6,798 matches
-
care m-a copleșit pe loc prin imensitatea ei. M-am simțit ca un pămîntean care pune pentru prima oară piciorul pe Jupiter. Am pășit pe un deșert tare și negru. Lumina felinarului stradal de deasupra noastră părea un soare agățat pe un cer ca smoala. De undeva, poate chiar dinspre felinar, venea un țipăt strident dar slab, care-ți provoca dureri de urechi și de cap prin persistență. De ambele părți ale străzii, clădirile dărăpănate cu patru etaje se Înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fel ca mine, un cititor Împătimit. BÎjbîia cu mîna pe birou după cană, ca un orb, o găsea, o apuca și o ducea la gură, fără ca măcar să-și ridice ochii de pe ziar. Aroma cafelei se Înălța spre tavan și rămînea agățată de el. Îndrăgeam acel miros, deși avea să mai treacă mult timp pînă cînd aveam să simt efectiv gustul cafelei. Un bărbat dintr-un bar m-a Întrebat odată ce gust au cărțile, „așa, În general”. Aveam un răspuns deja pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
muta de aici, avea să mă ia cu el. E cît se poate de interesant faptul că iluziile nu au niciodată sfîrșit. Ce ar crede cu adevărat Norman dacă un șobolan ar năvăli de după un seif și i s-ar agăța de pantof ? În lumea reală, există diferențe peste care nu poți să treci. Viața e scurtă, dar tot e posibil să Înveți cîteva lucruri Înainte de a da colțul. Unul dintre lucrurile pe care le-am observat este felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
totuși toate cele patru picioare bine Înfipte În pămînt și, dacă trebuie, pot să fiu destul de pragmatic. Pentru a putea pleca În această călătorie aveam nevoie de o noapte ploioasă, În care oamenii să fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra capetelor lor În timp ce se avîntă printre mașinile și intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se către vest, pe sub automobilele parcate. N-am avut prea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu un closet improvizat. Deasupra intrării atîrna o perdea dintr-o țesătură algeriană. O femeie Îl apucă de braț, spunîndu-i: — Trebuie neapărat să intrați. Doamna Bellairs e uluitoare... Mi-a ghicit că fiul meu... Nu-și sfîrși vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo, și-i spuse pe nerăsuflate: — Tocmai Îi povesteam dumnealui despre senzaționala prorocire a doamnei Bellairs În legătură cu fiul meu... — Care? Ăl mic? — Da. Jack. Pe Rowe Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să spun, Îmi pare rău pentru locuința dumneavoastră. Ce importanță mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni Încîntători și - fără Îndoială - cinstiți, dar iată că se agățau de o contradicție de-a lui. — În locul dumneavoastră nu mi-aș face griji, zise fata. Rowe Îi privea șovăitor. Se gîndea că e cu neputință să trăiești fără a avea Încredere În semenii tăi: e ca și cum te-ai Închide În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
femeie Îi răscolea adînc amintirile. — Cine-i acolo? Dumneata ești, domnișoară Hilfe? — Da, dar cine ești dumneata? — Rowe, răspunse el, ca și cum numele lui i-ar fi fost foarte familiar. Urmă o tăcere atît de lungă, Încît avu impresia că fata agățase receptorul În furcă. — Alo, alo, mai ești la telefon? Întrebă el. — Da. — Simțeam nevoia să vorbesc cu dumneata. N-ar fi trebuit să mă suni. — Nu cunosc pe nimeni altcineva În afară de fratele dumitale. E cumva acolo? Nu. — Ai auzit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
recurgeau adesea la asemenea stratageme, caracteristice vieții pe care-o duceau. Rowe se Întreba dacă domnișoara Hilfe ar fi avut un răspuns la fel de lesnicios În cazul cînd i-ar fi cerut bani. Se simțea ca un copil pierdut care se agață de mîna primului adult Întîlnit În cale, implorîndu-l să-l ducă acasă... În ziare nu scrie nimic, spuse el, fără să-i mai pese de senzorul imaginar. — Da, nici un cuvînt. — Am pregătit o scrisoare pentru poliție. N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el, simțind deodată că nu-i poate mărturisi că nu are nici un prieten. — Perfect... Atunci... rămîi ascuns mai departe, rosti ea, cu o voce atît de stinsă, Încît Rowe trebui să-și Încordeze auzul. — Bine, voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase