1,869 matches
-
lucru! căzuse într-o pasă de melancolie. Da! Dar de ce? Pentru că începea să compare prezentul cu trecutul, chiar apropiat? Va asculta chiar în seara aceea, își promise, CD-ul cu Ducu Bertzi cântând versurile lui Esenin. Abia aștepta! Dar odată ajunsă acasă, își uită promisiunea când observă dispariția din parcare a mașinii fostului soț, lăsată ei de acesta, după divorțul încheiat amiabil, ca semn că îi pasă de confortul ei încă?! Trecuseră niște ani buni de când mașina stătea în parcarea plătită
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
este relicvă a stalinismului, declară el în 1987, într-o publicație a samizdatului ungar Beszelo. Politica Bucureștiului asimilează: în cazul minorității țigănești, proiectul urmărește sedentarizarea unei populații nomade a cărei imagine este negativă pentru opinia publică. Țiganii sînt foști sclavi ajunși pe teritoriul României spre sfîrșitul secolului XIII. Originea condiției lor de sclavi este obscură, numărul lor în anii '70 este nesigur. Statisticile îi uită, responsabilii cu recensămîntul fac presiuni ca ei să se declare români. Alții, care au beneficiat de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mod ridicol, de "liberali", înjurau și nesocoteau pe toți românii de bine cărora puterile străine, pentru onoarea României, le dădeau vro decorație însemnată și-i arătau opiniei publice ca vânduți străinilor, ridiculizîndu-i cu diferite titluri nobilitare (baron P... de exemplu). Ajunși odată la putere, liberalii noștri căpătară și mai multe decorații străine și-umplură piepturile cu cruciulițe și păsăruici, ca să piardă Basarabia, să cheltuiască milioane... etc. etc. Apoi asta zicem și noi, păcatele noastre! Cine zice că noi atăcăm pe roșii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
străini atîta amar de ani, dar neîncetînd, o clipă, să se gîndească la pămîntul natal, omul matur, apoi bătrînul frumos și impunător. Acest om, coborînd scara avionului și întîlnind mulțimea care-l ovaționa, a derulat fulgerător filmul vieții lui dramatice, ajunsă, iată, la ora ei astrală: reprimirea în sînul patriei. Cum să nu i se umezească ochii acestui bărbat autentic? Cum să nu plîngă (de durere, de fericire) acest om credibil? Plînsul Regelui Mihai, pe scara avionului de întoarcere pentru totdeauna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mariana Codruț îmi răspunde la salut, bărbatul din mine simte că e mai puternic decît e. Caz notoriu de biruire a bolii prin inteligență. Și nu o boală oarecare, ci schizofrenia. Sabina Spielrein venită dintr-o copilărie bîntuită de coșmaruri, ajunsă, într-o primă adolescență, în clinica tînărului Jung, se supune vreme îndelungată analizei acestuia, între cei doi instalîndu-se progresiv un transfer amoros reciproc, avînd urmare vindecarea totală a hiperdotatei Sabina dar și înamorarea psihanalistului. despre care, culmea!, doamna Jung știa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dispariția lui Dej, stăpân absolut al Securității a rămas Drăghici. Situația putea deveni periculoasă pentru Ceaușescu. Era firesc, pentru stăpânirea absolută pe care acesta o urmărea, ca prima condiție pentru a-și subordona Securitatea să fie îndepărtarea lui Drăghici”. Odată ajunși aici cu analiza noastră, trebuie să relevăm punctele forte ale lui Ceaușescu în competiția pentru supremație. În primul rând, acesta, prin funcția de șef al D.S.P.A. și adjunct al ministrului Forțelor Armate, deținută timp de patru ani (martie 1950 - aprilie
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și a vigilenței. Un exemplu grăitor de nevigilență este atunci, când un aviator care se găsea în cercetare și i se interzisese să mai zboare, tovarășii din conducere s-au suit în avion și au plecat la [stațiunea] Vasile Roaită. Ajunși acolo, aviatorul a zburat în Turcia. Diaconescu, care este vinovat de această condamnabilă lipsă de vigilență, nu a fost tras la răspundere sau sancționat, deși aceasta putea să coste viața întregii conducerii a serviciului. Sau, Filipescu, care-și făcea din
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
momentului însă maniera în care acesta a fost demis este diametral opusă beneficiilor pe care acesta le-a adus statului român. Putem afirma că demiterea lui Nicolae Titulescu a avut trei cauze fundamentale: politica de securitate colectivă promovată de acesta, ajunsă a nu mai fi de actualitate datorită schimbării raportului de forțe în Europa; dorința regelui Carol al II-lea de a-și institui regimul de autoritate personală; o legătură apreciată ca fiind „prea strânsă” între România și Uniunea Sovietică. Trebuie
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
