privim bucuroși răsăritul în zori! Antrenați într-o luptă ce-i a lor...doar a lor Ne rănim în cuvinte și adesea ne dor... Tot căutând răvășiți o speranță în zare Ne-afundăm tot mai mult întâlnind nepăsare! Într-o lume ce-aleargă după bani și averi Noi să cerem în rugă mângâieri și puteri... Să-nțelegem că viața e un dar minunat Ce în marea-I iubire Dumnezeu ne-a lăsat! Să
OMAGIU DIVIN 4 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371683_a_373012]
-
visat? întrebase el în glumă, ca și cum ar fi sesizat ce gravă, sinceră și promptă fusesem, intenționând cred, să deturneze discuția, alunecând spre umor, căci precis prinsese latura penibilă a răspunsului meu de școlăriță și, cu tact, mă împiedica să mă afund în penibil. - Daaa! Pe un cal alb, dar era calul de pe tabla de șah! am răspuns eu râzând, mobilizată rapid. - Și nebunul era pe cal? întrebase el pe același ton poznaș de mai înainte. - Aș! Nebunul era pe mine! răspunsesem
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]