ea. Refugiații au totdeauna prieteni; În uriașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu Însemna nimic, pentru că blitz-ul era mai recent decît cartea. Formă totuși numărul, ca să se Încredințeze. Telefonul rămăsese, Într-un fel, singurul lui mijloc de comunicare cu oamenii: aproape că se temea să-i audă tonul. CÎnd Îl auzi, agăță repede receptorul În furcă, cu o tresărire de durere: Îi telefonase de atîtea ori lui Henry pe vremuri, Înainte de a se fi Întîmplat lucrurile acelea... Totuși, trebuia să se hotărască. Locuința prietenului său exista Încă, deși Henry putea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neatins. — Dar fața dumitale? — A, vorbești de cicatrice? S-ar fi putut datora unui accident de automobil. La urma urmei, nimeni n-avea intenția să mă omoare. — Crezi?! — Doar nu sînt o persoană importantă. (Digby vorbise așa, la Întîmplare.. se agățase de o ipoteză, cînd de fapt n-avea nici un temei să facă vreo presupunere.) Nu-i așa că nu sînt o persoană importantă? Întrebă el cu neliniște În glas. Dac-aș fi fost, ar fi scris despre mine În ziare. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mirat, căci nu știa nimic despre felul cum trăiau și gîndeau oamenii din lumea de afară. — În țara mea, era ceva deosebit. Fratele meu... Se opri, ținîndu-și răsuflarea. — O, da, firește aveai un frate, spuse el, grăbindu-se să se agațe de umbra unei amintiri Înainte ca aceasta să se spulbere. Mi-era și el prieten, nu-i așa? — Hai să Încetăm acest joc! Deschiseră amîndoi ochii În aceeași clipă și se regăsiră În atmosfera artificială a salonului. — Vreau să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce? O bombă căzută pe rețea ne-a defectat centrala automată. SÎnteți cumva domnul Isaacs, de pe bulevardul Prince of Wales? — Nu! Aici casa Wilson. — Aha! Vedeți dumneavoastră, potrivit numărului format de noi, ar trebui să fiți domnul Isaacs... Și Rowe agăță din nou receptorul În furcă. La urma urmei, Își spunea el, o brutărie, fie ea și „igienică“, putea foarte bine să-l adăpostească pe clientul domnului Cost; și apoi, nu era exclus ca acesta să fi avut o convorbire telefonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de un șiling: Îi mai rămîneau patru numere posibile și era sigur că unul dintre ele Îi va răsplăti strădania și că va auzi glasul ce-i va dezlega misterul. — Aici Comisariatul de poliție de pe Mafeking Road, auzi el, și agăță receptorul. Încă trei numere! În ciuda evidenței, era convins că unul dintre ele... Fața Îi era leoarcă de nădușeală; și-o șterse, dar broboanele de sudoare apărură din nou. Rowe se simț, brusc, copleșit de o neliniște ciudată: uscăciunea gîtlejului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
altul trecea cu o valiză... Aici pierdu firul gîndurilor, dar deodată Își aminti de fața unui portar de hotel, și se văzu pășind pe niște coridoare interminabile. Văzu apoi deschizîndu-se o ușă, dincolo de care era Anna... Amîndoi Înfruntaseră primejdia - se agăța de ideea asta. Desigur, există Întotdeauna o explicație. Își aminti ce-i spusese Anna, că el Îi salvase viața. — La revedere, zise Rowe, pe un ton sec. Trebuie să plec. — N-are nici un rost să plîngi toată viața după cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
feselor ei. Când își spălase oare ultima dată acel vad reavăn? Cât a durat recuperarea, pe când discutam cu doctorii și infirmierele, astfel de întrebări m-au obsedat frecvent. Oare când își îmbăiaseră ultima oară organele genitale, oare le mai stăteau agățate de anusuri, pe când prescriau antibiotice pentru câte-un gât streptococic, mici granule de materii fecale, oare le era îmbibată lenjeria de duhoarea actelor sexuale ilicite atunci când conduceau de la spital spre casă, urmele de smegmă și mucus vaginal de pe mâini unindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu gust de mușcată. Filtrul cald, pătat cu ruj roz, purta în el gustul unic al corpului lui Catherine, o savoare pe care-o uitasem în odoarea saturată de fenol a spitalului. Se întinse după țigară, însă eu m-am agățat de ea ca un copil. Filtrul unsuros îmi amintea de sfârcurile ei, generos vopsite cu ruj de buze, pe care mi le apăsam pe față, pe brațe și pe