marea politică”), în schimb, constituie „un izvor documentar interesant pentru cercetătorul campaniei de la Dunăre, pentru istoricul legiunilor zise poloneze, pentru situația armatei turcești, pentru relațiile româno-turco-austriece pe teritoriul Principatelor, în vremea ocupației lor de către turci și austrieci”. Spre deosebire de memoriile celui ajuns general turc (Sadîk Pașa) doar prin grațiile validé sultanei, scrierile memorialistice ale lui Wl. Czartoryski comportă, în opinia lui L. Boicu, un cu totul alt tratament, fiind vorba de „acte oficiale și autentice”, nicidecum de „vagi amintiri sau notații subiective
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Iași și de la 18 la 11 în Bacău. Dacă mărirea numărului negustorilor aflați în starea a treia este firească (el crește prin imigrarea țăranilor în orașe și prin intrarea în rândul patentarilor a calfelor și a altor indivizi „scărpătați” sau „ajunși”), în schimb reducerea destul de mare a numărului negustorilor de starea întâia și a doua pare un fenomen excepțional, de vreme ce transformările social-economice prin care treceau orașele în acea epocă aveau ca urmare nu numai ruinarea unora, ci și înavuțirea altora. Este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce zace peste țărmuri, veștedul cap De stîncă cea Jilávă sprijinindu-și, înfășurat de-a' morții buruieni. 510 Ochii i se afundă-adînc în cap, carnea-i acoperită-i de noroi Și a ajuns pînă la os; vai, in ce hal ajuns-a Omul! Oasele-i vîrtoase bătute de zapezi și-ascunse-n peșterile nopții, Fără de măduvă, și fără sînge, căzînd în colb, de vînturi duse. O cum grozăvniciile Veșnicei Morți pe Om pun stăpînire! 515 Slabele-i gemete zdruncina peșterile și ies prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la C. Rădulescu-Motru, modalitățile de apariție ale unei culturi "autonomizate", a cărei identitate poate fi izolată de cea propriu-zis umană (perspectivă culturologică), ci cultura ca lume a omului, ca fapt-de-a-fi al acestuia (perspectivă ontologică), o lume care suportă evoluția energiei ajunsă, în forma sa, la desăvârșire. Textele personalismului energetic consemnează mai multe sensuri ale termenului cultură, dintre care două sunt fundamentale. Astfel, cultura desemnează "instrumentul conștient" de adaptare la condițiile mediului extern ("organismul tinde să se conserve în viață ca o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lumea actuală. Temeiurile ei autentice sunt de natură religioasă, or tocmai aceste temeiuri sunt imperfecte, pentru că nu au impus, pe lângă primele ei două forme "revelația legii (Tatălui), revelația ispășirii (Fiului)" pe cea de-a treia: "revelația creației (Duhului)"204. Abia ajunsă aici, în faptul celei de-a treia revelații, lumea va intra în zona autenticului ei, temeiurile religioase ale culturii se vor desăvârși; în urmare, cultura însăși se va elibera de "comanda socială", devenind viață spirituală veritabilă. Posibilitatea acestei răsturnări vine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
avea în componență 2-3 membri ai comitetului executiv, inclusiv cel care răspundea de relațiile internaționale. Am condus delegația la aeroport. Toți erau îmbrăcați modest, unii chiar cu blugi și adidași. Președintele partidului se mândrea cu vesta primită cadou de la soție.Ajunsă pe aeroportul din București, delegația a fost întâmpinată de un grup de tovarăși în costume închise la culoare. Surpriza a fost reciprocă, din câte mi-am dat seama destul de repede. Abia întors la ambasadă, primesc telefon de la un activist al
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
1815 până În august 1830) a lui Louis al XVIII-lea, triumful ultraregalismului, Revoluția din iulie 1830, urcarea pe tron a lui Louis-Philippe I, Revoluția din 1848, abdicarea lui Louis-Philippe, proclamarea celei de-a doua Republici (1848-1852), Louis Napoléon Bonaparte - prințul ajuns președinte -, proclamarea celui de-al doilea Imperiu (1852-1870), cu același Louis Napoléon, devenit Napoléon al III-lea, Împărat, războiul franco-prusac, prăbușirea Imperiului, cea de-a treia Republică. Ce sens are Însă acest Întreg pomelnic de date? Unul singur. Să sugereze
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pildă. Sau, am adăuga noi, a unui Wilde. „Dandysmul său e intrinsec: o stare a propriei făpturi, și nu ceva dobândit. E un dandysm psihologic, ce se manifestă mai degrabă În spirit decât În veșminte; e un dandysm mental.”1 Ajunși aici, nu ar fi lipsit de interes să vedem cum se manifestă dandy-i decadenți și În alte părți ale Europei, pe care, datorită „sângelui lor fierbinte”, Barbey d’Aurevilly le credea scutite de dandysm. Italia, de pildă, cu ilustrul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a dandy-lor, deși cu ireparabile pierderi, trece cu bine frontiera dintre veacuri. Înainte-mergătorii dandysmului nu și-au părăsit pozițiile. Sunt Încă tineri sau În plină maturitate. Aparent, nici o ruptură spectaculoasă, nici un moment fatidic (În afara morții lui Wilde) În istoria dandysmului ajunsă, iată, la 1900. Și totuși, „o dată cu primii ani ai noului secol apare - cel puțin În Franța - un nou dandysm. E epoca În care Jacques și Marcel Boulenger, Boutet de Monvel, A. De Fouquières Îi descoperă pe dandy-i de la 1830
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
veacul se năștea...” 3. Am ales deloc Întâmplător această formulare, deoarece cartea lui Ion Bulei, tablou minuțios și plin de vervă al lumii românești Între 1900 și 1908, ne-a ajutat, Între altele, și să dăm de urmele lui Claymoor. Ajunși aici, să nu uităm a-i pomeni pe Florin Faifer, Dan C. Mihăilescu, Alexandru Paleologu, Alexandru George, ale căror rânduri ori pagini despre Mihai Văcărescu ne-au fost de mare folos. Ca și minunatele volume despre Bucureștii de odinioară, recent
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
batistă, cravată, cămașă), asortat cu albastrul ochilor. Să nu uităm Însă că, aproape de Începuturile dandysmului „istoric”, deci pe vremea lui Brummell, era de foarte bon ton să ai hainele jerpelite, iar dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune Barbey - la capătul impertinenței”, când nu se mai putea adăuga nimic În plus excentricității, aveau fantezia de a-și jerpeli veșmintele, frecându-le până ce stofa se rărea ca o dantelă. Dă prost să fii văzut cu haine care să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care o poartă, doamna se teme de ploaie, iar domnul de soare sau de praf. Imprevizibili precum niște barometre, au ajuns să ghicească vremea, lasă totul baltă și se evaporă la primul nor. Uzi leoarcă și plini de noroi, o dată ajunși acasă se acuză reciproc de necazuri; niciunde În largul lor, ei nu se bucură cu adevărat de nimic. Această doctrină a fost rezumată Într-un aforism aplicabil tuturor existențelor, de la aceea a femeii nevoite să Își ridice rochia pentru a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
strânge banii, înființează un spital la București, speriat de ciumă și cutremur. Calamitățile - ciuma, seceta, lăcustele - se repetă în istorie, și cronicarul, frisonat, le consemnează. Personaj de nuvelă istorică, Osman Pazvantoglu este bine caracterizat în ascensiunea sa de fost mercenar ajuns, prin uzurpare, stăpânul Vidinului. Pazvangiii și cârjalii lui trăiesc din jafurile repetate prin Oltenia, de frica lor ajungând a se bejeni chiar și marii boieri. Capudan Hassan-pașa, care trebuia să-l prindă pe Pazvantoglu, petrece, la București, cu podărese și
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
secolele IV-VII, existau instituții ecleziastice și în restul țării, descoperirea unor biserici la Slava Rusă, Tomis și Histria (Dobrogea), apoi Slăveni, Drobeta, Sucidava, Dierna, Porolissum. Existau apoi două episcopate în Banat, la Lederata și Recidiva. Trebuie menționată episcopia de la Tomis, ajunsă mitropolie, în secolul al VI-lea, apoi episcopiile din Scythia Minor aflate pe malul drept al Dunării, care aveau sub control și viața bisericească din partea de nord a fluviului. Caracterul creștin al credinței comunităților vechi din secolele VII-X, menținut și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anumită teză, că neamurile slave erau blânde, pașnice, îndeletnicindu-se cu agricultura, fără să facă rău altor neamuri. Ele ar fi venit în nordul Dunării nu din voia lor, ci împinse de alte neamuri, căutându-și scăparea în fața înaintării acestora. Ajunși aici, în regiunile românești, ei au dat (găsit) populația autohtonă, romanică, având aceleași ocupații-agricultura, creșterea vitelor, încât ei s-au putut înțelege ușor cu localnicii și au trăit astfel împreună, până când slavii au dispărut în mijlocul lor. Acest tablou, zugrăvit de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe cea a lui Kegen. Între cele două grupări rivale au izbucnit ciocniri militare încât triburile lui Kegen au fost silite să-și afle refugiul în sudul Dunării, unde, după convertirea la creștinism a căpeteniilor, au intrat în serviciul împăratului. Ajunși aici, ei au continuat luptele cu pecenegii lui Tyrach, rămași în nord, și au năvălit în stânga Dunării. În acest moment, mijlocul secolului al XI-lea, pecenegii au migrat dincolo de Dunăre, în sud, și s-au instalat în provinciile nordice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alexandru. Bătrânul voievod Basarab s-a sfârșit "la anul 6860 (1352)", conform unei însemnări pe peretele bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș. Noul rege Ludovic I a trimis solii la Alexandru, în 1343, pentru a trata pacea și înțelegerea între ei. Ajuns moștenitor al tatălui său, Alexandru, purtând numele țarului din Târnovo, cu care era înrudit, se arată dispus față de noul rege al Ungariei să presteze jurământul de credință, ca suzeran al său, încă din 1343. Apoi, în 7 octombrie 1345, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]