piept, imaginându-mi în secret că imprimeurile sunt răni. Odată, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și crezând probabil că eram un turist american sau german, cea mai în vârstă dintre ele traversă spre mine. Seara, se plimbau alene pe insula aceea, uitându-se cu ochi goi după mașinile în goană, de parcă ar fi încercat să agațe niște călători care așteptau să treacă Styxul. Toate trei - o brunetă vorbăreață din Liverpool care fusese peste tot și făcuse tot ce se putea face sub soare; o blondă timidă și prostuță, care-i plăcea în mod evident lui Catherine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unghiul stâlpilor de parbriz, exprima întru totul trecerea înclinată și obsesivă a lui Vaughan prin spațiile deschise ale minții mele. Capitolul 10 Deasupra noastră, de-a lungul taluzului autostrăzii, farurile mașinilor în așteptare iluminau cerul de seară ca niște lanterne agățate la orizont. Un avion de pasageri se ridică de pe pistă la patru sute de metri în stânga noastră, legat de întunericul cerului prin firul nervos al motoarelor. Dincolo de gardul perimetrului, în iarba neîngrijită, stăteau șiruri lungi de stâlpi metalici. Suprafețele luminilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru asta, îmi luă mâna și o așeză în jurul sânului. - Vaughan e un tip care-și anexează oameni. În stilul lui rămâne încă un puternic element al personalității de televiziune. - Sărmanul de el. Și toate fetele astea pe care le agață - unele sunt doar niște copile. - Te tot întorci la ele. Pe Vaughan nu-l interesează sexul, ci tehnologia. Catherine își apăsă capul în pernă, un gest familiar de concentrare. - Îți place de Vaughan? Mi-am apropiat din nou degetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
calculând cei mai eleganți parametri ai rănilor lor, îmbinările corpurilor mutilate cu parbrizul spart și aparatele de bord. Aceste răni le imita apoi în pozițiile în care stătea la volan, întorcând aceiași ochi imperturbabili spre tinerele femei pe care le agăța de lângă aeroport. Folosindu-se de corpurile lor, recapitula anatomiile deformate ale victimelor accidentelor rutiere, răsucindu-le cu blândețe brațele la spate, apăsându-le genunchii în propriu-i piept, curios întotdeauna să le vadă reacțiile. Capitolul 16 Lumea începea să înflorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mariaje mereu schimbătoare cu contururile automobilului. Odată, eu și Vaughan am parcurs autostrada perimetrală de la sud de aeroport; am ținut cu grijă mașina pe mijlocul curburii suprafeței de asfalt, celebrând cu Vaughan sânul expus al unei școlărițe pe care o agățase lângă studiouri. În mișcarea mașinii de-a lungul acelei curburi, noi doi izolam geometria perfectă a acelei pere albe scoase din cămașa ei. Corpul lui Vaughan, cu pielea lui neplăcută la vedere și cu paloarea-i unsuroasă, adopta o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de șaptesprezece ani; apărătoarea stângă a unei limuzine americane negre, marcată de apăsarea brațului lui Catherine pe cadrul portierei stângi și oficiată de întărirea prelungită a sfârcului unei prostituate de vârstă mijlocie; actrița însăși dând să coboare din mașină și agățându-se ușor de geamul pe jumătate deschis, cu grimasa înregistrată de Vaughan prin teleobiectivul aparatului său de filmat; părți ale mașinilor în goană, ale semafoarelor care-și schimbau culoarea, ale sânilor legănându-se, ale clitorisurilor ținute cu delicatețe, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
văzuserăm la Laboratorul de Cercetări Rutiere. Am văzut-o pe actriță lovindu-se de tabloul de bord, coloana de direcție îndoindu-se sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
multiplicată în pereții de oglindă, Vaughan nu mi se păruse niciodată mai distrus și mai nesigur. Fața mușcată de vărsat și pasul vlăguit printre pasagerii care așteptau să fie chemați la bord îi confereau aspectul unui fanatic falit, care se agață cu încăpățânare de obsesiile sale zadarnice. Când m-am ridicat să-l salut, rămase în picioare lângă mine la bar aproape fără a se sinchisi să mă recunoască, de parcă aș fi fost doar un element nedeslușit și nefamiliar de decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]